Nu, nu spun ca barbatii sfideaza trecerea timpul. Din contra. Cel putin nu cei din Romania.
Asta pentru ca tot mai multi barbati sariti de 30 de ani intra in clubul masculilor care se respecta, deci au burta. Si tot mai multi – altii sau aceeasi – sufera pe motiv ca li se uscheste fanul de pe mansarda.
Asta e, alimentatia, modificarile genetice, conditiile vitrege de trai…
Dar altceva voiam sa spun. Si-o s-o fac printr-un dialog graitor, cel mai bine. Rupt din viata. A ta, a mea, a lor.
Ea: Iubitu’, stii ce zi e azi?
El: Da, iubita, e miercuri.
Ea: Atat. Adica nu-ti amintesti?
El: Ce sa-mi amintesc? Sa pun benzina, sa platesc rata, sa iau copilul de la soacra-mea?
Ea: Nu, iubirica, credeam ca si pentru tine a fost o zi importanta. Azi e aniversarea primei noastre intalniri. Primul pupic pe obraz, prima oara cand m-ai condus acasa, prima oara cand m-ai gasit spectaculoasa…
El: Am uitat, iubita, ca azi a fost, e atata timp de atunci. Dar bineinteles ca-mi amintesc prima noastra intalnire.
Ea: Da, sigur. Macar ziua in care ne-am casatorit s-o tii minte.
El: Cum sa nu, frumoasa mea, era asa o zi frumoasa de primavara, inflorisera ghioceii…
Ea: Inflorisera, dar se si uscasera, piticule, era iunie.
El: Iunie era? Da, da, ai dreptate. Glumeam. A trecut o vesnicie de atunci si te testam, sa vad daca tu iti mai amintesti in detaliu.
Ea: Doi ani, o vesnicie? Sa vezi ce vesnicie te asteapta, iubitul meu. Speranta de viata, in scadere – ce-i drept – e de 72 de ani.
El: Voiam sa spun ca am facut atatea lucruri amandoi in anii astia incat simt ca suntem impreuna dintotdeauna.
Ea: Care dintotdeauna? Cum ramane cu creata aia cu parul scurt, blonda pe care n-o suport eu si fata aia bruneta, cu impresii de diva?
El: Nu incepe, iubita. Au fost demult.
Ea: Da, in copilarie. Din greseala. Iar acum esti doar un puber cu experienta. Sexuala, zic, de 20 de ani.
Si oricum totul s-a intamplat inainte de a ma cunoaste pe mine, indiferent de cum iese socoteala pe calendar, asa-i?
El: Ce-ti mai place sa te iei de mine!
Ea: Hai, lasa vaicareala. Maine dupa munca mergem la serbare. N-ai uitat, sper?
El: Cum sa uit, iubirica mea, dar nu era de Craciun?
Ea: Pai da, e serbarea de Craciun. Dar n-o fi pe 25, ca-i vacanta. E maine, ultima zi de gradi’. De o luna iti tot aduc aminte.
El: Asa e, dar am pierdut notiunea timpului, am altele pe cap. Oricum, vad eu cum fac si sigur ajung.
Ea: Normal ca ajungi, doar n-o sa dezamagesti copilul.
El: Mai adu-mi, totusi, aminte maine dupa pranz. Sa nu ma iau cu treaba si s-o comit.
Ea: Sigur! Nu sunt eu agenda ta personala? Portabila si de ultima generatie.
El: Nu vreau sa-ti distrug universul, scumpa nevasta, dar de ultima generatia ar fi fost o productie post-decembrista, la 19 anisori abia impliniti.
Ea: Da, una de 19 ani iubitoare de vintage, poate.
Si fiindca povestea ar putea continua la nesfarsit, ma opresc aici pentru moment. Mai povestim in episodul urmator.
Hai, abia astept sa ma contrazici.
Cum e treaba cu demult, alta data, o data ca niciodata, cum e cu aniversarile, evenimentele? Pariu ca EL nici nu-si aminteste cand a mancat salata aia buna, cu toate ca a fost ieri…
Al tau cum sta cu timingul?
Dar tu, organizatule si atentule, cate evenimente notabile ti-au ramas in memorie cap-coada?
Ai perfecta dreptate, barbati nu vor fi niciodata ca noi femeile
E amuzant ceea ce ai scris aici, draga Deea!
E foarte adevarat ceea ce ai postat, dar exista si unele exceptii!
De pilda, eu nu uit niciodata cand e o zi importanta sau cand trebuie sa se intample ceva! Am o memorie foarte buna si tin minte aproape tot!
La fel ca tine, care esti o tanara draguta si frumoasa, si eu la randu-mi sunt un tanar, chiar foarte tanar caruia ii place sa fie punctual cand vine vorba de o intalnire cu o persoana sau chiar cu o fata!
La ora stabilita sunt acolo!
Dar, din pacate, exista multe exceptii, exact cum ai scris si tu aici, cand barbatii uita intr-adevar cele mai importante zile, ceea ce nu e foarte placut pentru partener!
Pupici!
Și al meu are probleme cu timpul. Zilele trecute îi reaminteam că în curând aniversăm un an de relație…iar pentru el a fost un șoc: când a trecut timpul așa de repede??
Buna Andreea,
Nu te contrazic deloc cu ceea ce ai zis, dar exista si unele exceptii! Eu sunt una dintre ele, niciodata nu uit o data importanta, niciodata nu intarzii la un eveniment sau la petrecere!
Sunt punctual! Din pacate, cei mai multi dintre barbati uita toate lucrurile astea!
Eu inca sunt tanar, am 20 de ani
e destul de mut adevar in ceea ce ai scris aici, dar exista si unele exceptii
Bun articol!☻
Nu pot sa nu recunosc ca tot ce ai scris reflecta multe dintre casniciile contemporane, dar nu poti generaliza pentru ca nu toti suntem la fel! Cum nici femeile nu sunt la fel!
Acum legat de burta si de faptul ca majoritatea barbatilor au o perioada din viata lor (la unii scurta, la unii se prelungeste) cand scapa din vedere cine sunt si cum trebuie sa arate! Astfel devin cheliosi cu burta!
Al meu imi aminteste in fiecare luna data primei intalniri, de vreo 6 ani si aproape 7 luni :):). Data o tine minte, dar la detalii ma implic eu si-i povestesc cam cum a decurs ziua repsectiva. :):)
Salut.Io una n-am înţeles nimic. Ce vrei să spui cu “li se uscheste fanul de pe mansarda”. Fanu?? Ce-i aia?
Chelesc 🙂
Draga Andreea, pe langa ce s-a spus pe aici ca nu sunt toti la fel… eu nu stiu ce sa zic pentru ca eu nu cunosc decat din cei pe care i-ai descris in post. ca unii isi aduc aminte de aniversare sau ed ziua ta de nastere e adevarat nu li se intampla sa uite toate cele spuse de tine doar unui singur om, dar in mare parte da. discutia pe care ai avut-o spatamana trecuta si o ai si azi pt ca nu isi aduce aminte nimic… da, cu siguranta!
parca il descrii pe prietenul meu:))
sunt si exceptii, normal…barbatii in zodia fecioara sunt foarte organizati:P
barbatilor nu li se par importante amanuntele de genul…ziua aniversarii, ziua nuntii, pt ei sunt lucruri minore si nu isi incarca memoria cu detalii minore:)) offff le cerem prea mult
Nu stiu poate e valabil, al meu iubit nu uita nici data, nici prima intalnire nici primul sarut si din cand in cand el imi reaminteste anumite discutii pe care le-am purtat in anumite locuri si pana la parfumul pe care il foloseam atunci:P deci cred ca eu sunt cea uituca:D
Hello
Pai hai sa vedem…suntem impreuna din 5 decembrie 2006, cununia civila pe 23 iunie, aia religioasa pe 31 anul trecut. Eu sunt ala care incearca sa o convinga sa accepte o floare, macar cand mai implinim o luna de la nunta, daca nu mai des. Care ii aduce aminte lunar de cele 3 ocazii speciale,etc 😀 So, in my case, este exact invers fata de cum ai zis tu 😀 Si nu chelesc si nu port ochelari ( gene bune din familie ) Si gateste bine sotia, nu uit sa ii zic, relax 🙂
tine minte aniversari serbari etc …nu zic ca nu tine.
insa totusi o problema cu time-ingul tot are :
zic:ne vedem la 18
el :ok ,la fix sunt acolo
se face 18:00 , 18 :15,apare si el pe la 18:30 sau 18:40
zic printre dinti : am stabilit 18 ..
el : eee…hai ca am intaziat un pic,nu mult,nu incepe…
WHAAAAAAAAAAAAT????
concluzie : urmatoarea data face la fel….
asa ca de acum cand vreau sa ne vedem la 18 imi dau intalnire la 17.30 ,asta ca sa fiu eu calma si sa nu fiu acuzata “pe drept” ca ma apuca !!!!