Acum vreo doua saptamani i-am spus intr’o doara sotului ca ma incearca o suprasaturatie de cotidian si ca m-as da in vant dupa o experienta turbata cum n-am mai trait.
Desigur, el – adult responsabil si familist convins, cum il stim cu totii – si-a inchipuit initial ca-i fac vreo propunere indecenta cum nu s-a mai vazut. Din aia cu tenta sexuala, vreau sa spun.
Sau cel putin asa mi-a dat de inteles dupa zambetul larg si tamp lipit de chip, dupa aplauzele in stil foca facute din maini si din picioare simultan si dupa viteza cu care s-a grabit sa dea cep sampaniei aleia bune pastrate amintire de la nunta.
Dar fiindca pana si blondelor inscrise la olimpiada de matematica li s-a mai dat a doua sansa sa ghiceasca cat fac ”2+2” – vorba bancului – l-am lasat si eu pe al meu sa mai fiarba nitel – dragutul de el – cat sa-si tot dea cu presupusul la ce ma refer si sa-si faca zeci de ganduri.
In mai putin de 5 minute a trecut – fireste – de la extaz la agonie, fiindca gandul lui imediat urmator a fost ca-l instiintez ca fug in lume.
De altfel, mi-a si recunoscut ca-si imaginase deja cum il cunoscusem pe Brandley Cooper – venit sa filmeze in Romania – la cantina Studiourilor din Buftea si cum imi oferise spalacitul ala cu pleata netunsa un pahar cu apa mai cristalina decat fusese apa lui de acum un car de ani. Aia plata, cu care m-a si cucerit.
(De nu stii povestea, promit sa revin cu ea aici pe blog in zilele urmatoare. E de ras, garantez).
Totusi, cand l-am vazut transpirat si usor palid la fata – lucru cu atat mai grav in cazul lui – am zis ca-i momentul sa-l anunt ca mi-ar placea sa iau in test drive o masina din aia rautacioasa, turbata si fasneata cum n-am mai condus vreodata pana acum.
Asa a ajuns BMW M235 la noi in parcare (cu tot cu cei 323 de cai frumosi din dotare), asa au ajuns vecinii nostri sa aiba zgarieturi pe fata si tot asa am condus eu 1000 km numai prin Bucuresti, in mai putin de 4 zile.
Si fiindca sotul a publicat deja un review avizat la dansul pe blog, nu-mi propun nici sa-l contrazic – culmea – dar nici sa-i fac backing vocals cu aceleasi date tehnice.
Are credibilitate suedezul, nu-i cazul sa intaresc cele spuse deja.
Cat despre trairea personala… iti spun fara sa clipesc ca masina asta e senzatie din toate punctele de vedere.
De la confortul interior pe care ti-l ofera, la dotarile si extraoptiunile de nava spatiala cu zeci de butoane si display-uri, la demarajul care te baga in scaun si iti aminteste de circuitele de curse si pana la senzatia si adrenalina pe care ti-o da la un condus sportiv.
Sa-ti spun drept, pana si consumul mi s-a parut decent pentru asa o bestie pe roti. Paradoxal, masina are setare ECO pentru cutia de viteze, ba chiar si optiunea de Start & Stop la semafor.
Cu alte cuvinte, in cazul in care mai era nevoie sa precizez… n-am prea zabovit pe acasa vreme de cateva zile. Am aruncat in portbagajul lui M2 toate cele trebuincioase si m-am plimbat prin oras cat a fost ziulica de lunga.
Acum, ca sa te convingi de toate cele traite, te las cu o galerie foto de senzatie cu sexyciunea furioasa si rosie si o soferita fericita.
Si fiindca sunt zile cand le mai nimereste si colegu’ asta al meu de apartament, care recunoaste deschis ca n-are atat de multi bani de dat pe o masina ca sa-ti spuna daca M235 merita sau nu banii, dar ca e de parere ca cel ce si-o permite stie cum sta treaba cu fericirea – acele zile cand ii dau dreptate – inchei articolul in asentimentul lui.
Apropo, de conduci masina asta, sa nu-ti faci griji ca ai putea sa treci pe genul low profile prin viata si ca n-ai sa fii nonstop reperat prin oras. Mie mi-au refacut prietenii traseul de cateva zile doar din auzite de la unul, de la altul…
Eu astept cuminte povestea cu care ne-ai amenintat mai sus. 😀
Buna Andreea. Esti tare norocoasa! Prietenul meu ar da orice pt asa o masina (e mort dupa bmw-uri) – chiar si pt o zi..In alta ordine de idei..dragut nr-ul de la masina!