Daca varianta clasica de program pentru 1 Mai ar include musai mici pe gratar si o plaja intinsa, inca nepopulata de toti doritorii de soare si-o plimbare cu banana, atunci as putea spune ca ieri n-am petrecut deloc in stil clasic.
Si asta fiindca am ramas pe langa casa, am mancat ciorbita de fasole, eugenii si placinta cu mere (totul de post) si am mers la cinema, unde am vazut Oblivion (dupa titlul original). Sau Planeta uitata – titlul tradus in romana.
In ultimele saptamani am senzatia ca tot universul conlucreaza – vorba unui mare clasic in viata, Coelho – pentru a putea ajunge mai des la cinema, asa cum mi-am dorit.
Cum e Oblivion?
In primul rand trebuie sa remarc predilectia scenaristilor pentru fel de fel de povesti despre sfarsitul lumii.
Pentru ca da, ai ghicit, Oblivion vorbeste despre un viitor nu foarte indepartat (anii 2070) in care omenirea e aproape de extinctie.
Iar totul se intampla din cauza unui mult temut razboi nuclear, care ar fi facut Pamantul de nelocuit.
Dar pentru ca nu-i deloc productiv sa-ti povestesc filmul, incerc sa ma rezum la cateva detalii care mi-au atras atentia si nu sa-ti fac un rezumat.
Te invit pe CeRecomand, sa schimbam pareri despre Oblivion – Planeta uitata.
M-ai facut curioasa! Pana acum nu imi facea cu ochiul filmul, dar acum parca as merge sa-l vad. 🙂
🙂 sper sa-ti placa!