Directia

Ne nastem neputinciosi. Copilarim frumos, dar total dependenti de cei dragi. Mai tarziu mirosim independenta. Intai sfiosi, apoi cu ingamfare. Ne trezim intr-o zi adulti. Si ce-i de facut?

Daca am putea alege, parca am mai copilari putin. Dar nu se poate. Mancarea trebuie acum cumparata de la magazin, nu se gaseste direct in frigider. Copiii trebuie crescuti nu doar cu dragoste, ci si cu bani. Facturile trebuie platite si nu cu nasturi.

Vine momentul in care trebuie sa ne gandim serios la o cariera si sa nu ne mai ascundem in spatele pretextului ca suntem inca tineri si ne putem permite sa urmam o a 7-a specializare care ne va ajuta in viata. Teoria e buna, dar pana la un punct. Un punct in care practica e temelia. 

Concret, degeaba ne numim economisti licentiati si masteranzi de exceptie cu pretentii de manageri daca n-avem habar de completarea unei facturi fiscale. Sigur ca vom cunoaste definitia unor termeni ca “prestator”, “beneficiar”, “TVA” sau “scadenta”, dar asta tot nu inseamna ca stim exact ce trebuie sa scriem cu pixul pe hartie. Practica ne omoara.

Din acest motiv, ar fi de preferat sa ne cautam un part-time job inca din timpul facultatii. Pentru a invata la momentul potrivit cum sta treaba cu contabilitatea unei firme, cu partea legislativa, cu relatia ei cu banca, cu clientii sau furnizorii firmei. Sa le intelegem explicit, nu doar teoretic. 

Si nehotararea de a alege o meserie sau alta ar fi de inteles, dar pana la un punct. Ne-am irosi anii si ne-am consuma inutil resursele dorindu-ne in fiecare an sa incepem o cariera intr-o alt domeniu de activitate.

Apoi, oare primeaza banii (adica numarul lor) sau perspectiva de viata oferita de un domeniu de activitate in care se poate face cariera? E greu insa sa alegi entuziast o meserie si grea si mai putin banoasa (insa cu reale perspective de dezvoltare profesionala) atunci cand tot entuziast privesti si geamul masinii mult visate. Dar numai pe dinafara. 

Sigur ca nu poti face o meserie fara o vocatie in directia respectiva si fara a avea placerea lucrului facut. 
Parintii ne incurajeaza adesea talentele inca din primii ani de viata si ne duc de manuta la ore de pictura, de muzica, de sport, de dans. Tot pentru a ne da o directie. 
Tot ei tind de multe ori sa ne indrume sa mergem pe acelasi drum pe care si ei au mers, sau poate pe unul asemanator. Dar intr-un final este o decizie pur personala. 

Toata discutia se invarte in jurul prioritatilor, vocatiei, alegerilor, rabdarii si chibzuintei. E vorba de gasirea unei directii in viata, de alegerea unui drum. Dar orice destinatie placuta presupune si un drum anevoios. 

Tu ti-ai gasit drumul? Cum stii ca nu mergi pe contrasens? Te simti implinit si realizat sau ti-ar fi placut sa faci o alta meserie, pe care viata ti-a interzis-o pana acum? Sau doar salariul conteaza intr-un final?          
  

• Share pe Facebook
• Google+
• Twitter