Iti mai amintesti de bairamul de la bloc?

Pe vremea in care clubul de lectura era mai populat decat cel de noapte, atunci cand in weekend ieseam la picnic si la garla cu familia, parintii nostri terminau serviciul la ora 4 iar in frigider aveam numai “mancare gatita”… petrecerile adevarate se tineau la bloc.

In vastele apartamente pre-decembriste de cel mult 70 de metri patrati.

Acolo unde se inghesuiau cu entuziasmul unor sardine jumatate din vecinii de pe scara de bloc si inca cativa colegi de la scoala si serviciu.

Articolul asta e unul de remembering (ca tare bine suna in engleza) pentru ai mai batrani – asa ca mine – si o pagina de istorie pentru generatia noua.

Cum arata bairamul de succes de odinioara? Al’ de la bloc, adicatelea.

Invitatiile:

– Se faceau pe telefonul fix, de regula din impulsurile de weekend.

– Numarul de invitati era intotdeauna prea mare, asta fiindca algoritmul de calcul era urmatorul: se luau cadastrul si intabularea imobilului, se extragea radacina patrata din suprafata, se calcula factorialul si apoi se aduna cu restantele de la intretinere. 🙂

Mancarea:

– Cu doua zile inainte de bairam toate femeile din familie se puneau pe gatit, de la mic la mare. Cand erau gata, obligatoriu dadeau din colt in colt, fiindca nu aveau unde sa tina la rece toata mancarea. Intr-un final inghesuiau cu chiu cu vai cratitele pe la parinti, pe la vecini, si promiteau ca-i ultima paranghelie de anvergura.

– Din meniu nu lipseau niciodata salata de boeuf si checul de casa.

– Nici gratarul facut in jurul batatorului de covoare sau in balconul de la ghena nu era de neglijat.

– Vesela ‘a buna – cea de duminica – vedea si ea in sfarsit lumina zilei.

Bautura:

– Sifon reincarcabil, sucuri si bere la naveta, toate la sticle returnabile.

– Artileria grea: vin si tuica de la tara, produse in familie si aduse la oras de Pasti sau Craciun.

– Servita, dupa caz, in toiuri traditionale sau pahare personalizate. Respectiv in pahare cu etichete cu numele lipite.

Muzica:

– Pe casete audio, derulate cu pixul din poignet de la un hit la altul.

– Cu intermitente: se oprea unde se incurca banda si atunci cand dansai in cerc si jucai jocul cu scaunele.

– Suficient de tare cat sa vina la usa minim ‘al mai nebun vecin din bloc.

– De rezistenta: Ricchi e Poveri, Michael, La Bouche si Shaggy. Intercalate obligatoriu cu cateva lambade, macarene si los meneaitos (plural, ca erau pe “repeat” manual de pix).

– Din repertoriul autohton: Amintirile care ne chinuiesc (3 Sud Est), Libera la mare (Andre), Ia cu tine si inima mea (Asia), Banana (Valahia), Haide vino inapoi  (N&D), Macho Man (Genius), Dragostea din tei (O Zone), N-am crezut (Animal X).

Imbracamintea:

– Cu volane, sclipici si paiete. Separat, dar mai ales toate deodata.

– La mare cautare: jeansi, colanti si pantofi cu senile.

Machiaj, unghii si par:

– Toate cu sclipici, ca dadea bine.

– Ruj rosu sau maro, la pachet cu un contur de buze mai inchis, de aveai senzatia ca toate damele aveau resturi de mancare pe la gura.

– Unghii lungi si musai ascutite, vopsite in rosu sau roz ciclam.

– Parul: cu suvite colorate cu rimel de par (rosu, albastru, mov, in picatele) si coafat la extreme: fie gelat (pe modelul lins de vaca), fie tapat (pe modelul degetele in priza).

Deci, iti suna cunoscut?

• Share pe Facebook
• Google+
• Twitter