Plisat/ solat de nu te vezi

Obisnuiesc sa dau mult din casa, asa ca am apucat deja sa-ti povestesc – in repetate randuri, chiar – cat de tare imi bucura ochiul materialele plisate.

Bine, le zic ”plisate” ca sa ne intelegem, fiindca termenul asta s-a impamantenit pe aici pe la noi.

Cu toate ca materialele la care fac mai degraba referire se numesc textile ”solate”.

Diferenta dintre cele doua – solate si plisate, zic – consta in geometria liniilor obtinute.

In timp ce plisatul genereaza distante egale intre cute de sus pana jos, solatul presupune cute inguste in partea de sus si ceva mai late in partea inferioara (cutele se formeaza sub forma literei ”A”).

Cel putin asa mi-a explicat – intr-o maniera rudimentara, numai buna pentru neavizati – doamna de la centrul de solat pe care il frecventez.

In fapt, taman aici voiam sa si ajungem, la centrul pentru solat textile.

Am remarcat cu tristete ca atelierele de genul acesta sunt tot mai rare pe la noi – ba chiar pe cale de disparitie – iar comerciantii de confectii – fie ele de zi ori de seara – sunt tot mai sceptici ideii de a-si sola ori plisa textilele.

Iar asta pe motiv ca efortul e ceva mai mare decat in cazul unei confectii uzuale de linie.

Atat in zona de productie, cat si in cea de intretinere.

In speta, ne referim la urmatoarele:

– un consum de material ceva mai mare (textilele solate/ plisate sunt recunoscute pentru amploare si volum, pe acelasi principiu pe care perdelele de acasa – inainte de incretirea pe rejansa – au de doua ori latimea geamurilor pe care le acopera);

– costuri cu solatul/ plisatul (procedura se realizeaza exclusiv cu ajutorul unei prese speciale);

– curatarea ulterioara a hainelor, care se realizeaza musai pe cale chimica, niciodata la masina de spalat.

Dar fiindca indiferent de oprelisti, eu cred cu tarie in farmecul retro chic al acestui curent, m-am hotarat sa-ti impartasesc un secret.

Sau si mai bine spus… sa-ti fac cunoscute optiunile, in caz ca te hotarasti sa-ti confectionezi pe cont propriu astfel de vesminte.

Acum vreo cativa ani am descoperit in Centrul Vechi din Bucuresti – respectiv pe Strada Lipscani nr. 57 – un atelier care a venit in intampinarea dorintelor mele.

E vorba de un magazin – atelier micut, camuflat intr-o cladire veche, care se remarca prin multitudinea de palarii afisata la intrare.

Dupa indelungi cautari, acolo am reusit si eu sa solez satinul bej din imagine, cu ajutorul doamnei Ioana.

M-a costat 50 lei la vremea respectiva (acum 4 ani), dar… a meritat toti banii.

Rochia aceasta de domnisoara de onoare a fost intr-atat de admirata, incat cu greu i-am putut convinge pe curiosi ca a fost facuta de doamna Sofica, dupa ideile si desenele mele.

Apropo, doamna Sofica e o croitoreasa tare simpatica din Berceni, pe capul careia ma infiintez de cel putin cateva ori pe an.

Ba cu cate un retus, ba cu vreun proiect de anvergura ca cel de mai sus.

Acum, acestea fiind spuse, sper sa-ti fie cu folos sfatul meu!

Eu am trecut chiar astazi pe la ei, sa ma asigur ca nu s-au mutat in tarile calde. 🙂

Nu de alta, dar am observat ca putina lume stie de existenta unor astfel de ateliere, cu toate ca ele se pot dovedi tare utile.

Mai mult decat atat, si mai putina lume indrazneste sa-si confectioneze haine dupa propriile idei, preferand ”uniformele” disponibile in magazinele mass market.

• Share pe Facebook
• Google+
• Twitter