Aseara am fost la cinema. La un film ales de mine: Cod rosu la Casa Alba.
Dar pentru ca nu ma invat minte si pentru ca la noi acasa nu poti deschide gura sa povestesti despre ce scrii pe blog decat cu maxim 30 de secunde inainte sa apesi “Publica”, tu ai aflat deja asta de la el. Fiindca imediat ce-a ajuns la laptop ti-a povestit pe CeRecomand.ro ce parere are despre filmul Cod Rosu la Casa Alba.
Totusi, cu toate ca mi-a luat-o inainte cu articolul asta, m-am gandit ca ti-ar prinde bine si o recomandare “girl – oriented”. Asa ca m-am pus pe scris.
Si iti spun din capul locului ca “Olympus has fallen” (titlul original) sau “Cod Rosu la Casa Alba” e un film de actiune care pe mine m-a tinut cu sufletul la gura de la inceput pana la sfarsit. Asa cum ar trebui sa faca – pana la urma – un film de genul asta. Ca doar de-aia ii zice film de actiune, nu? Zic si eu.
Da, e adevarat ca scenariul e asemanator cu ale celorlalte filme americane cu teroristi care vorbesc o limba inteleasa doar de conationalii lor, dar de data asta e prezentat intr-o noua interpretare.
Si spun asta mai ales cu gandul la Gerard Butler – un actor care pe mine care m-a surprins placut. Un fel de Bruce Willis mai proaspat si cu par pe cap.
Cu alte cuvinte, Gerard, sau Mike – dupa numele personajului – e un super erou renegat pe nedrept care – fireste – atunci cand se declanseaza haosul se afla din intamplare prin zona si care, tot din intamplare, apucase intr-o vreme sa lucreze cu carte de munca la Casa Alba. Asa ca stie la perfectie locatia si, bineinteles, stie si toate codurile de acces de care are nevoie in misiunea sinucigasa pe care o incepe voluntar.
Vorbim, asadar, de un Gigi Muschi care salveaza omenirea in ultimele 2 secunde pana la distrugere si care – dupa atatia ani – e parca si mai bine lucrat decat mi-l aduceam aminte din “300”.
In rest, in scenariu avem presedintele american in primejdie, multi teroristi inarmati pana in dinti si un pericol iminent de Bum-Bum. Asadar, toate premisele unui film american clasic de actiune.
Dar, indiferent de numarul dusmanilor – sositi, parca, cata frunza, cata iarba – super eroul nostru nu degeaba are atatia asi in maneca. Si, asa cum era de asteptat – pana la finalul celor 119 minute de pelicula le rezolva pe toate de unul singur. Asta dupa ce se bate cu mai multi teroristi deodata si vorbeste la telefon in acelasi timp.
Totusi, super eroul nostru are si-o scapare. Din pacate, el nu reuseste – ca restul de super eroi cu care ne-am obisnuit – sa ne convinga ca e si un super sofer, pe deasupra. Dar sunt convinsa ca producatorii sunt de vina si nu personajul. Spun asta fiindca ei sunt aceia care au uitat sa includa cateva secvente de urmarire nebuna in trafic in povestea noastra. Ceea ce e atipic, parerea mea.
Oricum, pe langa scenele de lupta si tensiune, m-am amuzat cu numele lor de cod, am admirat replica unu la unu a Casei Albe si am apreciat efectele speciale bine facute.
Deci, daca inca te gandesti ce sa faci weekend-ul asta si ai chef de un film bun de actiune, propunerea mea e sa mergi la Cod Rosu la Casa Alba.
Abia astept sa-mi spui cum ti se pare.
Foarte dragut review-ul tau “feminin”. Abia astept sa vad filmul 🙂