Pentru ca marketingul lor eficient de peste ocean (al americanilor, zic) creeaza valuri de entuziasm si zeci de motive de sarbatoare, Valentine’s day a intrat si la noi in heavy rotation.
Se intampla deja de vreo cativa ani, iar de la an la an povestile si desfasurarea de forte asociate lunii indragostitilor sunt tot mai complexe si din ce in ce mai grandioase.
Nu stiu daca tu ai sau nu nevoie de un motiv in plus pentru a-ti declara dragostea pentru o jumatate mai buna, dar fiindca e o discutie de sezon si pentru ca toate lumea iubeste cadourile, postarea de astazi are legatura cu ziua indragostitilor.
Nu te intreb unde ai facut deja rezervare pentru cina si nici ce-i scrii pe felicitare… incerc doar sa-ti vin in intampinare si sa va ajut – atat cat pot – sa petreceti mai frumos.
Iar de-ti inchipui ca intrebarea din titlu e doar o curiozitate personala, iti spun ca de fapt e un pretext sa te impulsionez sa retraiesti acele clipe de inceput.
Acei fluturi nazdravani din stomac, acele furnicaturi atat de placute, acele sarutari si imbratisari “furate” cu atat emotie si speranta.
Deci… iti mai amintesti cum ti-ai cunoscut jumatatea?
Sa fi fost mana destinului, a mamei soacre sau sa fi fost “de vina” chimia dintre voi?
Abia astept sa-mi spui povestea ta si te anunt de pe acum ca am pregatit un premiu pentru cea mai frumoasa poveste de dragoste.
O bratara Pandora cum este cea din poza si unul dintre talismanele din colectia lor de Valentine’s.
Te astept, asadar, sa-mi trimiti un comentariu la articolul asta in care sa raspunzi la intrebarea de mai sus.
Ai timp sa te inscrii pana cel tarziu pe 10 februarie, inchid concursul la ora 18:00.
Sa fie timp sa ajunga coletul la tine inainte de ziua cu pricina. 🙂
Si daca tot am adus vorba de cadouri numai bune de facut si pentru ca banuiesc ca esti in cautare de inspiratie, iti recomand sa arunci o privire si pe site-ul asta, s-ar putea sa-ti faca cu ochiul vreun cupidon inaripat.
Apropo, te asteapta si iubirica ‘al bronzat cu un premiu la el pe blog. Pare-se ca el te provoaca sa faci o lista cu calitati. Si fiindca eu m-am pus deja pe citit comentarii iti spun sincer ca m-au emotionat vreo cateva raspunsuri.
Bafta!
* Bratara e cea din poza, dar talismanul e doar unul dintre cele din imagine, nu toate. 
Au trecut 7 ani insa si acum imi aduc aminte acea zi friguroasa de iarna. Frig afara ..penru ca dupa ce l-am vazut am uitat complet de tot ceea ce ma inconjura. Puteam doar sa zambesc si sa ma gandesc ca El e alesul… sau cat de bine ne potrivim.
Dupa ce a descoperit ca sunt fosta colega de-al unui coleg de-al lui, mi-a “furat” id-ul de mess si am inceput sa vorbim. Dupa ce am vorbit putin si ne-am adus aminte ca ne cunosteam din vedere, am realizat ca ar fi mai bine sa iesim la un suc. De`.. la 17 ani ce puteam sa gandim noi?
Cel mai frumos este ca de atunci am ramas impreuna, au trecut anii…am crescut…ne-am maturizat…am simtit amandoi cum e sa ai grija unul de altul si inca ne aducem aminte cu zambetul pe buze de primul pupic pe obraz, de la prima intalnire.
Cum sa uiti cand dragostea e langa tine in fiecare si simti ca mereu asa va fi?
1.
Well!! L.am vazut prima oara pe iubitul meu, la sala. Ca o coincidenta, mergeam amandoi la aceeasi sala de sport. L.am placut de cum l.am vazut. El nu prea mi.a dat atentie intrucat avea prietena. Vazand ca nu ma descurc prea bine cu toate aparatele, s.a oferit sa ma ajute si sa.mi arate ce trebuie sa fac. Vazut si facut. Acesta a fost singurul contact direct dintre noi. Fericita am plecat acasa, am sunat.o pe mama mea si pe cea mai buna prietena, spunandu.le ca m.am indragostittttt!! Eram nerabdatoare sa merg la sala iar si incercam sa ma duc la aceeasi ora in fiecare zi…ora la care el venea. Supriza, insa! Urmatoarele dati nu l.am mai vazut si am fost foarte dezamagita. Nu stiam cum il cheama, nu stiam nimic despre el. Am vrut sa ma interesez la receptie despre el. Ulterior mi.a spus ca plecase in Spania la mama lui. Intr.o zi am intrat pe facebook si spre surprinderea mea, am vazut o poza unde era tagat. Persoana la care am vazut poza, era un prieten comun. Antrenorul de la sala. Nu mi.a venit sa cred. Urmatoarele secunde am intrat pe pagina lui de facebook si i.am trimis solicitare de prietenie. Mi.a si raspuns. Uitandu.ma la pozele lui primesc un mesaj: hei…cand iesim la o cafea? Eram in culmea fericirii, ii dadeam like la poze si nu.mi mai incapeam in piele de fericire. De obicei sunt inabordabila..mai ales pe facebook…dar in acel moment i.am zis…”cand vrei” ( ca si cum..nu ma mai intrebai? :)) ). Zis si facut. Am iesit la o cafea si ne.am cunoscut. Am ramas impreuna din ziua aceea. Anul acesta, in aprilie facem 2 ani si suntem de nedespartiti. E foarte atent cu mine si ma rasfata. Ma face sa ma simt iubita! Trebuie sa recunosc ca facebook-ul are si o parte buna! hahaha :)))
2.
am facut scoala generala impreuna, apoi in adolescenta am frecventat aceleasi locuri, aveam prieteni comuni..insa nu ne-am cunoscut atunci…ci acum 4 ani pe 18 martie..la pranz, intr-un taxi cand el trebuia sa coboare, eu sa urc si…cand m-a vazut n-a mai coborat, eu trebuia oricum sa ajung unde plecasem, asa ca l-am luat cu mine si de atunci suntem impreuna si avem si un baietel de 3 anisori..nascut pe 20 martie in apropierea zilei in care noi ne-am cunoscut si de cand suntem impreuna….asta e pe scurt povestea noastra. iti multumesc pentru timpul si efortul de a fi citit si mesajul meu.
3.
Buna Andreea,
Eu si iubirica al meu ne-am cunoscut din pura intamplare sau poate ca nu,poate ca a fost mana destinului.una dintre prietenele mele s-a cuplat cu unul dintre prietenii lui si ei s-au gadit ca nu ar fi deloc rau daca ne-ar face cunostinta.
Ne-am vazut intr-o seara dar abea ne-am adresat cateva cuvinte si alea scoase cu clestele dar se pare ca i-am cazut cu tronc si a hotarat sa ma mai caute.Dupa cateva telefoane insistente am zis ca nu patesc nimic daca il mai vad o data si fix de atunci suntem impreuna.Au trecut aproape 6 ani si suntem la fel de fericiti ca la inceput
4.
Ieseam cu un baiat de vreo doua saptamani si m-a invitat la unul din meciurile de fotbal pe care le juca cu prietenii in fiecare duminica seara.Asa ca m-am dus.Plictisita deja dupa 10 minute de urmarit cum alearga baietii dupa minge,am sunat o prietena si am chemat-o sa imi tina companie.Companie,nu la urmarit meciul.Companie la infruptat din deserturile restaurantului de langa terenul de fotbal.Si uite asa,trec cele doua ore in care baietii au facut sport si ma suna cel cu care ieseam atunci sa ma intrebe unde sunt si ii spun unde.Imi zice ca vine in 5 min,dar ca vine si cu 2 dintre baieti.Eu imi vad in continuare de mancat si in momentul in care ajung baietii la masa,ridic ochii din farfurie si il vad pe cel mai frumos si misterios(nu era cel cu care ieseam) barbat din lume:brunet,cu parul lung si cu niste ochi verzi absolut superbi.Au trecut
doi ani si barbatul de atunci este astazi sotul meu si eu ma oglindesc in continuare in ochii lui superbi.Te iubesc,Octavian.
P.S.:Prietena mea si baiatul cu care ieseam eu sunt si ei impreuna cam tot de atunci si au nunta programata pt anul viitor.
5.
Hmmm, da imi amintesc, pe 8 martie 2008 m-am dus sa-mi fac ITP-ul la masina si acolo am dat de el…si el de mine 😀
A fost cu noroc…urmeasa sa ne casatorim in mai 2014 <3
6.
Mi-am cunoscut jumatatea pe internet, insa prima intalnire a fost cu totul si cu totul speciala.
Ne-am cunoscut pe facebook(mi-a atras atentia prin articolele pe care le posta) si am intrat usor, usor in vorba. M-a invitat sa iesim la un suc si am acceptat, insa peste cateva ore eu am fost cea care a propus ca sucul de care vorbeam sa il bem pe malul marii, pentru ca aveam ocazia sa plec cu 2 fosti colegi de liceu(cuplu). Ne-am intalnit la 2 dimineata in parcarea de la McDonald Dristor si tot drumul pana la mare(noi locuim in Bucuresti) am ras si am glumit. Am adormit in bratele lui pe la 5 dimineata, in drum spre mare si tot atunci a fost prima data cand m-a tinut de mana. Am ajuns la timp sa vedem rasaritul, iar primul sarut a venit chiar a doua zi, candva pe seara, inaintea unei plimbari romantice pe malul marii. De atunci am ramas impreuna, la bine si mai ales la rau si abia astept sa ajungem, din nou, la mare.
7.
Felul in care l-am cunoscut pe totoshelul meu ( asa ii spunea el cartofilor prajiti cand era mic) a fost unul inedit :)). Eram in primele zile de studentie, fete noi, oameni din toate partile tarii, incercam sa socializez cu cat mai multa lume. Toti ceilalti se uitam destul de ciudat la tine, si sopteau pe la colturi “uite bobocii “:)). Pana cand intr-o zi, la o ora banala de curs, isi face aparitia ” viitoarea pacoste” :)), se aseaza intr-o banca si se baga in seama cu mine, si colegii mei. Eu necunoscandu-l , ii spun” tu ce cauti aici la noi? du-te la tine la clasa!” in momentul ala s-a uitat amuzat la mine, se ridica si pleaca. peste cateva zile, ma trezesc ca vine un coleg de la mine din grupa, prieten cu el (ceea ce eu nu stiam) si imi spune ca acel baiat izgonit vrea sa ma cunoasca. Am ramas surprinsa si totodata, nu aveam incredere in baietasii de Bucuresti, venita din provincie, nu stiam daca are intentii ok, sau doar era o vrajeala. cu toate astea am acceptat sa vb cu el, pe internet, prin mesaje. Au urmat doua luni de chin pentru el sa zic asa, pentru ca tot incerca sa ma scoata in oras, sa imi faca fel si fel de declaratii, dar eu nu ma lasam usor. Pana intr-o zi de decembrie, frig, a trebuit sa ajung pana in Baneasa pentru a rezolva niste treburi.La intoarcere, am luat prima masina venita in statie, si m-am ratacit :)). singura persoana care ma putea ajuta in momentul de fata era el, totoshelul. A venit la Romana, m-a luat si m-a dus acasa :)) In urmatoarea zi, l-am invitat la masa, si din momentul ala, pe 29 decembrie 2010 , am ramas impreuna 🙂 A fost ceva spontan, si nu ma asteptam sa imi gasesc perechea asa. Si acum suntem impreuna, formam familia Totoshenescu :)) si suntem cei mai frumosi. Il iubesc cum nu mi-am putut imagina, si astept urmatoarea surpriza. Sper ca atunci cand citesti aces post, sa iti aduca macar un zambet 🙂 O zi frumoasa!
8.
Chiar pe 1 Februarie am aniversat 8 ani de cand eu si soțul meu ne-am cunoscut, sau cum spune el i-am ieșit in cale. Ne-am cunoscut la o discoteca, între timp discoteca a devenit biserica pentru adventisti :). Pana aici suna banal, dar sa îți spun cum m-a abordat. Eu eram cu niște prietene in discoteca, ne mai limpezeam după examene, masa noastră era oarecum cu un etaj mai sus decât masa viitorului meu Soț. El era însoțit tot de prieteni unii foarte distractivi, dacă îți spun ca ei toată seara au legat-o pe o prietena de-a mea cu un fular de picior, își dădeau alte nume, etc. Si bineînțeles ca eu care dansasem intr-un colț nu am văzut toată acțiunea si nici ca domnii in cauza erau consumatorii seriosi de ,, câteva beri” cum mi-a explicat mai târziu soțul. Cand discoteca s-a mai golit m-am mutat mai aproape de balustrada, unde aveam o privire de ansamblu la băieții cu pricina. Nu a trecut mult timp ca unul dintre ei, cumințit brusc si distanțându-se de grupul distractiv îmi face semn sa cobor la el, eu ma fac ca nu observ, el insista, si îmi spune sa ne întâlnim la jumătate, ii fac semn ca nu, si i-l vad ca porneste spre mine. Bun. Vine se prezintă . Tocmai atunci prietenele se hotărăsc sa plece acasă, deci deja nu mai avea rost discuția, totuși reuseste sa îmi pună câteva întrebări, cand ii spun ca sunt studenta la jurnalism bineînțeles ca si domnul este:).mie mi se părea beat ( ceea ce s-a dovedit ca aveam dreptate, ulterior am aflat ca berile erau de fapt sticle de whisky), deci clar pornise greșit, acum îmi cere numărul de telefon, eu inteligenta ii spun sa mi-l dea el ca il sun eu, el si mai inteligent se apuca sa mi-l dicteze in așa fel încât eu sa nu aud si de aici cererea de a-i da telefonul meu sa își scrie numărul, între timp îsi da seama ca nu aveam de gând sa il sun, își tasteaza numărul personal, se apelează si in același timp ridica telefonul deasupra mea sa nu pot sa il iau si sa închid. Simplul fapt ca a reușit sa îmi i-a numărul in felul acesta pe mine m-a cucerit pe loc. Deci Februarie pentru noi e o luna plină de evenimente, pentru ca îți dai seama ca a profitat din plin de 14 Februarie 2006 pentru a ma impresiona, in luna aceea am primit cele mai frumoase flori.
9.
cum ne-am cunoscut? hmmm…undeva pe la sf lui februarie 2007…era frig de crapau pietrele si mergeam spre biroul unde lucram. in drum ma intalnesc cu o colega.. defapt o zarisem de ceva timp, era in fatza birourilor HR si statea de vb cu un tip…un tip inalt, bine facut…si cu niste buze!! eu chioara si tot mi-au sarit in ochii de la metri buni distanta 🙂 am ajuns in dreptul lor si ca o fire intepata ce eram in fatza persoanelor de sex opus care imi plac mai ales :p imi abordez colega si o “invit” spre cuibusorul nostru de la et.1 🙂 saracul a ramas putin blocat cand a vazut cum.am luat-o pe pitica pe sus si duse am fost. Nu trece o sapt si ce da vezi…intr-o dimineatza intra in biroul nostru plin de babaciuni aceasta frumusete masculina…2m fara 10cm, drept si tzantzos, buzele falfaind parca in ciuda mie 🙂 am aflat apoi ca este noul nostru coleg…nu iti spun ca din aceea zi jobul meu a devenit mai interesant 🙂 veneam cu o mai mare placere la munca evident…ne-a luat vreo 3 luni sa ne facem curaj sa iesim la un suc like a date 🙂 de atunci suntem impreuna…ne-am mutat impreuna dupa o sapt si am petrecut mai bine de 6 ani 24 din 24 impreuna fara sa ne plictisim unul de altul. Pe 1 sept 2012 ne-am casatorit iar pe 8 iunie 2013 s-a nascut comoara noastra…Darius-Stefan 🙂 ironia sortii a facut ca dupa atata timp nedespartiti sa petrecem mai bine de un an despartiti 🙁 a trebuit sa plece ptrr 8 luni in voiaj iar eu am dus sarcina si nasterea singura 🙁 a venit cand bebe a avea deja 2 luni…a stat o luna jumate cu noi si apoi a plecat iar 🙁 abea in aprilie vine acasa si suferim ca fraiericii ca suntem departe unii de altii dar speram intr-un viitor mai bun si il asteptam cu sufletul la gura pe tati al nostru acasa sa ne bucuram impreuna de frumoasa noastra familie. Poate nu tzi se va parea impresionanta povestea noastra dar ptr mine e cea mai frumoasa 🙂
10.
Ne-am cunoscut acum 10 ani, de doua ori in acelasi timp, daca pot Sa zic asa:). Prima data, doar prin telefon(deci nu stiam cum atata). EU vorbeam cu un tip, prieten de-al lui, si cum minutele lui se duceau repede, ma suna si de la El. Cand se Mai intampla Sa vorbesc cu El, eram amandoi foarte acizi si antipatici. In acelasi an, am plecat cu fetele la mare. Una din prietenele mele insista sa ma cupleze, pentru ca aveam 20 de ani si nu avusesem pana atunci o relatie in adevaratul ssens aal cuvantului si ii era frica ca ceva nu e in tegula cu mine:) Si uite asa, la mare, l-am cunoscut pe un amic de-al ei. Intamplarea faces ca, de fapt era El, Dar niciunul dintre noi nu a stiut. Lui i-a placut de mine si a cerut numarul de telefon prietenei noastre. Cand sa-l inregistreze, surpriza, Il avea deja in agenda. Mie, el, mi-a fost indiferent, Mai ales ca nu credeam in lipeli facute de prieteni. Intoarsa in orasul natal, m-a sunat primul El, pe care nu-l suportam…insa cand mi-a zis cum destinyl ne joaca feste…am hotarat sa day o sansa relatiei. Dupa cum am zis, nu a fost dragoste la prima vedere, Dar ma bucur ca am dat o sansa relatiei. Suntem casatoriti de 4 ani si avem o fetita superba(care seamana din cap in picioare cu el…mai Putin intre picioare:))) Viata ne-a oferit, de-a lungul relatiei si momente superbe, de neuitat dar si momente teribile, dar care ne-au intarit. Multumesc Cerului ca mi l-a trimis! Acum suntem 3, cei Mai puternici. P.S tot timpul imi spune ca l-am acceptat in viata mea doar ca sa-i cheltui banii de la irdonanta:) Ce-i drept ca am facut asta, i-am cheltuit la nunta Noastra:)
11.
Anul acesta se implinesc 10 ani de cand suntem impreuna 🙂
Ne-am cunoscut cand eu aveam doar 14 ani 🙂 dupa o mini vacanta petrecuta la mare cu prietenele mele, timp in care una din prietene mele era deja cu unul din cei mai bun prieteni ai prietenului meu 🙂 , l-am vazut doar in discoteca in treacat. Ne-am intors acasa si eu am insistat sa-l cunoastem mai bine pe iubitul prieteni mele spunandu-i sa mai vina cu 2 baieti , ptr ca iesim la suc toate 3 fetele 🙂 Zis si facut, el a mai venit cu inca un prieten , cu El 🙂 insa acesta a stat toata seara de vb cu o alta prietena 🙂 La inceput nu il suportam mi se parea fitos si enervant. Am inceput sa ne tot intalnim in aceleasi locuri, dat fiind faptul ca prietena mea era combinata cu unul din cei mai bun prieteni ai lui. Si asa a inceput totul. Am inceput sa vb insa nu prea ne suportam ca in final sa ajungem sa fim impreuna de 10 ani.
12.
Hehe…ce vremuri. Au trecut aproape 7 ani de-atunci. Era o zi de noiembrie, eu cu verisoara lui (eram prietene) ne plimbam prin Complexul studentesc din Timisoara, ea l-a vazut si mi-a zis sa intram sa-l salutam, era cu cativa baieti. Si acum tin minte ca nici macar nu s-a uitat la mine cand am facut prezentarile, cand mi-a strans mana. :(. El avea prietena in perioada aceea, culmea e ca eu ma intelegeam bine cu unul dintre prietenii lui si tot ii zicea lui de ce nu se combina cu mine, ca sunt draguta. :))) (si acum mai fac misto pe tema asta).
Peste cateva luni s-a despartit de ea si dupa cateva alte luni ne-am strans mai multi de 1 mai la 3 ape. A venit si el, atunci mi s-a parut increzut si el ma vedea ca pe-o ciudata (detalii aflate ulterior :))). Prima intalnire a fost memorabila s-a intamplat prin iunie (eu l-am sunat cu pretextul infantil ca vreau si eu pozele de la 3 ape, desi i le puteam cere de la vara lui si mi-a zis ca mi le da, da ii dau o cafea), tin minte ca in timp ce vorbeam el a observat ca aveam o urma de rimel langa ochi si s-a oferit sa ma stearga comentand ca nu stiu sa ma machiez, la inceput m-am infuriat (dar el ma testa) asa ca i-am zis ca o sa-l las sa ma machieze intr-o zi, sa-mi demonstreze ca stie mai bine ca mine sa foloseasca un rimel. Acum suntem casatoriti de aproape 3 ani si sunt insarcinata in 3 luni! 🙂
13.
eu cu sotul meu am copilărit impreuna in acelasi bloc…mi am petrecut o parte din copilărie si adolescenta sa l fac sa ma bage in seama,eu fiind pt el „vecina“…eram confidenta lui vreo 3 ani la rand,in relatia lui cu alta fata…insa,dupa ce a venit din italia,plecat fiind sa lucreze,ne am intalnit intamplator pe strada noastra si m a invitat la un suc..de 6 ani jumate nu i am mai dat drumul,ba chiar i am facut si o fetița,care ii seamana leit..a meritat asteptarea..
14.
Cum l-am cunoscut?
Hmmm…cel puțin odată pe lună mă întorc în timp și retrăiesc momentul.
Dacă mă gândesc mai bine, pot spune că ne cunoaștem de o viață. Da, cam așa e…ne cunoaștem încă din clasa a IV a, an în care am și avut prima excursie împreună 😀
Destinul, astrele sau nu știu ce…au făcut ca pe clasa a V a să fim din nou împreună, fiind înscriși la aceeași școală, altă coincidență, EL era în clasă cu fratele meu, eu fiind cu un an mai mică. O altă coincidență din multele coincindețe, mergeam cu același autobuz spre școală. Să fiu modestă…el dădea semne încă de pe clasa a VII-VIII a cum că i-ar plăcea de mine, dar deh…nu știam eu de așa ceva. Uneori venea și la noi acasă cu fratele meu, eu iarăși nu îi acordam prea multă atenție. A venit vremea liceului..atunci drumurile noastre s-au despărțit, fiecare dintre noi fiind la un alt liceu, daaar încă mergeam în fiecare dimineață cu același autobuz spre școală, eu eram mai mult singură sau cu prietena mea, când nu lipsea. A făcut el ce a făcut și mi-a aflat numărul de telefon, au început mesaje: ,, ce faci?”, răspunsurile mele erau scurte și la obiect. Apoi, au început invitațiile la suc..până să o accept pe prima, îi refuzasem vreo 7 (cel puțin)nu știu de ce, adevărul e că nu prea îl suportam, era mereu în centrul atenției și dornic de afirmare, lucru care mie îmi displăcea…Într-un final am acceptat să ieșim, nu de alta dar deja eram încadrată în categoria sălbaticilor…După prima ieșire au urmat altele și altele în care descopeream tot mai multe lucruri comune…după vreo 3 luni de ieșiri și conversații am acceptat să fiu prietena lui și iată astăzi sunt aproape 5 ani de atunci.A fost și va râmâne primul și singurul meu prieten.
Aștept să le povestesc copiilor noștri despre cum ne-am întâlnit.
Te îmbrățișez cu drag!
15.
buna,ma numesc liana,iar povestea mea de dragoste a inceput in urma cu mai bine de 3 ani,simplu,intro zi insorita de toamna,pe cand aveam doar 15 ani si abea incepusem clasa aXI-a. eu eram pe o banca, iar el a venit la mine,a intrat in vorba iar eu fiind timida nu i-am acordat prea multa atentie. de atunci a inceput totul. ne vedeam si vorbeam in fiecare zi la scoala(el fiind in cls a XII-a), si incet incet s-a infiripat o frumoasa si simpla poveste de dragoste. Iar in data de 24.12.2013 a decis ca este momentul sa ma ceara in casatorie ceea ce a si facut. a fost un moment foarte emotionant care nu il voi uita toata viata.desi relatia noastra a intampinat dea lungul timpului numeroase piedici, am dovedit ca doar cu iubire si comunicare poti trece prin viata de orice obstacol si sa iti creezi singur fericirea!
16.
buna,ma numesc liana,iar povestea mea de dragoste a inceput in urma cu mai bine de 3 ani,simplu,intro zi insorita de toamna,pe cand aveam doar 15 ani si abea incepusem clasa aIX-a. eu eram pe o banca, iar el a venit la mine,a intrat in vorba iar eu fiind timida nu i-am acordat prea multa atentie. de atunci a inceput totul. ne vedeam si vorbeam in fiecare zi la scoala(el fiind in cls a XII-a), si incet incet s-a infiripat o frumoasa si simpla poveste de dragoste. Iar in data de 24.12.2013 a decis ca este momentul sa ma ceara in casatorie ceea ce a si facut. a fost un moment foarte emotionant care nu il voi uita toata viata.desi relatia noastra a intampinat dea lungul timpului numeroase piedici, am dovedit ca doar cu iubire si comunicare poti trece prin viata de orice obstacol si sa iti creezi singur fericirea!
17.
:)) a comentat ceva pe blogul meu, am trecut la dezbateri pe yahoo, avand pe blog un plugin cu care se poate discuta direct cu mine. Am fost taaaare intrigata de om si idei. Dupa luni de discutii am ajuns la concluzia ca avem prea multi prieteni in comun ca sa nu ne cunoastem macar din vedere asa ca am decis ca este momentul sa ne vedem fata in fata. Asta evident s-a intamplat un pic inainte de craciun, moment in care am primit cel mai dragut cadou. Un ursulet de plus care poate fi incalzit la microunde…ca sa imi tina cald cat nu e el acolo 🙂
18.
Hey buna 🙂 incerc sa scriu frumoasa mea poveste reala sa spun asa 🙂
Ne-am cunoscut pe 3 iulie 2007 cum ? daca poti deschide acest link o sa vezi in poze ce inseamna povestea mea reala 🙂
https://www.facebook.com/photo.php?fbid=10151698853463158&set=pb.525898157.-2207520000.1391437391.&type=3&theater
ea m-a cautat prima data ea a insistat sa ma vada, sa ma cunoasca venind la mine la Biserica , la pocaiti ca sa spun mai bine asa Biserica Speranta Vulcan, eu nu am cunoscut-o ea a facut rost de nr, meu de telefon, de email, si binenteles ca atunci se purta hi5 🙂 a venit cam, 2,3 saptamani la rand la biserica si la sfarsitul unui program de biserica a venit la mine si m-a felicitat ca, cant frumos cantam in perioada aceea in biserica si inca cant ! pot spune ca de atunci viata mea s-a schimbat in BINE ! avem deja aproape 7 ani de relatie, si aproape 4 ani de casnicie 🙂 daca o sa poti deschide link-ul vei vedea povestea 🙂 succes tuturor participantilor 🙂
19.
Mi-am cunoscut jumatatea pe 1 decembrie 2007, cand la Unirea a fost inaugurat acel brad imens, si unde a iesit cred ca jumatate de Bucuresti sa il admire;)). Printre acei oameni eram si eu cu o prietena:). La un moment dat ne suna un amic si ne spune ca vrea si el sa vina cu un prieten, Marius. Nu stiu cum am reusit sa ne intalnim cu ei, avand in vedere ca semnalul telefonului nu functiona, si nu stabilisem un loc fix de intalnire. Cert e ca ne-am gasit, si a fost dragoste la prima vedere intre mine si Marius. Niciodata nu voi uita acea seara!Mana destinului…:)
20.
Eu si iubitul meu ne-am cunoscut acum 2 ani..culmea..pe facebook :)).De fapt noi ne stiam de mai mult timp…avand in vedere ca locuim la 11km unul de celalalt, insa doar dupa aproape 5-6 luni am realizat asta.Am inceput sa vorbim intai ca amici..apoi incetul cu incetul ne-am dat seama cat de mult de completam.Acum pot spune ca este tot ceea ce mi-am dorit…este sufletul meu pereche si impreuna am reusit sa consolidam aceasta relatie punand la baza sa iubire,comunicare,incredere si dorinata de a ne intemeia o familie.Il iubesc mai mult decat orice pe aceasta lume!
21.
Totul a inceput virtual :)) mai clar pe facebook,a intrat pe mine sugerandu`mi o vacanta pe ceva Insule pentru ca aveam un status “I need a vacation not a stupid week`end” :)) iar el astepta de o saptamana sa imi scrie dar nu stia ce.Vacanta pe care mi`am aleso a fost in Italia dupa 1 luna in care vorbeam zilnic a venit din Londra sa ma cunoasca 🙂 si in acea clipa am simtit ca e el!am stat o saptamana la mare dupa care el a revenit in Anglia iau eu in Romania.Dupa trei luni,venit in tara mi`a oferit inelul iubiri iar pentru a nu ma lungi :)) in vara va fi fericitul eveniment!!!Suntem facuti unu pentru altul <3
22.
Ne-am cunoscut la o petrecere, la ziua de nastere a unor prieteni comuni. Suna pompos, dar nu credeam in love at first sight. Am dansat, ne-am placut, am iesit la o plimbare cateva zile mai tarziu si apoi am ramas impreuna. In martie se implinesc 3 ani si sper sa fim fericiti si de acum inainte 🙂
23.
7 ani implinim si noi la inceputul lunii mai. 🙂 In urma cu tot atatea “primaveri” o buna prietena se despartea in hohote de plans si multe tigari si beri de iubitul ei, dupa o relatie de 4 ani (daca imi amintesc fidel). Pentru ca lungile conversatii telefonice suspinande si sughitande ma terminau fonic si ma faceau sa imi doresc puteri herculiene pentru a-i disloca intreaga dantura “fostului” prietenei mele, am invitat-o fain frumos la o saptamana de cazare gratuita in garsoniera mea, unde ne-am bucurat de 7 zile de “dezmat” internautic. Unde? Pe un site de matrimoniale unde am inscris-o degraba in spatele unui ID hibrid: jumatate Corin si jumatate Roxan, contul nostru a atras atentia vanatorilor de zestre, de inimi, de minti etc. 🙂 Amica mea s-a mutat inapoi vindecata in cuibul de bastina, insa eu am continuat sa frecventez “hibridul” online si apoi m-am mutat la randu-mi pe “mess” si pe skype :). In fata la Cocor s-a intamplat prima intalnire, in Herastrau prima plimbare si pe obrazul stang primul si cel mai frumos sarut al nostru.
24.
PE sotul meu l am cunoscut acum 10 ani jumate in 2003,era dj intr un club in care mergeam saptamnal eu eram innebunita dupa el,flirtam insa pina nu i-am dat eu un bilet cat el era la platane in care ii spuneam nu mai zambii atat ca ma inebunesti el nu a facut nicio miscare,m-a strigat cand am vrut sa plec acasa,m-a intrebat daca vreau sa ma conduca el acasa si eu l-am intrebat daca pot sa am incredere in el ca sa faca asta,mi-a raspuns ca da si de atunci suntem impreuna ,ne am casatorit in 2011 si avem un ingeras care pe 10 feb implineste un an,acum el nu e in tara si imi e foarte greu fara el,ne ducem dorul unul altuia
25.
Eu si sotul meu ne-am cunoscut pe 1 aprilie, la un chef in camin…doi studenti…un chef in camin..m-a invitat la dans, am acceptat, m-a strins in brate si mi-a soptit ca sint cea mai frumoasa fata pe care a vazut-o. Din acea clipa am stiut ca el este a meu, i-am simtit sufletul cum se lipeste pe al meu. De atunci nu ne-am mai despartit niciodata, ne-am vazut in fiecare zi si ne-am iubit din ce in ce mai mult. Si acum dupa atitia ani (acel 1 aprilie era in anul 1994) inca imi spune ca sint cea mai frumoasa fata din lume; si eu il cred pt ca asa ma vad in ochii lui. Si stiu ca asa o sa ma vad in oglinzile ochilor lui..pina cind se vor inchide. Te iubesc scumpul meu! Iti multumesc pt copila minunata ce o avem impreuna si pt fiul nostru magic, ei nu ar fi existat fara tine dragostea mea.
26.
Serviciul bata-l vina, sau mai bine spus, lui trebuie sa ii multumesc.
Niciodata nu am crezut ca ma voi putea indragosti de “Clientul meu”, insa se pare ca asa a fost sa fie. Cand am intrat in sala de sedinte sa ii comunic ceeac ce aveam de comunicat (dupa ce in prealabil m-am prezentat), am uitat efectiv scopul prezentei mele in sala de sedinte. Cei mai contrariati erau ceilalti 20 de oameni prezenti in sala :D, iar noi doi zambeam larg ca niste adolescenti 🙂
Se pare totusi ca toata abrambureala aceea a fost bine primita, caci dupa multe intalniri si tatonari, muzee vizitate, e-mailuri si mesaje pe telefon, a reusit sa isi faca curaj sa ma sarute cand a venit dupa mine in Paris (“diabetos” de romantic, stiu, noroc ca imi plac dulciurile :D). De atunci, un an de zile mai exact, batem 2 tari in lung si in lat in fiecare sfarsit de saptamana sa ne fim aproape. Anul acesta ne-am hotarat sa scurtam distanta dintre noi, astfel incat sa impartim dulapul cu haine si lista de cumparaturi la 2 😀
27.
Deci. ..Eu nu pot spune decat ca m-am casatorit cu baiatul pe care il uram cel mai mult cand eram mica :))) El avea bunici in localitatea unde eu locuiam, si de cate ori venea fiind mai golanas asa de fel , mereu se lua de fratele meu el crezandu-se mai superior si uite asa azi asa maine ..merg eu la el toata suparata si ii spun:”auzi daca te mai iei odata de fratele meu ai sa vezi tu”Bineintels ma uitam la el ca la un copac ca e super inalt si cu o frica , la care el mirat ca nu stia ca suntem frati ..e fratele tau?promit ca imi vad de treaba dar si el sa nu mai comenteze..si uite asa se pare ca I-am cazut cu tronc a inceput sa ma caute si cunoscandu-l mai indeaproape mi -am dat seama ca e o persoana deosebita care a avut nevoie de cineva care sa il iubeasca si inteleaga si asa ne -am casatorit ne iubim foarte mult si ne gandim deja la un bebe..oricum bomba a fost cand a aflat fratele meu cine este iubirica al meu :))) sa incremeneasca nu alta :)) acum sunt ca doi frati…
28.
Cum ne-am cunoscut nu este dezlipit din povesti. Un proiect comun la facultate… Dar stiu ca el a fost prima persoana pe care am remarcat-o cand am intrat in sala ( statea cu spatele, am remarcat ca aveam aceeasi marca de telefon ). Ajunsesem sa il urmaresc discret cu privirea la fiecare sesiune a proiectului. Si de atunci totul a decurs frumos… s-a intamplat exact cum imi dorisem, parca imi citea gandurile. Mi-am dorit sa vorbeasca cu mine… si s-a intamplat. Mi-am dorit arzator sa ma cheme la o cafea si… s-a intamplat :). Tot ce pot sa spun e ca la mijloc a fost ceva misterios, lucrurile s-au intamplat atat de simplu si frumos, fara drame, fara tragedii. Categoric acesta a fost un dar magic al vietii pentru mine 🙂
29.
Ne-am cunoscut printr-un prieten bun de-al meu, la o petrecere. Mi-a picat extraordinar de antipatic. La fel și eu lui. Am început să ne spunem oricum, numai pe nume nu, asta după câteva ore de când am făcut cunoștință. Eu eram Duracell – că duceam lipsă de baterii și adormeam prima când se lăsa cu chefuri. El era „căpcăun” că nu mă lăsa niciodată să am un moment de glorie fără să arunce vreo replică acidă spre mine.
Imediat după, a urmat ziua mea. Și a venit căpcăunul cu un trandafir alb și o cutiuță faină de bijuterii. M-am cam înmuiat, zău, că mă așteptam la o mini-scatoalcă după cap și apoi o îmbrățișare stângace de „La mulți ani”. Am luat trandafirul și cutiuța, mi-a urat destul de galant la mulți ani-ul cu pricina, și zâmbea pe sub mustață că eu mă fâstâceam și mă simțeam căpcăună eu că l-am tot cicălit de când ne știam.
Mi-a zis să deschid cutia. Am deschis-o bâjbâind mulțumesc-uri și câțiva de „nu trebuia”… ca să văd că în cutia destul de simandicoasă și care părea să ascundă ceva drăguțel, erau două baterii Duracell. Mi s-a urcat sângele la cap puțin, că m-a lăsat să îi tot îndrug scuze și mulțumiri fâstâcite, dar mi-a trecut repede, căci aia a fost prima dată când mi-a zis pe nume și a renunțat la „Duracell”. Bateriile erau ca să mă țină toată noaptea, că „avea planuri cu mine”.
Și acum îl suport pe căpcăun de un an de zile. Și ne căpcăunim foarte frumos și mai avem de gând.
30.
Era o zi de vineri, linistita.Colega mea de birou vorbea la telefon cu un tip, in interes de servici, iar eu ii faceam poze si comentam, razand de ea. Ea i-a explicat tipului de ce rade si nu poate fi atenta la el. El s-a bagat in seama usor smechereste asa, zicand ca vrea si el poze…si ea i-a dat nr meu de telefon. A sunat, am iesit…si…acum suntem casatoriti si avem un baietel.
31.
Offf Au trecut deja 5 ani si jumatate de cand suntem impreuna. Eu si viitorul meu sot practic ne stim de aproape 10 ani,adica de prin primul an de liceu al meu. Intamplarea a facut ca eu sa fiu colega de clasa cu sora lui la liceu. Pe toata perioada liceului nu stiu daca am schimbat prea multe vorbe decat Buna si Pa (era si este foarte timid).In vara dupa ce am terminat liceul a pus-o pe sora lui sa ma sune sa intrebe daca ii poate da nr meu de telefon. A doua zi am si primit un mesaj pe telefon pe care inca il mai am si chiar il stiu pe dinafara.
32.
Mica inseamna la mine 16 ani adica nu interpretati gresit:)))
nu l-am cunoascut eu .. m-a cunoscut el pe mine acum un an pe 14 februarie l am sunat sa il chem la un interviu la firma unde lucrez .. cand mi a auzit vocea a amutit apoi m a ascultat si si-a jurat ca voi fi sotia lui(in gand) dupa cateva luni bune de incercari lamuriri si batalii de a iesi cu mine la un suc am ajuns sa il intanlesc si eu si asa pe 31 decembrie 2013 m-a cerut de nevasta(a doua oara-prima data a fost scrisa intrebarea pe un mar si lasata la mine pe birou in mai ) ..suntem nebuni asta zice toata lumea dar suntem nebuni si frumosi impreuna
33.
L-am cunoscut acum 16 ani, pe atunci abia terminam liceul, el era coleg cu fratele meu. A venit intr-o seara la noi sa-i aduca fratelui meu invitatii la balul bobocilor in discoteca Maxx. Nu-l vazusem pana atunci dar fratele meu mi-l descrisese inainte:” are parul cret, este rarait si are o geaca little big in carouri si porecla este Pasare”. Am mers si eu la balul bobocilor cu mai multi colegi de ai lor, am dansat impreuna si de atunci suntem impreuna. Il iubesc chiar mai mult decat in prima zi pentru ca mi-a daruit o minune de baietel.
34.
L-am cunoscut pe vremea când eram în școala generală. 🙂 Însă n-am știut că el va fi ”întregul” meu până acum un an jumătate, respectiv pe 11 februarie va fi aniversarea noastră.
Eu ieșeam cu fratele lui, eram mai mult prieteni. Și uite așa fratele lui m-a invitat la un grătar unde s-a întâmplat minunea. Iar de atunci am rămas împreună, la început în glumă, până ce ne-am dat seama că suntem unul pentru celălalt, că ne iubim și că nu ne vom mai despărți.
35.
cum l-am cunoscut pe sotul meu,era vara anului 2007 si exista un site cam in genul facebook-ului unde faceai cunostinta cu alte persoane din alte colturi ale tarii,am intrat in vorba mi-a cerut id-ul de messenger si am stat pina la ora 2 noaptea de vorba de intilnit ne-am intilnit peste o saptamina.in 2008 ne-am casatorit iar in 2009 am devenit parintii unei fetite frumoase.si de atunci suntem impreuna la bine si la rau.tin sa precizez ca sotul meu nu avea o mana cind l-am cunoscut.
36.
hmmm..ne-am cunoscut pe 5 februarie acum 2 ani la serviciu. mi-a livrat o piesa ptr masina si ochii lui verzi m-au cucerit. avea numarul meu de telefon asa ca nu a fost greu sa ma scoata la un suc 🙂
37.
Imi amintesc, pentru ca nu a trecut atat de mult timp de atunci. Am avut norocul sa ne cunoastem printr-o prietena comuna. Ea a recunoscut semnificatia schimbului de priviri dintre noi si ne-a facut un set-up ca in filme. Si-a dat intalnire in aceasi seara cu amandoi si fara sa ne dam seama, ne-am trezit pacaliti, la o intalnire neasteptata. A fost sa fie si inca e, de trei ani incoace.
38.
Ei…la mine pot sa spun ca a fost dragoste la prima vedere. Se intampla in vara anului 2012, la sfarsitul saptamanii nebune dupa licenta. Ne desparteau 300 km… Eu mersesem in vacanta la Alba, in tinutul Valea Frumoasei, la bunici. Intr-o seara, pentru prima data am iesit si eu “in sat” cu un verisor. Acolo ne-am vazut, am stat la aceeasi masa, avand prieteni comuni. Nu am schimbat decat vreo 2 vorbe, se uita ciudat la mine, de parca cine stie ce infumurata am fost. A doua zi, m-am chinuit sa il gasesc pe Facebook. Pe la amiaza, desi eram pusa la somn, m-am trezit din cauza claxonului unei masini. Instictiv am intrat pe Facebook. Si acolo era EL…un “poke” un mesaj cu “vrei sa iesim la suc?” Ei, pentru a nu ma plictisi in acea zi de duminica, am zis, “de ce nu?” Am mers la Sebes sa mancam papanasi…seara, cand ne-am intors, mi-a spus ca ii place de mine si sa incercam ceva, desi ne desparteau atatia kilometri…eu..cum sa refuz??? Dupa o saptamana a venit la mine acasa, la Bihor…anul acesta, in noaptea de Revelion, mi-a facut o superba surpriza si de fata cu toti prietenii nostri, m-a cerut in casatorie… 🙂
39.
Pe iubitul meu l-am cunoscut asa cum nu credeam vreodata ca e posibil,intr-o cafenea.Bineinteles atunci spuneam ”niciodata nu iti poti intalni marea iubire intr’o cafenea/bar/club.”..dar uite ca Dumnezeu mi-a demonstrat contrariul.Ne placeam reciproc si timp de 2 luni ne”obligam”prietenii sa mergem la aceasta cafenea,doar pentru a ne vedea.Intr-un sfarsit si-a facut curaj si mi-a cerut nr.de tel..Imediat cum am plecat m-a sunat si am stat de vorba la tel.in jur de 6-7 ore.A doua zi,dis de dimineata ne-am intalnit si de atunci am ramas impreuna,avem 5 ani si jumatate de relatie iar pe 08 noiembrie NE VOM CASATORI..:x
40.
Acum 5 ani. Eram la liceu, in aceeasi clasa, ne placeam reciproc dar nu faceam niciun pas unul catre celalalt. Intr-o seara, am iesit cu mai multi colegi, prieteni sa bem un suc, sa povestim, sa ne simtim bine. Am stat toti la aceeasi masa, am vorbit, am ras si am povestit ce era de povestit amuzant din ziua aceea. Prietenei mele (langa care eram asezata eu in partea stanga, iar el era langa mine) ii placea un baiat care urma sa vina, iar eu i-am facut loc acestuia cand a ajuns. Usor usor, am ajuns ceva mai departe de grupul cu care eram, stateam retrasi si povestem amintiri din copilariile noastre. Am povestit mult timp si am ras copios pe seama unor amintiri foarte amuzante. A venit timpul ca el sa plece iar eu m-am ridicat si am zis ca merg catre grupul cu care eram si ca il las sa se pregateasca (era sfarsit de iarna). A insistat sa raman (si am ramas) timizi amandoi si cu zambetele largi care ascundeau ceva, ne uitam unul la celalalt. Intr-un final eu m-am dus catre el sa-l sarut pe obraz de plecare, dar el a intors capul si a m-a sarutat (un sarut pe care il simt si acum pe buze cu multa emotie), am ramas tacuti dupa asta si nu ne puteam opri din zambit. Am fost foarte fericita in seara aceea si nimic nu imi putea strica fericirea. A 2-a zi ne comportam ca si cum eram impreuna de o vesnicie. Au trecut 5 ani, iar noi, suntem inca impreuna, suntem fericiti si ne iubim. Povestea noastra este simpla, dar emotiile de atunci, de nedescris.
41.
L-am cunoscut acum 3 ani, intr-o zi de iulie. Teoretic il stiam de mult timp si nu il suportam de loc, imi era cel mai antipatic, dar din acea zi am simtit ceva ciudat si a inceput sa imi placa. Am inceput sa vorbesc cu el si m-a cucerit pe mess cu o replica extraordinara inainte de a iesi “era sa zic ca mai vorbim la telefon, dar nu am numarul tau” :)) de atunci am inceput sa vorbim zilnic si sa ne ciondanim ca un cuplu, chiar daca inca nu formam inca unul, pana a luat el atitudine si “m-a cerut”..de atunci suntem fericiti impreuna si simt ca o sa fim asa pentru totdeauna. Pot spune ca ziua in care “l-am cunoscut” a fost unica pentru ca am simtit acei “fluturasi” si nu ii mai simtisem niciodata.
42.
Wow…ce amintiri retraiesc gandindu-ma la acele clipe in care l-am cunoscut pe EL…
Era in vara anului 1997 (da…au trecut aproape 17 ani..), toti copiii/tinerii din cartier se strangeau intr-un complex sportiv. Eu ieseam cu vecinele de la bloc, el..la agatat, cred :D.
Noi fetele jucam volei, el tocmai terminase un meci de fotbal, si avea chef de volei, asa ca s-a autoinvitat :D. Au trecut 3 luni de tatonari si vrajeli, iar in luna septembrie deveneam iubiti.
Suntem casatoriti de 6 ani jumatate si ne iubim la fel de mult. Chiar daca am trecut prin multe, consider ca avem o relatie solida, si ne dorim f mult un bebe,care sper sa nu se lase prea mult asteptat 🙂
Va doresc tuturor astfel de iubiri <3 <3 <3
43.
L-am cunoscut cand nu mai credeam ca-l voi mai intalni vreodata pe EL. Trecusem printr-un mariaj scurt si un divort si mai scurt. Am crezut ca pentru mine totul s-a terminat acolo.
Lucram impreuna, dar nici nu-mi trecea prin gand ceva in ceea ce-l privea. Pana cand intr-o zi m-a intrebat in gluma: “Vrei sa fii mamica mea?” Am ras, dar abia atunci am inceput sa-L VAD. Abia atunci am deschis ochii. El si-a propus sa-mi distruga mitul cum ca toti barbatii sunt la fel. Si a reusit. In doua saptamani ne-am mutat impreuna, intr-un an ne-am casatorit, iar acum la 14 ani de cand suntem un cuplu contabilizam la bilant 2 copii frumosi si sanatosi, o casa ….si altele.
Cu El sunt Eu, cu inima deschisa, fericita, implinita. Sunt Femeie! Asa va doresc tuturor sa va simtiti!
44.
A fost singurul cu care nu m-as fi maritat si singurul cu care ma voi marita. Ne-am cunoscut din intamplare la un bar dansant. La inceput nu l-am vrut (avea 19 ani iar eu 24)… dar am continuat sa ne intalnim si sa fim impreuna ca un cuplu normal fara reguli de restrictie.. in limita bunului simt! Aveam o relatie cu durata determinata de vreo 1 an jumate… urma ca in vara sa ne despartim deoarece el vroia sa plece din oras. Am inceput sa ne indragostim unul de altul si am fost prima care a propus o relatie serioasa… dar nu a mai vrut el… am continuat asa pana ne-am despartit din cauza distantei.. plecarea a avut loc mai repede si pe neasteptate.. si asa am avut ocazia amandoi sa reflectam si sa ne gandim ce vrem de la viata! Ne-am impacat si am pornit impreuna pe acelasi drum!
45.
Buna,Andreea…povestea mea de viata..incepe in urma cu 12 ani…lucram la o tipografie…in timpul acela , eram singura…ma cauta un baiat…dar, cand isi aducea aminte…adica de ziua mea… si ..atunci era in apropierea Craciunului….Si venind eu la munca..intr-o dimineata…am vazut un baiat, care ii oferea un buchet de crini imperiali unei colege de servici…iar ea nu vroia sa primeasca florile…ii vorbea urat…cand am intrat in tipografie…am intrebat-o…ce are cu saracul baiat..de ce se poarta asa cu el..?Mi-a raspuns ca nu ii place de el…ca ea tine la altcineva…si sa il iau eu…I-am dat numarul de telefon…printr-o cunostiinta comuna…lucra cu sotul ei …si am asteptat…sa ma sune.Imi doream sa ma sune ,eram singura de sarbatori ,imi era si mila de el…ce fata avea cu florile alea…se ruga de fata aia sa le primeasca.Curios…a doua zi..m-a sunat..ne-am dat intalnire la gura de metrou la Eroilor…era spre drumul meu…in Drumul taberei…unde locuiam atunci.Am baut un suc ..am vorbit…si de atunci am ramas impreuna…avem un ingeras de 4 ani..si suntem o familie fericita…cu necazurile si bucuriile vietii.Ii m-ai aduc aminte..si il tachinez…daca nu ziceam ca vreau sa ies cu el…nu ersm nici acum impreuna…Soarta a vrut asa!! Sper sa nu te fi plictisit cu povestea mea…te pup!!
46.
Ne-am cunoscut in prima mea zi la un nou loc de munca. Nu stiam sa lucrez in Excel, iar sefa mea l-a pus pe EL sa ma invete. Eram atat de timorata, incat nici macar nu indrzneam sa ridic ochii spre el, nu ma uitam decat la computer. 🙂 Cand, intr-un final, am indraznit sa-l privesc, am vazut cei mai frumosi ochi albastri din lume. Povestea noastra n-a inceput chiar atunci. Au fost mai multe episoade, toate ar merita o poveste aparte. Stiu insa, cand s-a indragostit de mine. Era intr-o dimineata, inainte de ora oficiala la care se ajungea la serviciu. Eu imi pusesem o fusta ecosez, care stiam ca-i place. In momentul in care a intrat in birou, m-am prezentat in fata lui si am facut o pirueta. Asta ne-a fost fatala. Amandurora! 🙂 Suntem impreuna de 7 ani, casatoriti de 5 ani jumatate si avem un baietel de aproape 4 ani. Inca mai fac piruete in fata lui, din cand in cand 😉
47.
Eram la acelasi liceu, eu eram clasa a IX(boboaca:p) si el era clasa a XI. In perioada aceea suferise un accident de masina si a lipsit de la scoala un semestru. Venea in vizita la colegii lui uneori, si atunci m-a observat pe holurile liceului. S-a interesat si a facut rost de cont-ul meu de Hi5:D. Mi-a trimis cerere de prietenie, am acceptat si am inceput sa discutam. Imi facea mereu complimente si imi spunea cat de mult ii plac, dar eu nu ii dadeam prea multa atentie, eram putin reticenta, poate din cauza varstei mele fragile:P. Intamplarea s-a petrecut in luna ianuarie, si am continuat sa discutam pana in luna iulie. Am plecat la mare impreuna cu mama mea si verisoara mea, si intr-o seara i-am spus la telefon ca ar putea sa vina si el la mare in gluma oarecum pentru ca nu ma gandeam ca el chiar ar putea sa vina.. Ce credeti? A venit la mare , s-a cazat la acelasi hotel(a avut un complice care l-a ajutat sa afle numele hotelului), la un etaj inferior fata de cel unde eram cazata eu . Mi-a facut o surpriza foarte mare, nu-mi venea sa cred. Si uite asa au trecut 5 ani de cand suntem impreuna :P.
48.
Bună Andreea, in primul rând vreau sa-ţi spun ca imi place nespus de mult de tine și soţul tău! Revenind la subiect, l-am cunoscut pe prietenul meu acum doi ani. Prima dată am vorbit cu el pe facebook și m-a invitat la un suc să mai stăm de vorba…ieșind amândoi, am observat că in realitate era mai glumeţ, mai amuzant și ne-am distrat de minune. Prima dată când am vorbit cu el nu i-am dat importanţă nu am crezut niciodată că o să fim impreună atâta timp! Vă doresc succes in continuare in căsnicie. Te pup. Cu drag Comi :*
49.
Cum ne-am cunoscut? hmm 😀 pe 24 noiembrie 2012 varul meu implinea 18 ani a facut majoratul si ne-a invitat pe amandoi.Nu ne cunosteam intre noi,dar cu o zi inainte el ne-a vorbit la fiecare despre celalalt.A venit si ziua cea mare eu am ajuns prima,iar la aproximativ 1h si el,imi amintesc si acum expresia varului meu ” uite mai ea e,ea e!” ;))….in timp ce el ma privea cu ochisorii lui albastri si zambea ;))apoi am stat impreuna toata seara,am vorbit si de atunci suntem fericiti impreuna,am facut 1 an si 2 luni..ne iubim mult si mereu ne amintim cu zambetul pe buze ziua cea mai importanta pentru amandoi!
50.
A fost odata ca niciodata… eu asteptand cu o radiografie in mana pe holul unei clinici de recuperare. Lui i au placut ochiii mei in special. Apoi am Inceput sa ii scriu cate o scrisorica in fiecare Saptamana desi ne vedeam aproape zilnic 🙂 iar acum planuim o nunta impreuna si stam in casa noastra cu scrisorile si amintirile… si au trait fericiti pana la adanci batraneti :). Iti multumesc !
51.
nici mie nu imi vine sa cred cum l-am cunoscut. eram la mare,in Italia, intr-un concediu, singura. ultima mea zi de concediu. duminica, ora 16.00 vad pe plaja doi baieti care vorbeau romana. Plictisita dupa o saptamana de “singuratate” m-am dus direct la ei si am spus ca sunt tare plictisita si as vrea sa stau cu ei la povesti. am povestit cam o ora dupa care unul dintre baieti mi-a propus sa ne vedem seara. am acceptat cu toara frica…eram intr o tara straina…sa ies cu un necunoscut. a fost o seara superba, a durat pana la ora 3 noaptea intalnirea noastra, dupa care am continuat pe facebook.In aceea dimineata am plecat in Romania. m-a invitat la el in Italia, am mers si din acel moment suntem tot impreuna. in fiecare luna zburam o data sau de doua ori catre Italia sau el catre Romania. un an de zile a fost asa. ulterior m am inscris la o scoala in italia, am fost acceptata si dupa un an de zile, iata suntem impreuna in fiecare clipa. il cheama Andrei si merita!
52.
Ne-am cunoscut pe 1 iunie 2010,o intalnire obisnuita…la facultate,ora 8 dimineata,pt el o ora foarte neobisnuita,era mahmur dupa noaptea petrecuta cu baietii asa ca era cam cu capul in nori.Eu fata invincibila ,care cu greu lasa pe cineva sa se apropie de ea..insa el sa apropiat destul de mult si chair sa fixat in inima mea in anii astia care s-au scurs.A inceput cu flirtul specific baietilor,insa nu prea i-a mers asa ca sa gandit sa mi fure telefonul pentru a obtine ceva de la mine,si da a obtinut intr-un final nr de tel.Pt a nu mai lungi povestea spun ca in ziua respectiva a reusit sa ma convinga sa ies cu el la un film,”cel mai bun” film pentru indragostiti :)) Robin Hood,nu cred ca am cum sa uit acest minunat fil pentru o prima intalnire :))
53.
Eu consider ziua in care l- am cunoscut mai importanta decat ziua nuntii noastre, de aceea ziua aniversarii noastre sta pe verigheta! L- am cunoscut in anul 1 de faculatate, stateam la camin si invatam pentru colocviu la anatomie cand a batut el la usa, o cauta pe o colega de camera sa imprumute niste cursuri… Cum a intrat mi a atras atentia… Eram singura in camera, am facut cunostinta, el si a dat fularul jos, apoi si a deschis geaca si apoi si a dat cu un spray de pt durerea gat… Momente in care parca il vedeam in slow motion!!! Era perfect! L am invitat sa mai stea putin, sa il servesc cu ceva fructe- aveam doar kiwi si mi a spus ca ma astapta pe seara la el in camera impreuna cu a mea colega, cursurile dar mai ales cu kiwi …. Nu am putut refuza invitatia, si am tot repetat anatomia din acea seara!!! Au trecut 8 ani de atunci
54.
Doamne…n-as putea uita asa ceva! Era intr-o seara racoroasa de sfarsit de iunie, 2012. Lui Catalin,iubirea vietii mele, ii fugeau ochii dupa o colega de a mea. Ea nu il baga in seama…Fiind cea mai buna prietena a mea, el s-a decis sa vina pana la mine la poarta sa discutam cate ceva despre ea.Asa ca m-a sunat si ma chemat afara. Era prima data cand ne vedeam. Si acumm vad in fata ochilor acel mers linistit si sigur si primul lui zambet. Ne-am plimbat in seara aceea pe toate strazile din cartier. Ei bine, din acea seara, nu a mai existat zi incare sa nu ne vedem si sa nu vorbim. E un om cu simtul umorului incredibil…Bancul spus de el la prima intalnire e si acum preferatul meu!! Au trecut 2 luni pana cand si-a facut curaj sa ma sarute, iar de la primul sarut, 3 august 2012 suntem un cuplu minunat, doi oameni care se iubesc enorm…Astazi e 1 an si 6 luni de cand ne traim aceasta poveste de dragoste si sper sa o traim la fel de frumos pana la adanci batraneti. Am atatea clipe si momente frumoase traite cu el…dar nu le pot spune aici. Sper ca povestea noastra, in linii mari, te-a convins! :*
Am uitat sa povestesc un detaliu important pentru mine ! :X La nici doua saptamani dupa ce ne-am cunoscut, eu a trebuit sa plec acasa, deoarce a inceput vacanta de vara. Ei bine, ne-am luat ramas bun inainte cu o zi,(vinerea) iar duminica ma suna si ma intreaba “Sunt in fata caminului cultural de la tine din localitate, pe unde o iau sa ajung la tine?” M-a impresionat foarte mult…In mintea mea era ceva de genu “ehh, merg acasa in vacanta si uitam unul de celalalt” Dar nu a fost asa … <3
55.
Ce drag imi e sa povestesc cum mi-am cunoscut jumatatea! Si le doresc tuturor celor singuri sa aiba parte de-o iubire ca a noastra si sa-si intalneasca miraculos jumatatea desi nu mai spera! Eu eram in plina primavara a vietii iar el la inceputul primaverii dar cine sa stie? Venise primavara in forta, cu pomi infloriti, cu mirosuri de zambile si narcise, cu liliac si mov si alb si aproape mai era putin si innebuneau salcamii, vorba aia! Eu imi revenisem cu greu dupa o iarna grea in care datorita unei relatii toxice imi cunoscusem toti demonii dar ii si extirpasem fiindca o data ce-i cunosti, isi pierd puterea. O prietena buna, iubita verisorului meu, ma invitase la ea de Pasti si nu stiam deloc ce sa fac, sa ma duc sau nu? Era Saptamana Patimilor si era chiar Vinerea Mare si eu tot ezitam. Ba chiar s-a facut si sambata si eu tot cu gandurile brambura, visand la cai verzi pe pereti. Si stiti acele momente pe care nu le uiti toata viata, o clipa, un mesaj, o privire a unui necunoscut si stii ca vor fi hotaratoare pentru evolutia ta pe Pamant? Primul mesaj a fost de la o prietena care-mi dorea sa am parte de-un miracol in Noaptea Sfanta a Invierii, mesaj care m-a determinat sa plec in ceea ce urma sa fie calatoria spre iubirea vietii mele. Autobuzul m-a lasat la vreo 50 de metri de casa prietenei mele, 50 de metri pe care ii parcurg si acum cu placere in minte. Am ajuns acasa si dupa ce-am lasat bagajele, ne-am dus la poarta, sa savuram apusul aromat. Si atunci EL a trecut pe strada si mi-a aruncat privirea pe care n-o uit deloc si care imi da fiori si acum :admiratie si adoratie, flirt si un pic de modestie,sensibilitate si mister! Peste cam o ora, viitorul meu iubit a venit sa ne salute. Primul lucru pe care l-am facut impreuna a fost sa jucam carti in echipa! Si-atat am ras si ne-am sincronizat de bine! De atunci a venit primavara in viata mea si-a ramas asa! Eu aveam 28 de an,el 22 atunci! Cand e dragoste adevarata, nu conteaza varsta. 😀
56.
Buna Andreea 🙂
De mult timp nu am mai povestit asta (cred ca as putea scrie o carticica).
Ei bine, noi suntem exceptia de la regula, dovada ca se poate daca vrei, nu prea credem noi in forta destinului si alte minuni d-astea fantasmagorice dar privind in urma pare-se ca in asa fel s-au asezat lucrurile incat sa fim impreuna si nicio mama, soarta, prejudecati sa nu ne desparta.
Pentru ca nu vreau sa te plictisesc maxim, sa trecem la subiect, zic.
Ne-am cunoscut in 2007 pe chatul unei retele de telefonie mobila (care nici nu cred ca mai exista… chatul ca reteaua e tot acolo). Mai pe romaneste sa zicem ca ne-am intalnit pe “net”.
Eu eram inca la liceu, el cu aproape 10 ani mai mare si la vreo 350 km distanta dar ceva a facut “click” si am devenit dependenti unul de celalalt.
Situatia in familia mea era complicata, ne-am intalnit pe ascuns de cateva ori (pe banii lui pusi deoparte si scuza mea ca dorm la o colega).
Am vrut sa ne mutam impreuna dar m-a incurajat sa stau sa-mi termin scoala, ceea ce am si facut.
Intre timp tatal meu a decedat, situatia acasa devenise insuportabila asa ca intr-o frumoasa zi de august mi-am facut bagajul, am lasat un bilet pe masa si dusa am fost.
Mi-am calculat plecarea cu vreo luna inainte tinand cont de faptul ca ma inscrisesem si la facultate si trebuia sa ma retrag.
In principiu tot si toate ne erau impotriva: mama, situatia financiara, distanta, varsta (dupa conceptiile idioate ale unora)etc.
Eram fericita ca am plecat si ingrozita in acelasi timp pentru ca nu stiam ce ne asteapta. Eu eram intr-un oras nou cu un geamantan tarat dupa mine, puteam fi sigura doar de el, in rest abia mai stiam cum ma cheama cu buletinul in fata…
Am trecut prin N rahaturi dar ghici ce, acum pute frumos 😀
Suntem casatoriti din 2011, suntem propriii nostri sefi (financiar vorbind) si suntem cele mai pozitive persoane pe care cunoscutii nostri le cunosc.
Suntem cei mai buni prieteni, iubiti, soti, partners in crime!
Am facut amandoi compromisuri, am luat decizii, am riscat si a meritat.
Intotdeauna am spus: mai bine sa fac un pas si sa-l regret decat sa ma gandesc “oare cum ar fi fost daca…” Si nu m-am dezamagit niciodata 🙂
Thanks for reading!
57.
Pe iubitul meu l-am cunoscut in anul 2011. L-am primit cadou de ziua mea 🙂
Eu si prietenele mele avem un obicei “impamantenit” deja de cativa ani…de cate ori e ziua uneia dintre noi, iesim in oras, bem o cafea, dupa care aterizam in vreun club si petrecem pana dimineata. Asa ne-am obisnuit din facultate, si acum, ca avem aproape 30 ani, nu ne putem opri din aceasta traditie.
Ei, si in anul 2011, ziua mea fiind, am iesit, ca de obicei, intr-un club cu fetele. Eram singura atunci si una din prietenele mele s-a gandit sa imi faca un cadou inedit. Pe la miezul noptii, a aparul El ca din intamplare, ca si cum era in trecere. S-a salutat calduros cu prietena mea, a spus ca a venit din intamplare si ea l-a invitat sa ramana. La ziua mea, in conditiile in care noi niciodata nu primeam un barbat la petrecerile noastre. Acum, iubitii nostri spun ca avem o secta, iar Alex (prietenul meu) e invidiat ca fiind singurul care a patruns la o adunare de-a noastra 🙂 Restul e poveste. Pot doar sa spun ca intre timp, ne-am cumparat un apartament impreuna si ne facem planuri de nunta
Ador sa spun ca l-am primit cadou de ziua mea!
58.
Eram o adolescenta zapacita, cand m-am indragostit de EL, mai mare decat mine cu 7 ani si prieten cu varul meu. Dupa un an in care am tot incercat sa-i intru in gratii, ajungand pana la a-l urmari pana acasa(moment in care am cazut si am ajuns acasa cu pantalonii plini de sange :)) si multe alte nazbatii, cand nu credeam ca va ajunge vreodata sa ma placa, inevitabilul s-a produs si ne-am imprietenit. A fost primul baiat cu care m-am sarutat 🙂 primul si singurul meu iubit si anul asta implinim 10 ani de cand suntem impreuna, iar in septembrie ne vom casatori.
59.
Mi-am cunoscut zuzul in… sufrageria mea. Si nu, nu lucra la cablu. 🙂 Doar ca la vremea respectiva, fiind imediat dupa studentie, imparteam apartamentul cu un cuplu iar ei nu mi-au zis ca o sa aiba musafiri. Asa ca al meu actual iubit m-a gasit in pijamale, stand pe covor si chinuindu-ma sa imi fac laptopul sa accepte ca programul pe care voiam sa il instalez e bun.
Cum laptopul imi cerea atentia deplina, pe saracul baiat l-am expediat imediat pe capul colegilor, intr-un mod destul de direct – privirea in ecran si o mana fluturata spre usa corecta.
Sa mai spun ca l-am remarcat abia cand pleca? Sau ca am acceptat sa ies la o plimbare cu el, chiar atunci, cu motorul? Si ca plimbarea a venit insotita de o inghetata? Ce mai, m-a cucerit din primul moment! Ma rog, primul moment dupa ce l-am remarcat si eu. 🙂
Si uite cum seara aia a devenit momentul ala cu care te lauzi la intrebarea: <>
60.
Buna ,
M-am gandit sa va scriu si eu, sigur va va amuza povestea mea! Sunt curioasa cate ati trecut prin asa ceva!? :))
Era o zi frumoasa de vara! Caldura mare , stres muuult , tocmai terminasem facultatea si dadusem titularizarea! Vroiam sa intru la o gradinita de stat, ca educatoare! Planuri mari , veselie , fericita! Din pacate, primesc o veste proasta de la o colega, mama ei a murit, ne asteapta la inmormantare pe toate colegele ,sa-i fim alaturi! 🙁 bineinteles ca ne-am dus, nu o puteam lasa in momente asa de grele !
Asa ca am pornit spre cimitir, eu impreuna cu colegele, triste pt colega noastra… Lume multa… Plansete…. Tipete… Abia asteptam sa plec de acolo!:( Cand sa plecam colega ne multumeste ca i-am fost alaturi si ca ne asteapta la masa, i-am spus ca nu mergem, ne pare rau… In acel moment un tanar cu pantaloni scurti si cu un tricou pe care era desenat un pirat :)) ne invita la masina lui sa ne duca acasa! Ii multumim , dar ii spunem ca luam taxiul! …. Si plecam !
Ajunsa acasa cu prietena mea, savuram o cafea si ne faceam planuri pt distractie:) Cand deodata suna telefonul: ” Alo Nico, sunt baiatul de la inmormantare cu tricoul cu pirat, verisorul colegei tale! Ne putem vedea la un suc??? Eu sunt din bucuresti si urmeaza sa plec acasa, vreau sa te vad si sa vorbim pana plec! ” ….eu:” cine??? Ce??? Nu vin nicaieri! Am alt program!:))))” Ma gandeam eu : ce ciudat , cum sa ma sune, m-a vazut si m-a placut ?!la inmormantare??!! Bucurestean nesimtit !:)))))
Ma suna iar, se roaga mult si bine de mine, pana intr-un final cand prietena mea zice “hai sa mergem, la naiba, vin si eu, hai la un suc cu el sa vedem ce vrea! ” ….asa ne-am dus…. Mi s-a parut ok, dar o tineam in continuare cu a mea ” bucuresteanul asta are chef de distractie…. Nu ma asteapta nimic serios cu el! Zice ca ma cauta… Ca vine weekndul viitor la brasov…. Sa vedem ! Ce va fi va fi! ”
Asa a fost , a venit weekndul viitor la brasov, la mine, si toate weekendurile viitoare la fel! Am inceput sa avem o relatie , sa merg si eu la bucuresti, prietena mea s-a cuplat cu verisorul lui:)) in prezent sunt casatoriti si au un baiat de 4 anisori!
Dupa 6 luni s-a mutat la brasov, ne-am mutat impreuna si suntem impreuna de aproape 7 ani,casatoriti de 2ani si avem un bebe scump de 5 luni! 🙂
O poveste frumoasa, cu un inceput mai neobisnuit :)) dar speram cu un final fericit ” si-au trait impreuna fericiti pana la adanaci batraneti!” Asa cum va dorim si voua!! Multa iubire!!
Nicoleta, Brasov
61.
Iubirea noastra e mai speciala, zic eu, asa cum zic si restu, insa, totusi e mai speciala:D. Suntem doua persoane frumoase, ce iubesc frumos, care au inceput sa vorbeasca despre filme pe IRC acuma 8 ani jumate si au continuat 3 luni de chat-uit, cam 10 ore pe zi. Cea mai fericita intamplate in perioada aia a fost ca mi s-a stricat ceva la calculator si am decis ca este vremea sa ne si vedem fata in fata. Ne-am vazut 5 min, nu am schimbat decat vreo 4-5 vorbe. Dupa doua zile m-am trezit cu el la usa sa isi ceara scuze ca nu a putut spune mai multe si de atunci am ramas impreuna, desi este o mica diferenta de varsta intre noi 😀 sunt mai mare cu 4 ani decat el :D, avem parte de o relatie frumoasa, cu multe clipe de neuitat.
62.
So … Ne-am cunoscut in vara lui 2008 , eu o ” fetita ” care abia termina liceul ,m-am angajat sezonier la un magazin alimentar din cartier sa castig si eu un ban sa nu mai depind de parinti , el venind cu serviciul din Bistrita la mine in Brasov :D… mda , eu din BV el din BN , un baiat brunetel imi intra in magazin la cumparaturi ( intamplarea facea ca locul lui de munca era foarte aproape de “magazinul meu ” ), bineinteles am constatat imediat ca nu este din zona ( dupa accent ) , no bine :))si uite asa el a inceput sa se bage in seama cu celebra replica “cand iesim la un suc sa-mi arati si mie orasu’?” si eu numa zambind mereu ii dadeam acelasi raspuns : MAINE si uite ca dupa vreo 2 saptamani a venit si acel “MAINE” si am inceput sa tot iesim … dupa vreo 3 luni i s-a dat vestea ca tre’ sa se intoarca inapoi la el in oras si a inceput o mica drama ;)) , am zis “gata , pana aici a fost , tu mergi la tine acasa si pe mine ma uiti pe aici :)) ” si uite ca se pare ca nu m-a uitat , am inceput sa facem nateveta BV-BN , BN-BV in fiecare luna pana in vara urmatorului an cand ” m-a prostit” sa las Brasovu’ pt.Bistrita si sa ne mutam impreuna dupa inca 2 ani ne-am casatorit si … surpriza luna aceasta la sfarsit asteptam sa ni se nasca “MINUNEA” , daaaa , vom deveni parinti 🙂 …deci …cam asa a derulat povestea noastra pana in prezent , iar ca inchiere voi lasa niste puncte pt ca , nu? povestea continua 🙂 …… Te pup Andreea!
63.
Sunt deja 3 ani si jumatate de cand l-am cunoscut, adica pe 9 iunie 2010!
Cum ne-am cunoscut? In cadrul unui eveniment medical, mai exact un simpozion. Eu din Bucuresti de fel, simpozionul a avut loc la Craiova ( unde el era deja stabilit de peste 10 ani, el fiind de origine din Curtea de Arges 🙂 ).
Eu in calitate de participant la acel eveniment, el din partea unei firme, isi prezenta produsele ( firma de lactate 🙂 ).
Din vorba in vorba ( simpozionul a tinut cam 4 zile, am avut timp de tatonari atat din partea mea, dar si din partea lui 🙂 ), am ajuns la concluzia sa facem schimb de numere de telefon si de adrese de mail.
Dupa ce am plecat inapoi la Bucuresti am tinut legatura atat la telefon cat si pe mail.
Aveam organizat deja concediul din acea vara, la o luna dupa acel eveniment medical, aveam sa ajung la Navodari la o prietena si apoi la Sibiu, stateam la o prietena. Stia deja programul meu si …surpriza, m-am “trezit” cu el intr-o zi din timpul saptamanii ( !!! ) ca vine dupa mine la Sibiu, cu o vedere din Craiova scrisa deja de el ( :)! ) si cu un trandafir autentic de gradina, a ajuns pe la ora 20.00. Prin ce emotii am trecut de cand i-am auzit vocea la interfon, pana ne-am vazut…. Imi tremurau la propriu genunghii si stomacul meu se facuse mic-mic de tot, inima era in gat nu mai aveam aer cu nici un chip…:) ! Cand a trebuit sa plece pe la ora 23.30 ( avea nevoie de timp sa junga si inapoi, a doua zi era la serviciu !!! 🙂 ), nu-mi venea sa-l las sa mai plece…!
Din acel moment, intalnirile s-au indesit si pe 31 decembrie 2010 m-am mutat la Craiova, iar pe 21 august 2011 am avut nunta la Bucuresti!
Sunt momente minunate, feerice petrecute zi de zi in acesti ani, de parca totul a fost ieri ! 🙂
64.
Mi-am cunoscut jumatate intr-o benzinarie (nu spun care sa nu fac reclama). Suntem amandoi motociclisti si ne intalneam (fara sa stim unul de celalalt)cu un prieten comun ca sa mergem la plimbare. Pe vremea aceea El si prietenul comun aveau acelasi tip de motocicleta iar eu l-am confundat. I-am facut cu mana iar el a venit la mine si m-a intrebat daca mergem la plimbare impreuna. Eu m-am uitat ciudat iar el a zis ca are impresia ca asteptam aceasi persoana. Am zimbit si am zis ca s-ar putea. Am plecat la plimbare toata gasca si ne-am oprit undeva langa Bucuresti sa bem un suc. Toata seara ne-am uitat unul la celalalt iar dupa ce ne-am despartit am primit un sms in care ma intreba daca maine bem un suc impreuna. Ciudat a fost ca nu i-am dat niciun nr. de tel dar am stiut cine e. I-am spus doar ca maine mergem la plimbare la Vulcanii Noroiosi si el a spus ca vine si el. Doar ca de “maine” am ramas impreuna. Fara intrebari prea multe, fara discutii, se parea ca stim exact ce facem. Si am stiut. Suntem de 4 ani impreuna, anul trecut ne-am casatorit si ne dorim sa plecam cu nepotii la plimbare, cu motocicleta, sa vedem lumea. Pana atunci, mergem doar noi doi 🙂
65.
Povestea noastra de dragoste…eu as spune ca ar putea sa fie o telenovela… Eu aveam un prieten fff gelos, el are un var pe care eu nu il cunosteam… Intre timp prietenul meu plecase in Anglia gelozia lui s-a amplificat si am hotarat sa pun punct cu el… Intre timp l-am cunosct pe varul lui desore care spuneam mai devreme…si s-a produs Minunea…el facuse rost de numarul meu de telefon…a devenit confidentul meu dupa care ne-am indragostit unul de celalalt… Nu a fost usor pentru noi la inceput…am trecut prin multe…amenintarile fostului…ca ma bate ca uubitul meu actual e gigolo si o sa profite de mine si o sa ma lase si asa mai departe… Insa dragostea noastra e ata de puternica incat am trecut peste orice obstacol si peste gura lumii care nu o putem opri… In prezent suntem impreuna, ne iubim si in curand o sa facem si noi doi anisori de relatie. El este dragostea vietii mele, il iubesc din tot sufletul meu si simt ca el este sufletul meu pereche…si mai stiu ca destinul sa voia lui Dumnezeu au facut ca noi doi sa ne intalnim.Il iubesc din tot sufletul meu si il vreau mereu langa mine.
66.
Buna Andreea. Tot Andreea ma numesc si iti spun si eu povestea noastra. Nu este ceva iesit din comun … ne-am cunoscut la fostul loc de munca, chiar primul loc de munca dupa ce am terminat facultatea. Stiu doar ca eram in acelasi birou si nu ma puteam uita in monitor mai mult de 5 min ca apoi ridicam privirea peste bibliorafturi ca sa ma uit la el. Norocul meu a fost ca si el simtea acelasi lucru. Mai mult decat atat, la cat de mare este Bucurestiul s-a intamplat ca sa locuiasca la nici o statie departare de mine. Bineinteles ca am inceput sa mergem impreuna acasa, apoi sa ne intalnim special dimineata sa mergem la servici, iar intr-o zi, cand ne intorceam acasa, in tramvai mi-a dat primul sarut. Si acum simt fluturi in stomac cand imi aduc aminte de primul nostru sarut. Bineinteles, am ramas impreuna, in 4 luni ne-am mutat impreuna, dupa un an ne-am casatorit si dupa 4 luni am ramas insarcinata. Acum avem o minunatie de baietel, de 3 luni jumatate, pe care chiar sambata acum, il botezam. Te pup! Sper ca si tu si Cabral sa va iubiti mult in continuare si sa aveti un copil cat mai curand.
67.
Marius,sotul meu si tatal minunatei noastre fetitei, “mi-a cerut prietenia” , ca asa era pe vremea aia, cand eu eram in clasa a VI-a .El era mai mare :), intr-a VII-a.Am acceptat dar dupa vreo doua saptamani “ne-am dat liber” (tot o expresie din vremuri mai indepartate).Ne-am reintalnit dupa ceva ani cand eu aveam 16 ani.Acum fac un calcul , sambata implinesc 32 de ani , si nu-mi vine sa cred cand au trecut inca 16 ani ….Cu bune si mai putin bune, cred cu tarie ca vom mai petrece multi ani impreuna , la fel de frumosi si fericiti!
68.
Când am coborât din maşină în faţa mea se afla un restaurant grandios. Făcea partea dintr-un hotel înconjurat de lumini care mai de care mai orbitoare. Maşini de lux erau predate valeţilor, iar femei îmbrăcate în rochii extravagante ieşeau din ele. Aveau o privire pătrunzătoare, de parizience autentice, sigure şi pline de ele. Zâmbeau, dădeau mâna oricărui domn şi îşi scoteau din geantă slimurile.
– Fumezi chéri? M-a întrebat EL.
– Uneori..
– Deci fumezi..ce păcat chéri, ce păcat. O fată ca tine, care deţine aşa o frumuseţe angelică n-ar trebui niciodată să aibe vicii.
– Ce înţelegi dragul meu prin vicii?
– Permanenţe, ceva de care nu poti scăpa, dependenţă.
Era de modă veche şi Dumnezeule cât mă atrăgeau bărbaţii aceştia, care păreau nişte prinţi aduşi din Anglia.
– Poate vei vedea la noapte ce vicii am..
A dat din umeri, în semn de nepăsare şi m-am gândit că cine ştie, poate nu s-a prins.
Restaurantul era puţin prea pompos pentru mine. Mi-am dat seama de asta de cum am intrat. Am observat acolo oameni de “Viţă nobilă” cum obişnuieşte mama să le zică. Oameni care au ajuns acolo furând, care sunt într-o lume pe care dacă o părăsesc mâine, rămân singuri.
– De ce m-ai adus aici ? l-am întrebat foarte dezamăgită pentru că aş fi preferat să aleg eu locul.
– Vei vedea..
A trecut pe lângă toate mesele acelea pline de oameni falşi, bârfitori şi zgârciţi. I-a salutat doar din cap, dându-mi seama atunci că îi ştie pe toţi, dar că nu obişnuieşte să iasă cu ei..sau poate cine stie, poate obişnuia şi nu ştiam eu.
Am urcat apoi scările hotelului, m-a dus într-o camera mare, frumoasă şi cu un balcon superb. Am ieşit repede fiind fascinantă de frumuseţea nopţii şi am tras aer în piept. Simţeam fiecare stea cum emana căldură spre mine, vedeam regina nopţii sus, veghând balconul nostru. A venit lângă mine, m-a luat de mână şi am stat aşa amândoi tăcuţi, privind cerul, privind spre vise, spre viitor.
– Ştii chéri..te-am adus aici pentru că ştiam că tu nu eşti ca cei de jos. Nu am mai adus pe nimeni aici. Vroiam dacă se poate să îţi mărturisesc că încep să te..
– Nu nu. Te rog. Nu spune. Nu spune. Nu vreau să aud. Mi-e frică de acele cuvinte..
– Încep să te plac cu adevărat chéri. Să te plac, nu să te iubesc.
M-am simţit ca o proastă, nebună şi descreierată.
– Îmi pare rău..n-am ştiut.
– Ştiu chéri, nu-i nimic. Când îţi voi rosti cuvintele acelea, să fii sigură că voi dispune de nişte sentimente mari.
Iubirea ţi-am spus că o vom descoperi pe parcurs… Si dupa 2 ani inca o descoperim.
69.
Heeey… eu mi-am cunoscut jumatatea acum 2 ani si jumatate( la vara ne casatorim- yuppy!) pe un site de socializare. Am avut ezitari sa intru in vorba cu el pentru ca in acea perioada era cu un tip de vreo 2 luni, tip care nu imi acorda pic de importanta si era plecat tot timpul cu baietii la meci si uita sa ma sune(macar) cu zilele. Eh, numai bine ca m-am gandit sa profit de situatia data si sa ma bag in seama cu jumatatea mea si bine am facut. Ne-am intalnit pe 3 iulie cu gegile pe noi ca era foarte frig afara si am tot continuat sa ne vedem zilnic. Intre timp, uitasem ca tre’ sa ii zic celuilalt pa-pa, dar mi-am adus aminte dupa vreo 5 zile de intalniri cand ma sunase sa ma cheme la o cafea. M-am dus, i-am zis pa-pa si am ramas cu iubirea vietii mele. :):) Suntem fericiti si abia asteptam sa ne declaram dragostea in fata Lui!
70.
Ne-am cunoscut in 2004, pe vremea cand amandoi incepeam clasa a VIII-a. Ce mici eram. E amuzant sa imi amintesc.Era ultima saptamana din vacanta de vara si parintii mei au fost invitati la masa la el acasa. Bineinteles, am mers si eu. A fost oarecum dragoste la prima vedere,oricum am defini dragostea la 14 ani, dar niciunul nu a zis nimic o perioada lunga de timp. Dupa vreo 6 luni am hotarat sa fim impreuna, dar a trebuit sa ne despartim dupa putin timp pt ca parintii mei nu erau de acord. Am trecut peste, dar nu am uitat. Asa ca, in ianuarie 2007 am hotarat sa fim din nou impreuna si uite asa tocmai am implinit 7 ani frumosi, in ciuda obstacolelor mai mici sau mai mari. Am crescut unul cu altul si nu imi doresc sa fi fost altfel.
71.
Hei, felicitari pt tot ce faci aici 🙂
In urma cu 6 ani, ne tot certam pe un loc de parcare. Eu mutata nou in bloc , el venea la un prieten mai mereu in vizita.Au trecut 2 ani, el m-a revazut la prietena mea cea mai buna in niste fotografii( ei fiind colegi de birou) si …asa a inceput tot. Ne-am cunoscut, pusi pe scandal …:) dar un scandal fain. Pupici tuturor,
72.
“Jumatatea” mea am cunoscut-o acum 4 ani!Abia ajunsa in Italia,cand m am intors a casa de la scoala,plictiseala m-a impins sa IMI fac cont pe facebook.Intorcandu-ma in trecut,in clasa a 5-a eram fooaarte “indragostita” de cel mai frumos baiat din clasa.Amintindu-mi perfect numele lui,am decis sa-l “caut” pe facebook. Cu acel nume am gasit o alta persoana(frumos baiat,n-am ce zice) dar un era el!Totusi l-am adaugat la prieteni ,si dupa 2zile mi-a scris!Incepuse cu frazele gen “vrajeala” si el fiind mai mare ca mine cu 5 ani,l-am ignorat!Oricum Imi placea,si dupa abia 3 sapt.ne -am intalnit la mare,PE 11 aprilie!Dupa un an ,intr-o zi de 11 m-am mutat la el,pe o alta data de 11 m-a cerut de sotie,de ziua mea pe 11!:))Si cand implinim 5 ani,pe 11aprilie,ne casatorim!
As fi vrut ca ziua indragostitilor sa fie pe 11!:))
73.
L-am cunoscut in octombrie 2012. Tocmai ma intorsesem de la studii din franta si uk dupa 5 ani si in cautarea mea de job am decis sa omor timpul dintre interviuri cu meditatie lb engl. Asa o amica comuna m-a recomandat celui care peste doar 2 luni de pregătire intensiva la engl ajungea sa-mi fie iubit, peste 9 luni sot iar in aprilie vom deveni parintii micutei Teodora. In februarie 2013, de ziua mea notam ca ” alergam dupa fericire pana departe, fie pe mare, fie pe uscat dar fericirea e aici, aproape”. Sunt una dintre norocoasele care traiesc fiecare clipa stiind ca fericirea e chiar langa mine.
74.
Noi ne-am cunoscut in urma cu 11 ani, in curtea scolii. Eu eram clasa a 6a, el a 8a. El juca fotbal. Eu l-am vazut, iar inima mi s-a oprit. O colega mi-a spus : ‘Este fratele tau. Aveti acelasi nume de familie”, iar raspunsul meu a fost: “In niciun caz nu vreau sa-mi fie frate!” De atunci, am ramas prieteni timp de 10 ani, dupa care am deveni iubiti si, dupa 2 luni, ne-am mutat impreuna, el renuntand la tot pentru a se muta in alt oras, cu mine 🙂
75.
Noi ne-am cunoscut pe internet, am fost prieteni câțiva ani după care ne-am văzut cu ocazia unui spectacol în orașul lui la care îl rugasem să-mi cumpere bilete (eu aveam să ajung acolo abia în ziua show-ului și voiam să fiu sigură că mai găsesc bilete). Ne-am întâlnit atunci, într-o însorită zi de septembrie, și apoi, din noiembrie, am început să vorbim din ce în ce mai mult, să ne apropiem tot mai tare și să hotărâm să încercăm să avem o relație.
Am avut o relație la distanță timp de 9 luni; a fost o relație frumoasă, bazată pe sinceritate și pe iubire sinceră. După aproximativ 9 luni, m-am mutat cu școala într-un oraș mai aproape de el și de-atunci ne suntem aproape și fizic, nu doar sufletește.
De la un simplu prieten, așa cum îl vedeam la început, de la o cunoștință de pe internet, s-a transformat în iubirea vieții mele, în bărbatul pe care îl iubesc cum n-am mai iubit pe nimeni și pentru care aș face orice! Nu avem cu siguranță o relație ideală, dar relația noastră, cu bune și cu rele, criticată de unii, e relația noastră ideală! Iar noi ne suntem alături de mai bine de patru ani deja și ne iubim ca la început pentru că fiecare zi reprezintă câte un nou început!
Avem planuri mari împreună și sper ca fluturașii din stomac și bătăile accelerate ale inimii atunci când apare EL să nu dispară niciodată!
76.
Era arogant, vorbea tare si parea ca se pricepe la toate. Asa l-a cunoscut pe Radu. De fapt, asa l-am vazut prima oara, cand seful nostru a trecut prin redactie, sa-i prezinte oamenii cu care urma sa lucreze ca art director. Am stat apoi alaturi de el pe scena Nationalului, atunci cand acelasi director a prezentat unei sali pline-ochi de notabilitati primul numar al revistei. Parca nu mai parea atat de arogant, iar, intre timp, constatasem ca chiar se pricepe la multe, profesional vorbind.
Dupa doua luni, redactorul sef ne-a scos la masa: o forma incipienta de team-building, la vremea aceea. Pe cat de incipienta, pe-atat de functionala: “team” dintre Radu si mine s-a construit intr-o singura noapte, care ne-a fost suficienta sa avem o discutie luuunga. Acea discutie. DISCUTIA. Dupa doua zile, ne-am mutat impreuna. Dupa fix un an si-o zi de la team-buildingul in doi, s-a nascut fetita noastra. Suntem in continuare o echipa, chiar daca acum lucram la reviste diferite…
Nu sarbatorim Valentines’ Day, dar sigur am putea sarbatori ziua de 2 martie 1998, cea in care ne-am cunoscut cu adevarat:)
77.
Ei bine ..Cum as putea sa nu-mi aduc aminte de prima zi cand l-am vazut ? A fost cea mai tare faza din viata mea …Eu aveam 15 ani jumate iar el 19 ani , ma intorceam de la scoala iar el de la facultate , era in microbuz asezat pe al 2-lea scaun , cand l-am vazut inima a inceput sa-mi bata cu putere m-am dus pana in spatele microbuzului m-am intors si l-am intrebat daca e liber , oricum el era singura persoana din microbuz :))) subtil si putin uimit mi-a raspuns ca da ,ma pot aseza daca doresc… Ironia sortii a fost sa il cunosc din scoala generala fratele Lui fiind mai mic ca mine cu 2 ani iar EL mai mare ca mine cu 4 ani ! Din ziua aceea el mi-a luat id-ul de messenger si am vorbit pana cand ne-am facut curaj sa ne revedem face to face invitandu-ma la el acasa :-s ! De atunci suntem de nedespartit nici nu zic ca facem 5 ani de relatie , parca ieri ne-am cunoscut …
78.
Este puțin amuzant gândindu-ma cum ne-am cunoscut. Ei bine, întâmplarea fericita face ca fratele mai mic al “inculpatului” sa se afle printre colegii si prietenii mei cei mai buni, astfel ca întorcându-ma de la meditații, trec trei sferturi inghetata pe lângă o mașina in care se aflau ei( iubitul si fratele sau) . Fratele, cum am spus, un prieten bun m-a strigat si pentru câteva minute m-am oprit sa vorbesc cu el, doar ca vorbindu-i privirea mea a mers la fratele lui, care ma privea fix. La doar câteva zile, de ziua Sfantului Andrei, am primit mesajul cu “La multi ani!” de la prietenul meu dupa alt număr de telefon, pe care eu l-am salvat crezând ca este al sau. Astfel, am trimis un mesaj in alta zi, doar ca răspunsul nu a fost cel așteptat: “Nu este Dan, sunt fratele lui ..” . In momentul ăla, ma inrosisem la fata, dar i-am răspuns, cerându-mi scuze pentru greseala. Deja nu ma asteptam sa mai vorbesc vreodată cu el, dar un mesaj pe telefon imi readuce zâmbetul:”Pot salva numărul tau de telefon? Vreau doar sa te mai întreb uneori cum este Dan, nu o sa te deranjez.” si un val de furnicuțe traversau prin tot corpul meu de emoții. Așa, am început sa vorbim zilnic, cum aveam un moment liber, cum vorbeam, seara, inainte de culcare, trebuia sa ne spunem mereu “Noapte buna!” si-apoi puteam dormi liniștiti. Am continuat așa, pana intr-o zi cand ne-am întâlnit. Eram extrem de emotionata, in mintea mea se impleticeau o grămada de scenarii, de întrebări, eram nesigura, dar toate s-au sfârșit cand l-am văzut! In acel moment, timpul s-a oprit, am rămas blocată si a venit la mine. M-a luat de mana, m-a privit fix in ochi, iar in acel moment am știut ca el va rămâne al meu pentru totdeauna. Nu voi putea uita niciodată acea privire calda, acea imbratisare plină de afectiune, acel sărut care m-a facut “sa-mi pierd capul” .
79.
Pe Tibi l-am cunoscut la preselectiile pentru Balul Bobocilor in 2008. Eram boboaca si nu stiam pe nimeni in liceu. Cand am ajuns in sala si am urcat pe scena pentru a ma prezenta m-am blocat.. asa ca el,fiind in juriu, a inceput sa-mi puna tot felul de intrebari. Dupa 2-3 zile si-a facut curaj si m-a intrebat “vrei sa fii prietena mea?” si eu i-am raspuns afirmativ. N-am castigat titlul de Miss Boboc dar am castigat o relatie frumoasa. Au trecut 5 ani si 3 luni de atunci. Sunt foarte fericita si desi am numai 20 de ani stiu ca el e alesul. Andreea stiu ca sunt povesti mai frumoase decat a noastra dar pentru noi nu conteaza. Sper ca ti-a placut povestea noastra atat, cat am decis sa iti povestesc din ea. Te pup, Sofia
80.
Daca imi amintesc? Cum as putea sa uit vreodata? Intalnirea cu EL a fost demult, dar parca ieri. A fost singurul lucru bun pe care l-a facut pentru mine “regimul de dinainte de ‘89”. Ne-am cunoscut intr-o “tabara PTAP” (cine are cel putin varsta mea, stie ce inseamna 😉 ). Eram in august ’88, eu terminasem clasa a noua, iar el a unsprezecea (la licee diferite). Ne-au luat de la scoala si ne-au dus pe Stadionul “23 August”, sa-l aplaudam pe “nea Nicu”. Am nimerit in “formatie” unul langa altul. Scenariul cerea ca, la intrarea in tunelul stadionului, sa ne luam de mana, ca sa pastram randul. Mi-a ramas in memorie mana lui calda, transpirata (de caldura? de emotie?) si parul lui ondulat… Era ziua in care implineam 15 ani. Ziua in care mi s-a schimbat viata, si in care EL a intrat in sufletul meu pentru totdeauna… L-am servit cu bomboane, iar el mi-a adus apa de la tasnitoarea din apropiere. Asa a inceput totul…
Anul acesta aniversam 25 de ani de la casatorie. Ne-am casatorit in ’89, pana acum valurile vietii ne-au lovit de multe stanci, si ne-au aruncat pe multe maluri, mai insorite ori mai pustii, dar dragostea noastra inca traieste. Fiecare aniversare a mea e si aniversarea noastra, asa ca n-am sa pot uita niciodata, nici daca as vrea, ziua in care, pentru ca ne-au dus sa-l aplaudam pe Ceausescu, ne-am gasit unul pe altul…
81.
Desi ne apropiem de aniversarea a 14 ani de cand suntem impreuna si respectiv 13 si jumatate de casatorie, nu as avem cum sa uit momentul cand ne-am cunoscut.
De fapt, meritul il detine fratele meu, care printr-o prietena cunoscuta pe Mirc (messenger-ul de pe atunci) mi-a facut cunostinta cu cel care il pot numi dragostea vietii mele.
La inceput, parea sa nu devina nimic special, venise la noi ca insotitor pentru prietena lui si s-a intamplat ca in vorba acea veche:” nu e pentru cine se potriveste, e pentru cine se nimereste”.
Insa dupa doua zile de stat si povestit impreuna, simteam ca ne cunoastem de o viata. Iar cand a plecat, am simtit ca trenul in care era el, pleaca si cu inima mea…si se pare ca la fel a simtit si el, pentru ca dupa doar 3 zile, a venit inapoi si a ramas 2 saptamani. A urmat inca o vizita de-a lui la noi, apoi un concediul meu la el si ne-am intors impreuna la mine si acolo am ramas pana in prezent.
Intre fratele meu si acea prietena a ramas doar prietenia, insa pentru noi, s-a dovedit a fi legatura vietii.
Dovada si faptul ca dupa nici 6 luni de cand ne cunosteam, am avut curajul si “nebunia” sa pornim in frumoasa aventura care se numeste viata in doi, prin casatorie.
82.
Buna 🙂
Povestea noastra:
desi ne apropiem de aniversarea a 14 ani de cand suntem impreuna si respectiv 13 si jumatate de casatorie, nu as avea cum sa uit momentul cand ne-am cunoscut.
De fapt, meritul il detine fratele meu, care printr-o prietena cunoscuta pe Mirc (messenger-ul de pe atunci) mi-a facut cunostinta cu cel care, il pot numi acum dragostea vietii mele.
La inceput, parea sa nu devina nimic special, venise la noi ca insotitor pentru amica lui si s-a intamplat ca in vorba acea veche:” nu e pentru cine se potriveste, e pentru cine se nimereste”.
Dupa doua zile de stat si povestit impreuna, simteam ca ne cunoastem de o viata. Iar cand a plecat, am simtit ca trenul in care era el, pleca si cu inima mea…si se pare ca la fel a simtit si el, pentru ca dupa doar 3 zile, a venit inapoi si a ramas 2 saptamani. A urmat inca o vizita de-a lui la noi, apoi un concediul meu la el si ne-am intors impreuna la mine si acolo am ramas pana in prezent.
Intre fratele meu si acea amica a ramas doar prietenia, insa pentru noi, s-a dovedit a fi legatura vietii.
Dovada si faptul ca dupa nici 6 luni de cand ne cunosteam, am avut curajul si “nebunia” sa pornim in frumoasa aventura care se numeste viata in doi, prin casatorie.
Doresc tuturor tinerilor din ziua de azi si nu numai, sa aiba parte macar de jumatate din clipele minunate pe care le-am trait si le traim si de sentimentele care ne leaga pe noi doi. <3
83.
HAmmm ………noi ne cunosteam mai de mult …….stateam in acelasi cartier dar nu ne suportam!!!!dar cand ne-am descoperit unu pe celalalt a fost intr-o zii de iarna si anume cu 2 zile de craciun in anul 2007!!!a fost cea mai frumoasa zi din viata mea!!!Am descoperit in el ceea ce cautam si imi dadusem seama ca ma inselasem in privinta lui!!!La inceput totul a fost timd dar fosrte frumos!!!descoperisem in el viata de care aveam nevoie , iubirea dupa care tanjeam!!!!a fost o zii mirifica frumoasa de care ne aducem cu asa multa placere si acum le povestim si copiilor nostri!!!ii multumesc lui dumnezeu ca mi la scos incale si ca ne iubim enorm!!!!
84.
Hmmm ………noi ne cunosteam mai de mult …….stateam in acelasi cartier dar nu ne suportam!!!!dar cand ne-am descoperit unu pe celalalt a fost intr-o zii de iarna si anume cu 2 zile de craciun in anul 2007!!!a fost cea mai frumoasa zi din viata mea!!!Am descoperit in el ceea ce cautam si imi dadusem seama ca ma inselasem in privinta lui!!!La inceput totul a fost timd dar fosrte frumos!!!descoperisem in el viata de care aveam nevoie , iubirea dupa care tanjeam!!!!a fost o zii mirifica frumoasa de care ne aducem cu asa multa placere si acum le povestim si copiilor nostri!!!ii multumesc lui dumnezeu ca mi la scos incale si ca ne iubim enorm!!!!
85.
Totul a inceput intr-o seara predestinata farselor 1 aprilie, cand am facut confuzia ca el imi este coleg de facultate..initial totul parea ca o farsa la adresa lui, deoarece nu stia nimic despre mine, nici macar prieteni comuni nu aveam..dar am inceput sa vorbim si sa vorbim si sa ne descoperim unul pe celalat..parca ne gasisem acel prieten bun pe care nu-l mai vazusem de foarte mult timp..nu ne gandeam ca prietenia noastra va ajunge in cele din urma intr-o relatie frumoasa.. pot spune ca a fost mana destinului..Stop looking and love will find you!
86.
eu pe sotul meu la-m cunoscut acum 5 ani si avem 4 ani de cand suntem casatoriti. avem si un bebe impreuna care seamana cu tati tot. Deci ne-am cunoscut vara pe cand eu lucram la un magazin si imi vedeam de treburile mele cand intra cineva si imi bate in geamu de la casa ca eu eram bagatacu capu sub el nu mai stiu ce faceam stergeam prafu sau aranjam pe acolo. ma ridic intreb daca doreste ceva, il servesc si apoi apare colega mea care imi face cunostinta cu el,ea il cunostea. am facut noi cunostinta si de atunci seara de seara venea la magazin fie ca ii trebuia ceva fie ca nnu el era acolo prezent si stateam de vorba cu orele. Nu va-m spus ca ne-am intalnit la mare la costinesti 😛 ca eu de acolo sunt 🙂 el venea doar vara sa lucreze am stat trei luni impreuna dupa ce s-a terminat vara a trebuit sa plece ca lucra la un parc de distracti si plecat prin toata tara. dupa ce au plecat am terminat si eu cu munca si am zis sa plec intr-o vacanta si am plecat la unchiul meu la pitesti stand acolo cateva zile noi tot vorbeam la tel intruna si la un mon=ment dat imi spune ca este la Targoviste. deci a doua zi eu am plecat pas pas de la unchiumiu si ma-m dus la el bineinteles la-m luat si pe varmiu cu mine ca altfel mu ma lasau sa plec:P AM ajuns acolo neam ratacit nu stiam unde sa ajungem pana la urma la-m gasit si cand am zis si noi sa mergem sa ne plimbam trebuia sa plec acasa ca pierdeam masina ca era ultima si uite asa nu am stat decat 10 min si am plecat, va dati seama ca nu vroia sa ma lase sa plec da nu am avut ce face. am ajuns inapoi la pitesti am mai stat cateva zile si am plecat acasa si dupa o luna a venit la ziua mea nu ma asteptam cand la-m vazut nu imi venea sa cred si in seara aia ghiciti ce cadou mi-a adus pe langa un buchet mare de trandafiri un inel. si de atunci am ramas impreuna si suntem si acum si cred ca si in viitor va pup dulce pe toti
87.
Un moment care mi-a adus fericirea..acum 3 ani…a intrat usor in grupul meu de prieteni…si asa a devenit un om de incredere pt mn, un partas la toate lucrurile din viata mea….a existat de la inceput o legatura intre noi…de parca ne-am fi cunoscut inca dinainte de a ne naste.si am ajuns pana aici…moment in care suntem cei mai fericiti pt ca Dumnezeu ne-A binecuvantat iubirea si ne-A trimis un dar imens: un bebelus care va vedea lumina zilei peste mai putin de o luna…un baietel ..care , cu siguranta va face ca dragostea noastra sa devina si mai puternica decat acum.
88.
N-eam cunoscut prin fratele meu, o cunostea din cercul de prieteni.Si m-am dus intr-o seara sa ii repar calculatorul.Am iesit in oras si asa s-a infiripat o relatie frumoasa.
89.
Am in minte ultimii 3 ani petrecuti impreuna, ca fragmentele dintr-un film drag pe care de fiecare data cand revezi iti face pielea de găina.
Ne-am cunoscut vara si “the moment” a fost exact ca in filmele de dragoste siropoase. Cand intrat pe usa, a fost nevoie doar de cateva secunde …eye contact si…BOOM!! We were both inlove. Habar nu aveam! De-as fi știut ca avem o șansa, l-as fi sărutat chiar atunci; pe loc!
Dar a urmat o luna de priviri schimbate pe furis, vise in miez de noapte, gânduri înainte de a adormi, discuții rememorate de zeci de ori, (din amândouă părțile) fara ca celălalt sa stie.
Dupa toate cele, i-am furat primul sărut, noaptea, sub clar de luna intr-un balansoar de lemn.
De atunci… E al meu si sunt a lui, iremediabil, irevocabil…definitiv. E omul meu,care ma ajuta si ma susține in orice decizie as lua, oricât de nebuneasca i s-ar părea. S-a obișnuit cu nebunia mea si a inceput sa aibe nevoie de ea.
Stie sa iubească,mai bine decât stiu eu sa o fac, stie sa ierte iar eu… Invat mereu de la el, sa fiu mai buna.
Ziua aceea in care a intrat pe usa… A fost cea mai grozava zi din viata mea, ziua care m-a facut un I’m mai bun, iar eu ,sunt cea mai norocoasa femeie din lume sa am parte de atâta dragoste din partea omului pe care il ador.
A second , has changed my thoughts, beliefs, hopes, purposes , my life…forever.
90.
Vreau sa spun ca eu si iubitul meu suntem inca o dovada clara ca relatiile la distanta chiar functioneaza :)! Ne.am cunoscut in 2009 pe un site de socializare, eu abia terminasem clasa a XII- A iar el era in Spania la munca! Vreau sa precizez si faptul ca eu sunt din Satu-Mare iar el din Dambovita:D …am tinut legatura pe internet si la telefon 3 ani pana sa ne vedem deoarece la doua luni dupa ce am terminat liceul am plecat si eu in Italia si nu reuseam nicicum sa ne sincronizam vacantele in tara…cand avea el concediu nu aveam eu si invers! Bineinteles ca nu a fost usor, am renuntat de multe ori sa mai vorbesc cu el pt ca ma saturasem sa traiesc din vise, sa.l vad si sa.l aud doar pe skype insa dupa cateva saptamani ma cauta iar, nu m.a lasat deloc in pace( si nu.mi pare rau)!! Culmea era ca nu puteam nici sa am o relatie normala cu alti baieti pentru ca ori de cate ori ieseam cu ei ma gandeam doar la matzisorul meu:D el era si e tipul de barbat pe care mi l.am dorit mereu: frumusel, sociabil si cu capul pe umeri…Insaaa in iarna anului 2011 s.a intamplat intamplarea! imi planuisem sa vin acasa de sarbatori, am si venit insa nu stiam ca vine si el in tara pentru ca eram tot asa intr.o perioada de.a mea de razgandeala :)))! pe 27 dec. 2011, cam pe seara am intrat pe facebook si poc vad un mesaj de la el cu: La Multi Ani :)) i.am multumit frumos :p apoi mi.a cerut nr si mi.a spus ca e acasa si m.a intrebat daca vreau sa mancam sarmalute impreuna de Revelion :))) bineinteles ca am acceptat si pe 29 am plecat cu trenul pana la Sinaia, unde ma astepta el! am facut 14 ore cu trenul dar nu m.a interesat, eram atat de fericita ca o sa ne vedem! partea proasta a fost ca n.am stat cu el decat 2zile pt ca trebuia sa ma intorc in Italia…m.am si intors relatia noastra a continuat, insa eram impreuna doar de sarbatori:( pana anul trecut in iulie cand am renuntat la Italia iar el la Spania si am revenit in tara…in august m.am mutat la el aici in Dambovita si de atunci suntem impreuna si fericiti! Nu.mi pare deloc rau ca am asteptat 3ani pana sa.l vad si alti doi ca sa fim impreuna pt ca merita! ma simt intreaga acum langa el 🙂
Si.am incalecat pe.o sa si ti.am spus povestea mea!!! Va pup si numai bine!
91.
sal
Noi maine (4 februarie) implinim 9 luni de cand suntem un cuplu(destul de reusit, fara modestie! ), cam cat sta un copilas in burtica mamei. Copilasul asta este relatia noastra care a incput cu pasi lenti din primul meu an de studentie , el fiind pe atunci in facultate ca informatician. Acum 4 ani) , se uita la mine si-si spunea ” Nu ma uit la studente! Nu la studente”, ca deh, nu era etic. Drumurile ni s-au despartit, eu am plecat in Franta cu bursa, intre timp el s-a despartit de prietena pe care o avea atunci, a avut un accident foarte urat de masina. Eu m-am intors, ne-am vazut fugitiv in curtea facultatii,ne-am salutat (era prima data cand vorbeam mai mult decat “Salut” si atat. Eu mi-am gasit de lucru, nu am mai dat pe la facultate cateva luni bune,iar intr-o zi m-am trezit cu o cerere de prietenie pe Facebook din partea lui(mda, Facebook-ul asta).Eu am plecat in Portugalia in octombrie anul trecut, in decembrie facand sarbatorile in tara-impreuna :D. Atunci a fost prima “ieseala” , dar in calitate de amici si nimic mai mult!!! M-am intors in Portugalia, in martie am avut cerere de relatie , din nou pe Facebook, pe care nu am acceptat-o. Am continuat sa vorbim verzi si uscate in fiecare zi si asteptam cu nerabdare sa ma intorc in tara. Stiam ca vom fi impreuna. Nu stiu cum, dar stiam. De asta am si renuntat la ocazia de a mai pleca inca o data, de data aceasta in America de Sud. M-a asteptat la aeroport, in sambata Pastelui anului trecut, m-a adus acasa la Mama, am mers la Inviere impreuna ,stand apoi 2 ore imbratisati si sarutandu-ne in curte. De atunci suntem nedespartiti. Locuim impreuna, ne iubim foarte mult, suntem foarte fericiti si nu ne vedem viitorul altfel decat impreuna. Eu stiu ca destinul ne-a adus impreuna. Si cand ma gandesc ca voiam sa merg la Cluj la facultate…Dumnezeu mi-a indrumat pasii catre Pitesti, la Litere. Sa fim fericiti, sa ne iubim si sa iubim !
92.
Ne-am cunoscut la inceputul anului 3 de facultate( octombrie 2011), eram colegi de clasa insa nu ne-am sesizat unul pe altul pana in acea zi. dupa cateva discutii pe facebook si mai apoi pe telefon am inceput sa iesim impreuna. La scurt timp ne-am mutat impreuna iar mai apoi ne-am casatorit! pe 11 ianuarie 2013 am adus pe lume o fetita!suntem impreuna de 2 ani si 3luni, suntem casatoriti de 1 an jumatate si avem o fetita de 1 an si 3 saptamani:)
93.
Acum 3 ani si jumatate isi dorea pe cineva cu care sa vorbeasca nu neaparat sa aibe o relatie, ceva doar for fun sau cum spunea el “sotie virtuala” asa ca a vazut o poza cu mine si i-a cerut numarul meu de telefon prietenei mele(ei doi erau prieteni buni de ceva timp). Am fost de acord sa fie distractie si doar sa vorbim pana ne-am intalnit face to face si ni s-au inmuiat picioarele si a fost dragste la prima vedere. De atunci suntem impreuna si suntem totul unul pentru celalalt.:)
94.
Buna, Andreea!
Eu si S., viitorul meu sot, ne-am cunoscut acum 4 ani prin intermediul unei pretenei care se intalnea cu fratele lui, respectiv viitorul meu cumnat! Initial, nu il prea suportam , parandu-mi-se foarte increzut insa, pe parcurs, mi-am dat seama ca aceasta antipatie se datora faptului ca nu il cunoasteam. Dupa primele intalniri deja simteam ca el este ‘alesul’, intre noi infiripandu-se o frumoasa poveste de iubire, descoperind ca in spatele unei prime impresii gresite se pot afla un om cu totul si cu totul deosebit.
95.
Paai pe iubitul meu l-am cunoscut in clasa a 8 a pe cand avea deja pe cineva. Peste ceva timp o prietena s a indragostit de el insa nu prea a bagat o in seama ca mai apoi peste o perioada buuna de timp a reusit sa l farmece:))) si chiar au avut o scurta relatie timp de o luna la mare. Noi atunci eram prieteni cunostinte chiar:))). Apoi in vara lui 2009 ce sa vezi, toate prietenele mele aveau pe cineva numai eu eram femeia cu pisica sa zic asa, si nici macar aia:)). Si mi am gasiy cu cine sa ies, cu o gasca de baieti printre care si respectivu. Mai pe mess mai o ieseala in pijamale l ora 4 dimineata( am ramas o data si afara norocul meu ca am gasit pe cineva cu telefon la ora aia) si uite asa am ajuns impreuna fara ca nici unul sa si dea seama. Bineinteles am ramas doar cu el pntru ca “prietenele” aruncau cu pietre in mine ca il furasem gen. Dar nu mi-a parut rau nici o clipa si acum cand stau si l privesc indelung imi dau seama ca o alta alegere nici ca puteam face:)
96.
Povestea noastra a inceput acum aproape 5 ani.Pe 06.06,de ziua tatalui sau…Am facut scoala generala impreuna,dar nu ne suportam era ca apa si uleiul…:))In acea seara a plecat de la o intalnire cu amicii lui special sa ma caute,initial l-am respins,nu am vrut sa-i dau numarul de telefon si nici nu voiam sa-l mai vad.A stat si m-a asteptat 5 ore sa ies cu el si pana la urma am cedat….si acum suntem impreuna si fericiti.Cine ar fi crezut,cand nici nu voiam sa-l vad:)):))!!
97.
Buna Andreea! Eu cred ca am una dintre cele mai romantice povesti de dragoste. Incepe cu plecarea mea si a unei prietene bune in Anglia la munca, la o ferma de capsuni. Acolo l.am cunoscut pe el, Radomir, un baiat bulgar cu 3 ani mai mare ca mine si care nu vorbea aproape deloc engleza. Prietenul lui, bulgar si el, era iubitul unei romance de la ferma, asa am aflat ca ii placea de mine. La o petrecere Radomir s.a apropiat de mine si iubita prietenului lui mi.a tradus(ca ea vorbea bulgara) ca vrea sa danseze.cu mine…am dansat…dar…cum sa comunicam??? El engleza zero…eu bulgara zero :))) asadar am dansat vreo 10 melodii de nu il mai dezlipeam de mine :)) Apoi dupa o saptamana de priviri printre capsuni in timp ce culegeam :)) i.a zis romancei sa ma invite in caravana baietilor, unde locuia cu alti trei baieti(din care si iubitul romancei) pentru o mica petrecere…am acceptat dar ma gandeam cum vom vorbi…pana la urma limbajul nu ne.a impiedicat sa simtit chimia dintre noi si sa ne sarutam…asta cam spre sfarsitul petrecerii cand m.a condus la caravana mea. De atunci am fost nedespartiti…dupa munca ne luam paturica si mergeam pe marginea unui lac si stateam cu orele…si..te intrebi cum vorbeam? :)) Ei bine…la inceput un cuvant in bulgara, unul in engleza si unul in romana, vorbeam ca doi nebuni cu semne….pana la urma eu am invatat bulgara si uite asa ne.am inteles in sfarsit si am reluat toate povestile de la capat :))) Ca sa inchei…ca as putea scrie o carte…eu am plecat ca mi se terminase contractul(si aici ar fi alta poveste…cu lacrimi la plecare ca nu stiam cum vom face sa ramanem impreuna dat fiind faptul ca eram din tari diferite…dar e prea mult de scris), el a mai ramas o luna, si dupa ne.am dat seama ca nu putem unul fara altul si m.am dus la el in Bulgaria,acum avem 5 ani de cand suntem impreuna, locuim in Italia si o sa avem un bebelus peste 6 luni. A…si acum vorbim in italiana :)) Suntem foarte fericiti si ne iubim enorm!
98.
Buna Andreea! Pai,totul a inceput acum 2 ani,3 luni,2 saptamani si 2 zile! Atunci s-a bagat prima data in seama cu mine! Eu avand o relatie extraordinara cu fratele meu,pentru ca parintii nostri au plecat in strainatate de cand eu aveam 16 ani,a trebuit sa raman eu stalpul casei,sa am grija si de fratele meu care pe atunci avea 12 ani,aveam pe facebook multe poze cu el iar prietenul meu,vazand in poze ca suntem atat de apropiati a crezut ca fratele meu este iubitul meu si mi’a lasat un comentariu de genul: prietenul?:> .In acel moment am simtit ca trebuie sa ii explic situatia si de atunci pana acum avem o relatie exemplara parca Dumnezeu mi l-a scos in cale pentru ca este exact barbatul pe care mi l’am dorit! Si el,si eu avem defecte dar ni le acceptam si ne iubim cu tot cu ele! Si da,a existat acea chimie de la prima intalnire,atunci cand aveam nuste fluturi in stomac de toata frumusetea pentru ca nu il cunosteam fata in fata,doar ce stiam de la cativa prieteni despre el. Doamne ce clipe frumoase de neuitat,de povestit nepotilor.:) Au fost si momente dificile peste care am trecut cu bine si acum avem mari planuri de viitor! Tin minte ca de la prima intalnire eram cu zambetul pe buze,eram in lumea noastra,creata de noi… Era frumos…acum,ne desparte distanta,el fiind la Pitesti la o scoala de avansare,eu fiind in Constanta dar timpul le rezolva pe toate! Noi sa fim sanatosi,sa ne iubim,sa ne intelegem si sa zambim tot timpul ca acum! Asta cred eu ca este secretul: barbatul langa care simi ca iti ofera siguranta,o lume doar a voastra si care va face sa treceti cu zambetul pe buze peste tot,este barbatul predestinat! Te pup,Andreea!
99.
Pe Robert l-am cunoscut la Parc Aventura Brasov, unde lucram amandoi. Eu eram in mari certuri cu fostul meu prieten, iar Robert mereu era langa mine ca sa imi dea un sfat. Cand ne-am despartit, Robert mi-a oferit nu unul, ci ambii umeri pe care sa plang; mi-a oferit ambele maini ca sa ma stranga in brate, si mii de cuvinte frumoase, care ma faceau sa ma descarc, sa plang, dar, totusi, sa ma calmez. prima oara cand ne-am sarutat am simtit atatia fluturi in stomac!!! apoi am aflat ca si el ii simtea. si ii simtea de fiecare data cand ma vedea, chiar si in saptamanile dinainte sa il am ca cel mai bun prieten. asta mi-a spus-o sefa mea, cea careia i se confesa Robert.
dupa 7 luni impreuna, in seara dinaintea plecarii lui spre Canada, am iesit in oras, la restaurant. ajunsi in Piata Sfatului, am vazut ca merge tot mai incet si credeam ca il doare piciorul. S-a oprit langa fantana, s-a scotocit prin buzunare, a pus un genunchi in pamant si mi-a pus intrebarea magica, la care, evident, am raspuns afirmativ. dupa 9 luni ne-am casatorit, iar de atunci a trecut 1 an si o luna.
il iubesc enorm pe Robert si as face orice ca sa il vad fericit! este perfect! perfect pentru mine!
100.
Daca ii sa incepem asa, l-am cunoscut la scoala, ne-a palit Cupidon in ultimele luni din ultimul an de liceu! Inca de la inceput ne-am deschis unu in fata celuilalt si nu aveam de gand sa par altfel. Eram atata de indragostiti, si asta observa toata lumea! Tot ce-mi zicea, scria, si cum o facea cu acea dulceata din cuvinte, m-au facut sa-mi pierd mintile si sa prind drag de el! Asta a facut! Cu timpul, simteam ca face parte din mine! Ca este parte din mine! Imi dadea stare aia de fericire de care aveam nevoie!! Au continuat mesaje si convorbiri care mereu o sa mi le amintesc cu drag, sunt sigura de asta, pt ca pe atunci ma faceam cea mai fericita!! Vorbeam si ne vedeam zilnic si sa ne zicem mereu cat ne putem adora, pentru ca eu chiar aia simteam!! Ca il ador, ca el e baiatul care a reusit sa ma schimbe si asta, in bine! Pacatul a fost mai mare, deoarece se apropia sfarsitul liceului, nu ne mai vedeam zilnic, insa el ma asigura ca asta n-o sa schimbe nimic, ca noi v-om vorbii si ne vom vedea in continuare!! Au urmat si chiuluri si iesiri pe coridor pt a ne vedea.. Toate pentru ca adoram unu prezenta altuia! Liceul a luat sfarsit iar eu simteam cum ceva nu este chiar in regula. A urmat perioada bacului, in care chiar s-a racit relatia dintre noi! Imi spunea mereu ca e doar stresu din cauza examenelor si ca o sa vad ca totul va fi la fel odata cu terminarea lor! Am tot sperat, insa nimic! Au trecut examenele, el era la fel de rece si diferit! Nu mai semana deloc cu cel pe care eu il adoram si cu care speram ca voi avea o relatie lunga si fericita! Am inceput sa nu mai vorbim, sa nu ne mai cautam, sa treaca zile in care sa nu vorbim, ceea ce inainte nu se inampla! Au urmat dupa zile in care mai vorbeam, in care el imi dadea sperante ca intre noi, totu va redevenii la normal, si zile in care nici un existam pentru el! La noi e “nici cu tine, nici fara tine”, dovada sunt mesajele si telefoanele, conversatiile pe facebook din care reies sentimentele ce le avem unul pentru altu, insa nu suntem in stare sa facem nimic niciunu, fiind despartiti de distanta! Se intereseaza de mine, vorbim mai des, a fost ca ne-am si vazut! Vreau sa ajungem sa fim macar ca inainte! Vreau sa cred ca un lupt degeaba pentru dragostea lui! El e raul care mie imi face bine! Simt ca nu o sa mai gasesc alt baiat ca el! Care sa ma iubeasca si sa ma faca sa iubesc cum o fac acum.
*Asta e putin din povestea mea! Ceea ce credeam ca e necesar de stiut! Poate nu pare tocmai buna pentru acest concurs, insa eu sunt sigura, ca el e jumatatea mea, ca va fi sa fim impreuna, pentru ca cea mai frumoasă iubire e acea dupa care astepti sa se implineasca. Acea iubire dupa care tanjesti. Si tot ce se obtine foarte greu, nu se pierde cu usurintă!
101.
NE AM CUNOSCUT INTR-O TABARA LA MUNTE.EU ERAM DINTR-UN ORAS EL DIN ALTUL.NU NE-AM LASAT NUMERELE DE TELEFON…NICI ADRESA..NIMIC.DUPA O VREME O CUNOSTINTA COMUNA S-A INTALNIT INTAMPLATOR CU EL.MI-A TRIMIS POZELE DIN TABARA SI NUMARUL DE TELEFON.DUPA 2 ANI DE SCRISORI SI VB LA TELEFON AM DECIS SA NE REVEDEM…FRUMOASA INTALNIRE!!!ZIC CA A FOST MANA DESTINULUI SA FIM IMPREUNA.ANUL ACESTA IMPLINIM 10 ANI DE CASATORIE SI AVEM 2 COPII MINUNATI.NIMIC NU E INTAMPLATOR PE LUMEA ASTA !!!
102.
Sambata am implinit 2 ani de tachinari,zambete,fericire si amintiri frumoase in doi.
Totul incepe nu cu”a fost odata ca niciodata” ci intr-o zi de sfarsit de ianuarie 2012 ,(mai exact 27 ianuarie)el avea propria lui mica afacere ,vindea piese pentru telefoane ,eu aveam nevoie de o folie pentru noua mea jucarie,am discutat pe net sa ne intalnim sa intru in posesia foliei,punctul de intalnire a fost citez:”in fata la Mall Vitan domnisoara,scrie si in anunt!”.
Parea usor antipatic ,mi-am facut intrarea cu o alunecare pe gheata iar el ma prins inainte sa fac cunostiinta cu asfaltul,asa am tranformat o tranzactie de 5 minute intr-o discutie in drum spre casa,dupa cateva discutii am aflat ca suntem si vecini de cartier.
Bineinteles ca eu faceam pe inabordabila, el imi tot trimitea mesaje ,ma scos in parc la un ceai,usor,usor deveneam prieteni.
Pe 31 ianuarie am iesit la o plimbare si am luat Bucurestiul la pas ,cred ca pot vorbii in numele amandurora cand spun ca a fost cea mai frumoasa plimbare in doi.
Din pacate a doua zi un mesaj scurt trimis dimineata devreme avea sa schimbe starea noastra de fericire…tatal lui decedase…brusc,inima ii cedase la doar 44 de ani,primul gand a fost sa merg in clipa aia sa fiu langa el ,desi eram doar prieteni si ne cunosteam de..5 zile stiam ca trebuie sa ii fiu alaturi!
Ne-am vazut seara ,fara prea multe cuvinte ma sarutat,eu l-am tinut in brate ca pe un copil pana seara tarziu..
Am ramas impreuna din ziua aceea si sunt azi la fel de indragostita ca la inceput de baiatul meu cu ochii verzi !
103.
Pe Catalin il cunosc din liceu, este cu doi ani mai mare decat mine, iar clasele noastre erau una langa alta. Nu am avut o relatie in liceu, desi poate ne-ar fi placut, iar dupa terminarea liceului nu ne-am vazut pentru destul de mult timp. Dupa terminarea facultatii ne-am reintalnit printr-o prietena comuna – prietena lui – cu care eu ma intelegeam destul de bine. Dupa vreo doi ani relatia lor s-a invheoat, fara a avea vreo legatura vu existenta mea. Dupa inca vreo doi ani si cateva conversatii pe facebook, intr-o vineri de august primesc o invitatie pe LinkedIn de la el, cu intrebarea daca il onorez cu o cafea. Pentru ca tocmai ma pregateam sa merg la mare cu o prietena ii propun si lui sa faca acelasi lucru. Dupa numai cateva ore eram cu totii in drum spre mare, eu cu o prietena, el cu niste prieteni. Ajunsi la 2 Mai ne cazam si dam fuga pe plaja din Vama Veche, unde eu uit farurile de la masina aprinse. Si pentru ca vremea era perfecta am stat cateva ore bune la plaja, timp in care bateria masinii s-a consumat pana la epuizare. El m-a ajutat sa repornesc masina si pentru de la atata caldura i s-au uscat buzele eu am avut grija sa le hidratez. De atunci a trecut un an si jumatate si pe zi ce trece reuseste sa ma surprinda!
104.
chiar daca am urmat acelasi liceu iar bunicii nostri locuiesc la mai putin de un kilometru departare, noi ne-am vorbit pentru prima data pe 2 iunie 2011! el urma sa dea Bacul dar asta nu l-a oprit sa iasa cu mine. dupa prima intalnire nu am crezut ca o sa-l mai vad vreodata, nu era absolut deloc genul meu de baiat iar eu cu siguranta nu eram genul lui. cu toate astea am continuat sa vorbim. la mai putin de o luna eram impreuna, dupa alte doua saptamani s-a infiripat un “te iubesc” timid, si asta a fost de ajuns. luna aceasta sarbatorim 2 ani si 8 luni de relatie 😀
105.
Cum mi-am cunoscut eu jumatatea? Intrasem in primul an de facultate (2011). La un curs de colectiv, respectiv orchestra, in timp ce incercam sa fac fata repertoriului, zaresc doi ochi albastri atintiti asupra mea.. Acel albastru care te face sa te gandesti si la mare, si la cer in acelasi timp, in care efectiv te pierzi.. In pauza toti am coborat afara la o gura de aer. Imi aprind tigara, iar in spatele meu simteam o privire fixata pe mine, o privire pe care n-am recunoscut-o, insa am recunoscut parul. Timid din fire, n-am indraznit sa ma bag in seama si sa aflu cum o cheama sau sa gasesc un subiect de discutie, am lasat totul sa mearga de la sine. O luna mai tarziu, prietena mea din copilarie se imprietenise cu ea si am aflat in sfarsit care e numele ei(in toata aceasta perioada intre noi erau doar schimburi de priviri). La sfarsitul lui Noiembrie al aceluiasi an, amandoi faceam parte din aceeasi orchestra, insa nu am schimbat 2 vorbe pana in Mai 2012 cand am iesit in oras mai multi colegi, de-ai mei sau mai mari, printre care si ea. Am invitat-o mai intai la dans, iar prezentarile oficiale si mai multe subiecte au inceput odata cu dansul. Ne imprietenisem suficient cat sa bem o cafea impreuna, nimic mai mult. In Iunie incepuse vacanta, iar noi nu ne-am mai vazut pana in August, cand a trebuit sa inlocuiesc o colega intr-o orchestra pentru un turneu national. Abia in acel mic turneu ne-am apropiat mai mult. Deja cand ne vedeam apareau niste zambete, un fluturas sau 2, dar in afara de niste apropouri finut-batute, nu aveam curaj s-o curtez. Pana pe 12 Decembrie 2012 (ziua ei), cand a luat atitudine si mi-a zis: “Auzi? Dar tu cat mai ai de gand sa o tii asa? Cand pui piciorul in prag? Cand ai de gand sa iei atitudine? Fii odata barbat si ia o hotarare!”. In acea seara a inceput o relatie foarte frumoasa, in care totul e bazat pe intelegere, incredere si momente frumoase, si de ce nu o relatie care promite multe. Povestea este mult mai lunga 🙂 cert este ca ador diminetile (sau pranzurile :)) ) in care primul lucru pe care il vad este acel albastru care m-a marcat pe viata :X
106.
Anul doi de facultate, semestrul al doilea. O zi de vineri, 16 martie. Mi-am facut bagajele si pentru a nu stiu cata oara am mers in autogara de unde luam microbuzul spre casa. M-am urcat hotarata si am aruncat o scurta privire de ansamblu. Aveam doua optiuni: in fata, pe primul rand era un scaun liber si chiar in spatele microbuzului…mi-a luat cateva secunde sa ma hotarasc pentru ca mi-am intersectat privirea cu un tanar imbracat intr-un pulover rosu, un “tip dragut…”, asa cum mi-am spus eu in gand atunci si desi niciodata cand am de ales intre a sta pe locurile din fata sau din spate intr-un mijloc de transport in comun, nu aleg sa stau in spate, acum parca nici nu mai conta unde stateam, atata timp cat puteam sa il privesc mai aproape pe acest tanar misterios.
Ma simteam privita insistent si voiam sa ma uit si eu, sa il studiez mai atent, insa nu voiam sa par agasanta. Nu am rezistat foarte mult si am inceput sa ma uit din ce in ce mai mult la el. Speram sa ma intrebe ceva, sa initieze o discutie, voiam sa il abordez, dar nu mai facusem asta niciodata si era un strain, care trecuse de la gradul initial de dragut, la cel de: frumos.
In mintea mea: “Daca ar avea o iubita, nu m-ar privi atat de insistent. Dar de ce nu spune nimic? Nu pare genul timid, mai degraba l-as incadra in categoria celor care stiu ce sa spuna, suficient incat sa se bage in seama. Poate nu abordeaza totusi fete necunoscute, dar sa scoata un cuvant! “ Am inceput sa zambesc…mi-a raspuns si el.
Am adormit cu gandul ca nu vreau sa coboare inaintea mea, ca poate o sa aiba unul dintre noi curajul sa intrebe macar pana unde merge fiecare. M-am trezit intr-o statie si nu mai era langa mine, ma uitam pe geam si il cautam cu privirea…l-am vazut, omul manca si eu ma holbam, desi incercam sa ma abtin si sa o fac cat mai discret. S-a urcat inapoi si am profitat de ocazie, spunandu-i domnisoarei de langa mine, suficient de tare incat sa auda si el, ca merg de atata timp cu respectiva firma de transport si mereu oamenii nu au loc si nu exista posibilitatea rezervarii. De aici..a inceput distractia. Tanarul m-a intrebat daca sunt studenta si de cat timp merg cu microbuzul respectiv. Pai…atat mi-a trebuit… am vorbit pana a ajuns el la destinatie.
M-a intrebat cum sa ma caute pe facebook si uimita fiind ca nu il caracterizeaza isteria numarului de telefon, am zambit si i-am spus. A coborat si m-am uitat lung dupa el, iar apoi am inceput sa imi fac procese de constiinta – cum sa nu il las numarul, o adresa de messenger, de mail? Daca nu ma gaseste? Eu vreau sa mai vorbesc cu acest om, chiar daca nu imi devine iubit, imi place, il vreau ca amic! Am venit acasa si le-am povestit intamplarea intamplatoare parintiilor mei, in timp ce zburdam prin casa si tot repetam ca imi place si e frumos. Apoi, am trecut la calculator si am cautat ore in sir – stiam doar prenumele, orasul de unde este si orasul in care locuieste…dupa lungi cautari, l-am gasit, dar am asteptat sa ma caute el, sa vad daca totul este serios sau a fost o discutie de amorul artei.
M-a cautat, m-a gasit, la o saptamana ne-am revazut si de atunci suntem tot impreuna. Am renuntat la alte posibilitati si pentru prima data mi-am urmat instinctul, ceva mi-a spus ca o sa fie o poveste frumoasa, atata timp cat se va putea si indiferent de ce se va intampla pe viitor, nu o sa regret. Cu cateva luni inainte, postasem pe profilul meu de facebook: …nu a fost tren, dar…se pare ca nimic nu e intamplator.
Cu cateva luni inainte, postasem pe profilul meu de facebook: …nu a fost tren, dar…se pare ca nimic nu e intamplator.
Cu cateva luni inainte, postasem pe profilul meu de facebooK: asa imi plac trenurile si naveta, cred ca o sa imi cunosc partenerul intre doua orase si trei statii…nu a fost tren, dar..se pare ca nimic nu e intamplator.
107.
Acum vreo 10 ani, pe cand aveam doar 15 ani, in urma unei iesiri in oras unul dintre prieteni tot imi povestea de un tip care fusese la aceeasi masa cu noi in seara respectiva, printre cele 6-7 pers care fusesem, eu nu il observasem. In fine el ma placuse ft tare si a venit dupa noi ca isi dorea sa ma cunoasca, prietenii s-au aliat si nu m-au luat cu masina lor ca sa merg cu el si surpriza era un baiat de 20 de ani. pentru mine diferenta asta de 5 ani era imensa. Il vedeam prea mare, era la facultate si asta pentru mine era ceva de oameni mari :)) deci am fugit cat am putut de el. A mai insistat ceva vreme insa cum nu i-am dat nr de telefon, nu prea a avut succes sa dea de mine. Si povestea s-a terminat aici. Dupa 9 ani in care nu am mai avut niciun contact cu el, decat imi zicea la multi ani de ziua mea pe facebook, ne-am intalnit la o nunta si primul lucru care mi-a venit in cap a fost daca era el jumatatea mea si eu am fugit de el, iar el din momentul in care m-a vazut a ramas blocat, nici n-a indraznit sa vina la mine, doar ma privea fix, ore intregi like a psiho :))) Dupa cateva zile am inceput sa vorbim, iar dupa vreo 2 saptamani deja eram mutata la el pentru totdeauna :))) la nici 3 luni a venit si inelul. Mentionez si faptul ca la nunta respectiva prima pe lista miresei de invitati eram eu, iar pe lista mirelui era el primul :)) acum speram ca la nunta noastra sa pastram traditia si sa facem si noi macar un cuplu fericit.
108.
Cum am cunoscut-o? WOW! Inca nu o cunosc in totalitate si asta imi place la ea. Prima intalnire nu a fost pe malul unui lac cu un cer instelat sau pe strazile unui oras istoric. Nicidecum! Ne-am vazut in metrou! Da, ni s-au intersectat privirile si soarta a facut sa coboram in aceeasi statie. Nu sunt un tip tupeist, dar, in momentul in care am zarit-o, mi-am spus in gand ca in cazul in care va cobori la aceeasi statie cu mine, ii voi cere numarul de telefon. Ea a coborat in aceeasi statie, eu nu am avut destul curaj. Si a plecat! Doar ca, manat de dorinta de a o reintalni, am fost a doua zi, la aceeasi ora, la statia de la Romana. Si a venit din nou. Mergea la facultate. Si am avut un curaj nebun sa ii dau numarul meu de telefon. Mi se parea o indrazneala prea mare sa ii cer ei numarul. M-a sunat. M-a placut. Si de un an si 5 luni (pe 8 februarie se implinesc 17 luni)suntem impreuna. Si ne iubim. Si e tot ceea ce am cautat vreodata! Sa fiti si voi fericiti macar pe jumatate din cat sunt eu.
109.
Eu mi-am cunoscut sotul la servici…l-am vazut o secunda printre rafturile din depozit si m-a atras imediat desi la vremea respectiva eram intr-o relatie. A mai durat un an si jumatate pana am avut prima intalnire oficiala cand mi-am facut curaj si l-am invitat la film. Anul acesta aniversam in data de 21 februarie 10 ani de la prima noastra intalnire. Au fost si momente fericite si momente mai putin fericite dar inca suntem impreuna si ne crestem frumos baietelul.
110.
Mi-am cunoscut jumatatea la locul de munca.El era angajat inaintea mea iar apoi am aparut si eu :).A fost o atractie reciproca, dar evident ca am asteptat ca el sa faca primul pas. El a incercat sa ma cucereasca incet dar sigur prin mici atentii:cafeaua sa fie exact cum imi place mie, un dulce la cafea (un cake-bar mai special) si pana si temperatura sa fie reglata (nici prea cald/nici prea frig).Era o placere sa vin la serviciu, toata aceasta aventura pana sa fim impreuna a durat 6 luni, timp in care am fost coplesita de atentii si asa am ajuns impreuna pentru toatdeauna, dar intre timp el si-a schimbat jobul ca sa mai scape de gura viespiei spune el “in gluma”..si eu cred ca tot in gluma nu?
111.
Buna Andreea!
Pffff…au trecut 7 ani si jumatate de cand sunt impreuna cu Cristi. Ne-am cunoscut pe internet :D, am vorbit cateva luni fara sa ne vedem, apoi vara, eu mai curajoasa, l-am scos in parc..si au urmat muulte intalniri, timide, sincere, pana cand in minunata zi de 25 august s-a intamplat minunea: am primit un sarut :d :d. De atunci suntem impreuna. Am trecut prin multe greutati pentru ca ai mei nu l-au acceptat (nici pana in ziua de azi). Amandoi am facut multe sacrificii pentru a mentine reltia. Dar nu regret nici o secunda. Daca m-as intoarce in timp as face la fel. Il iubesc si cu el imi voi petrece tot restul vietii. Poate ca sunt povesti mai impresionante decat ale mele, dar cred ca fiecare isi considera povestea cea mai intensa si frumoasa. Dragelor, succes! Si iubiti-va mult! Viata e scurta ca sa fii singura! Pupici!!!!
112.
Hmm…cum l-am cunoscut eu pe iubitul meu??? Eu il cunosteam, chiar si pe fosta lui iubita, el pe mine, nu. Insa, treptat am inceput sa iesim in aceeasi gasca de prieteni, avand cunostiinte comune dar, chiar si asa nu aveam deloc o parere buna despre el, pe scurt nu ma atragea. El mai rebel, eu mai cuminte, el mai comunicativ, eu mai tacuta, el mai tupeist, eu mai timida…nici macar nu mi trece prin minte ca o sa ajungem sa avem o relatie…foarte frumoasa de altfel…dupa cateva luni de zile, le intreba de mine, pe prietenele mele, nu comunica direct cu mine, ceea ce m a facut sa ma gadesc ca probabil ii sunt cel putin simpatica…a urmat apoi o cerere de prietenie, sfarsita cu un raspuns negativ din partea mea, sub pretextul ca nu cred in relatiile la distanta deoarece, urma sa plec la facultate la Bucuresti, insa motivul real era ca nu mi placea nimic la el….respingerea mea insa l a ambitionat si mai mult, nu intelegea de ce nu incerc macar sa acord o sansa….dupa multe insistente, deoarece nu a incetat sa ma caute, am decis pe 23 ianuarie 2010 sa accept sa fiu iubita lui, in ideea ca asa o sa se lamureasca de faptul ca nu va merge si, va renunta….doar ca cea care s a inselat am fost eu, am inceput sa l cunosc mai bine si, chiar daca in primul an, am fost un dute vino, cu despartiri si impacari, acum ne intelegem foarte bine, am aniversat 4 ani de relatie, si ii multumesc ca nu a renuntat asa usor la mine…m am emotionat cand am retrait acele clipe, amintindu mi, cred ca la fel as proceda, daca ar fi sa retraiesc inca o data acea perioada, pentru ca a fost frumoasa si speciala, desi nu a fost numai lapte si miere.
Iti multumesc, Andreea! Te pup
113.
De fiecare data cand ne aducem aminte cum ne-am cunoscut imi dau seama ca “razbunarea” uneori de benefica.In urma cu cativa ani o colega se lauda cu noua ei cuceriri si devenise chiar stresanta,iar eu si cu o colega pentru a pipera spiritele am decis sa ii dau un like baiatului(de mentionat,cei doi iesisera o singura data dupa care baiatul nu a mai dat nici un semn de viata).Dupa minunatul like:)),pot spune ca s-a produs legatura,am inceput sa vorbesc cu actualul meu iubit si am ajuns sa ne intelegem de minune desi relatia noastra a inceput dintr-o rabunare,o reactie de moment.Nu regret nimic din ce am facut si nu o sa regret niciodata pentru ca momentele petrecute alaturi de el sunt minunate si nu as renunta niciodata la el
114.
Ne-am cunoscut pentru ca eram colegi de serviciu, intr-un hipermarket. El ma remarcase de cateva saptamani (asta am aflat dupa) , eu tocmai ce iesisem dintr-o relatie si nu eram deloc dispusa sa incep inca una. Se cunostea cu o colega de la acelasi raion cu mine si asa a incercat sa ajunga la mine. Aveam acelasi program si ne astepta sa iesim de la vestiare. Culmea a facut sa avem acelasi drum, locuiam in acelasi cartier la 2 statii distanta si luam impreuna aceeasi masina spre casa. M-a atras din prima pentru ca facea glume bune si ma facea sa rad tot timpul. Ca sa nu mai vorbesc de ochii lui (cand albastri, cand verzi)! Si ma tot intreba cand sunt libera, iar eu deja imi imaginam ca ma va invita in oras. Cand m-a invitat a folosit aceleasi cuvinte pe care mi le-am imaginat eu… La prima intalnire ne-am plimbat foarte mult. Nu eram de multa vreme in Bucuresti si nu ajunsesem niciodata in Cismigiu si Herastrau. Cand i-am spus asta m-a dus in amandoua :), in aceeasi zi. Imi amintesc perfect si faptul ca nu aveam abonament pe mijloacele de transport in comun si era cat pe ce sa ma prinda controlorul… norocul meu a fost ca ne-am intalnit si cu seful meu la acel moment si l-au coborat pe el din masina. A doua zi am mers impreuna si mi-am, facut abonament. Au trecut de atunci 7 ani si jumatate. Fluturii din stomac nu au disparut nici acum. Si acum ma face sa rad la fel de mult. Am crescut impreuna… aveam 19 ani amandoi, ne-am maturizat in acelasi timp. Locuim impreuna de mai bine de 2 ani si pot sa spun ca, de cand am facut acest pas, relatia noastra este si mai frumoasa. Si am inceput sa facem si pregatirile pentru nunta. E minunat sa iubesti si sa te iubeasca cineva la fel de mult. Avem incredere unul in celalalt si ma simt protejata. Pe 14 februarie vom avea 7 ani si 7 luni 🙂 .
115.
Desi stateam in blocuri alaturate, ne-am conversat prima oara pe net, in reteaua de cartier. Dupa cateva zile ne-am si intalnit, ne-am placut si am pornit treptat, ca tinereii, ba un munte, ba o mare, un parc, o plimbare. Mi-aduc aminte ca era febra bulinelor Maggi in geamuri, ne plimbam si numaram bulinele galbene :)) Dupa 10 luni ne-am despartit, ca sa ne regrupam iarasi 7 luni mai tarziu. Si ala a fost “sfarsitul” 😛 In martie aniversam 9 ani (el sigur uita si de data asta, ha-ha), avem un copil gata facut si altul pe drum, suntem batranei, morocanosi si cusurgii! :))
116.
E destul de amuzant cum l-am cunoscut pe Maciej. Obisnuiam sa imi petrec timpul liber jucandu-ma un MMORPG (Massively Multiplayer Online Role-Playing Game pt. necunoscatori).
Toate bune si frumoase, pana cand intr-o zi in timp ce eram la vanatoarea mea zilnica de “easy frags” (traducere: alergam pe ici pe colo si omoram playeri), apare el si incepe sa ma atace. Intr-un final reuseste sa ma omoare (putini au reusit asta avand in vedere ca aveam un character destul de puternic, un healer cu iteme perfecte si reuseam sa fac fata usor oricarui oponent).
Am fost placut surprinsa de prestatia lui in joc si asa am inceput sa vorbim, de la facebook am trecut la teamspeak/skype pt. a ne fi mai usor sa comunicam (bineinteles in engleza,el fiind din Polonia).
Am tinut-o in skype timp de aproape un an si el a decis sa ma viziteze (asta prin August). A stat o saptamana, timp in care ne-am cunoscut mai bine, ne-am distrat, ne-am impartasit toate gandurile/ideile idioate ce le aveam 😀 (a fost cea mai buna saptamana a mea).
Apoi am decis, amandoi, ca cel mai bine ar fi sa ma mut la el, asta evident dupa ce parintii nostrii s-au cunoscut pe skype, intr-un final cazand de acord cu decizia noastra.
Si uite asa, din Octombrie locuiesc cu el (inca invat poloneza sa ne fie mai usor a comunica) si ne intelegem mai bine ca niciodata, nu regret deloc decizia facuta.
PS: am postat nu pt. a castiga avand in vedere faptul ca nu ma aflu in Romania, ci doar pt. a impartasi o poveste amuzanta (cel putin pt.mine) 😀
Urez bafta tuturor celorlalti participanti!
117.
In 2010 m-am tot rugat de ai mei sa-mi bage net. Chestii pentru scoala, referate..astea mi-au fost scuzele.
Pana atunci ma loveam de “daca stai toata ziua la net, nu mai inveti”
Dar in noiembrie 2010 a fost luna “cadourilor” . Mi-am si facut frumusel cont pe conquistador si acolo…s-a intamplat minunea. Intr-un joc..l-am cunoscut pe el.
Au urmat 10 luni minunate, de povesti, de intrebari, de cunoastere. Dar trecusera deja 10 luni asa ca…noi nu ne intalnim?
Sa ne intalnim? sa nu? sa da? si daca e un alt om? daca se spulbera ce s-a construit?
Am decis totusi sa ne vedem. Asa ca dupa 10 luni de vorba ne-am luat inima in dinti si ne-am intalnit.
Tin minte cum am ales special seara ca mama sa nu fie acasa. iar de tata am scapat usor. M-am furisat afara, si…
eram incremeniti amandoi :))) eram timizi, nu stiam ce sa zicem de teama sa nu ne speriem unu pe altu :))
Mereu ne amuzam la gandurile astea
1 luna mai tarziu aveam sa il prezint parintilor, iar acum ne mancam zilele unu altuia
118.
Cum sa incep …? casatoriti
“ne-am cunoscut acum…si a fost frumos?” sau simplu :
-pare o vesnicie de cand ne stim
-10 ani de cand suntem impreuna
-4 de cand suntem casatoriti
-1 de cand avem un bebe superb
– 100 de ani de trait impreuna de acum incolo
Asadar,stiu ca fiecare are o poveste frumoasa,emotionanta,haioasa sau nu ,de cand si-a cunoscut jumatatea…probabil ca toti visam la povesti nemurtitoare si batraneti alaturi de cel ales…asa ca,povestea mea e una ca toate celelalte probabil,insa personajul e special,e al meu…ma iubeste il iubesc si stiu ca viata fara el…ar fi goala,gri…anosta..si lipsita de veselie. Sper ca toti ceri care si-au scris povestile..sa le traiasca pana la adanci batraneti..si sa fie cu happy end.
119.
Acum 7 ani si 8 luni m-am indragostit la prima vedere. Se pare ca si el la fel 🙂 Eram proaspat angajata la o firma cu sute de angajati, majoritatea studenti (si eu tot studenta, dulce tinerete)si foarte concentrata pe munca si pe studii. Niciodata nu am vrut sa amestec viata amoroasa cu cea profesionala, e o regula de aur pentru mine. Se pare insa ca destinul avea alte planuri cu regulile mele insa 😛 Mai ales ca eram inca in doliu dupa bunicul meu drag, iti dai seama ca nici prin gand nu-mi dadea sa umblu dupa combinatii siropoase. Dar Cupidon ne-a sagetat pe amandoi in acelasi timp si din vorba in vorba, si un concurs de scris frumos pe care domnul meu l-a pierdut (intentionat sau nu nici acum nu vrea sa recunoasca) am ajuns sa iesim la o plimbare si un suc. Am vorbit nopti si zile intregi pana ne-am “calibrat” sufletele si de atunci suntem nedespartiti. Pe verighetele noastre scrie “Nici o zi fara tine” si asa a fost pana acum.
P.S.: Inainte sa fi vorbit pentru prima data mi-a imprumutat castile lui (pe care NICIODATA nu le imprumuta nimanui!!!)pentru ca mi-a citit o stare de spirit mai melancolica…inca de atunci stia sa-mi citeasca sufletul 🙂
120.
Anul asta pe 24 ianuarie am implinit 3 ani de cand suntem impreuna.Relatia noastra a inceput prin intermediul retelei de socializare HI5.I-am gasit profilul,m-am uitat la pozele lui si nu stiu ce se intamplase cu mine atunci dar mintea si inima mea o luase razna,poate unii cred ca vorbesc prostii dar ce am simtit in momentul ala nu mai simtisem niciodata.Cu toate ca nu-mi statea in fire sa las comment-uri persoanelor pe care nu le cunosteam,culmea lui I-am lasat cateva si cand zic cateva ma refer la aproape toate pozele care le avea..:).Pare ciudat..dar parca ma vrajise!Pana atunci credeam ca genul de barbat care imi place e brunet cu ochi negri sau caprui,toate fetele fac “profilul” barbatului care cred ca le place,…dar el este tocmai opusul:ochi albastri,saten spre blond,inaltime potrivita(nici inalt nici mic de statura).Dupa ce ii lasasem vreo cateva zeci de comentarii la poze,si dupa ce ma gandisem mai bine nu stiam daca sa le sterg sa nu creada ca sunt vreo nebuna sau sa le las si sa-mi asum un risc…si le-am lasat…iar saera au aparut rezultatele 😀 mi-a trimis mesaj,imi cerea adresa de mess..Si uite-asa am vorbit in fiecare zi timp de aproape 4 luni doar la telefon,pe messenger,cu toate ca eram amandoi in acelasi oras.Imi aduc aminte acei fluturasi in stomac care ii aveam de fiecare data cand vorbeam cu el.Ma indragosteam din ce in ce mai mult de el cu toate ca nu il intalnisem niciodata,simteam ca el este “THE ONE”.Pe 14 ianuarie 2011 ne-am intalnit pentru prima data fata-n fata,iar pe 24 ianuarie am devenit oficial un cuplu.De atunci nu rezistam sa stam nici o zi fara sa ne vedem,dupa 5 luni ne-am mutat impreuna si locuim de atunci in acelasi loc fara sa ne fi certat macar data.Acum urmeaza sa ne casatorim…
Sper ca o sa citesti si povestea noastra …cu toate ca am scris mult…
121.
Cine zicea ca banii nu aduc fericirea….sau mai bine zis portofelul nu aduce fericirea s-a inselat !!!!…portofelul!!! …accesoriul cel mai de pret din poseta/buzunarul/portmoneul/borseta oricaruia…dar ce valoare mai are cand vorba aceea”cauti una si gasesti alta ” cum in cazul nostru ne-am gasit unul pe celalalt (sau mai bine zis ne-am remarcat unul pe celalalt mai atent)….dar sa revin:
Cum un obicei se scoate cu un altul si in cazul meu obiceiul de a pierde portofelul cu tot ce contine (si sa ne imaginam unul bine burdusit cu buletin, carduri de toate neamurile de la farmacii, banci, hypermarket, permis, si poate cate o hartie de valoare..…practic persoana mea era acolo) devenise un obicei reprezentativ si destul de separator, acesta din urma si-a gasit nasul prin ajutorul venit de unde nu mi-l imaginam…. colegul V. (acela pus tot timpul pe sotii, care face grupa in timpul examenului sa rada,care pana si cea mai incretita frunte isi gaseste relaxarea, care niciodata nu pare a fi serios si totusi de nesuferit cand este vb sa o dai in seriozitate cu el). De la care nu te asteptai sa lase gluma la o parte la bocetele subsemnatei, implorarile dumnezeiesti si juramintele asupra sortii de a gasit nenorocirea si de a “nu mai face vreodata”. Dar da, eroul chiar el era, el a scotocit in toata facultatea, in toate bancutele, colturile, baile, orele de clasa, orele de examen, etc ca pana la urma sa dea de “inculpat”(“cine nu cauta – cu adevarat – nu gaseste”).
Dupa 10 ani portofelul nu mai este, dar eroul a ramas si obiceiul a fost nimicit !!!
122.
Jumatatea vietii mele am cunoscut-o pe vremea cand eram in liceu. Pe vremea aceea el imi tot dadea tarcoale insa eu nu prea ii acordam mare importanta, dar odata ajunsi la facultate si stand in acelasi camin flacara iubirii a inceput sa se aprinda si uite asa am ajuns sa sarbatorim aproape 11 ani de cand suntem impreuna si aproape 4 de cand ne-am jurat dragoste vesnica unul altuia.
123.
Ieri am aniversat 25 de ani de la examenul de Rezistenta Materialelor din anul 2 🙂 Eram la facultati diferite, dar faceam cu acelasi profesor – ne-a adunat pe toti in aceeasi aula sa ne dea notele – le-a citit. La iesire a inceput sa comenteze despre notele grupei lui si ca ei sint mai tari decit noi. Pina la urma, eu am fost mai tare 🙂 Asa ca ieri am desfacut o sticla de sampanie si am impartit-o la patru: noi doi si cei doi copii minunati – amindoi majori, bineinteles.
124.
sa zicem ca eram cu altcineva atunci–nu era o relatie, doar ieseam din cand in cand – o cunostinta comuna 🙂 — pe el, l-am vazut de cateva ori , poate 2 in timpul asta – dupa ceva timp, l-am revazut intr-o cafenea si am facut schimb de numere, de atunci suntem impreuna zi de zi de cam 6 ani 🙂
125.
Cum l-am cunoscut? Simplu, am fost in aceeasi clasa la liceu(din aIXa pana in aXIIa). Dar atat de neinteresati am fost unul de celalalt, incat de abia in clasa aXa am aflat ca exista si el pe acest pamant, in aXIa am devenit prieteni foarte buni, iar dupa terminare liceului, ne-am dat seama ca suntem mai mult decat atat. De atunci au trecut 6 ani frumosi, cu suisuri si coborasuri, dar in care ne amuzam mereu de inceputurile noastre.
126.
Nu am talent de narator si nu stiu sa astern in pagini clipe si eternitati, cu atat mai greu imi vine sa descriu in cuvinte povestea noastra. A inceput acum 11 ani intr-o zi de vara cu inocenta adolescentei si a pasit odata cu noi pe drumul maturitatii. O poveste care nu se termina si nu incepe intr-o zi, am trecut prin multe impreuna, cu bune si rele. Alaturi de fetita noastra fiecare clipa impreuna ne-a ajutata sa cladim o relatie unica , care ne-a imbogatit sentimentele. E ca o ploaie de vara relatia noastra, atat de vie si atat de calda, ca pot pasi desculta pe asfalt fara sa-mi fie frica de apa.
127.
Cea de mai jos este povestea mea de iubire, așa cum am scris-o pe blogul meu, nimic în plus, nimic în minus. Este adevărată! Lectură plăcută 🙂
Era o zi ploioasă de vară. 31 iulie 2012. La ora 18:15 ea trebuia să își termine programul de la serviciu și să plece acasă. Dar n-a fost așa. Pentru că ea era colega nou-venită acolo, iar serviciul era atât de îndepărtat de casa ei, încat a plecat cu niște colege, la ora 18:00. Erau ea și încă două, iar una dintre ele avea mașina. S-au îndreptat către lift, însa când au văzut pe fereastră cantitatea de apă care se strânsese de la ploaie și felul cum aceasta încă mai curgea șiroaie, fără oprire, una dintre colegele ei s-a întors să își ia o vestă și să le aducă și lor o umbrelă, o pungă, ce găsea, fiindcă era ceva de mers până la mașina respectivei și s-ar fi făcut ciuciulete. Și ca să vezi ce înseamnă 15 minute din viața unui om… La urma urmei, ce faci cu 15 minute? Mergi din punctul A în punctul B, mănânci sau abia apuci să te îmbraci sau să te aranjezi. Nu sunt semnificative. Dar nu și atunci. S-a întors colega cu “ustensilele” și au chemat din nou liftul. În aceeași secundă, a ieșit un bărbat de la o firmă alaturată, de pe același palier, care a văzut că cele 3 se agitau din cauza ploii și a întrebat-o pe colega cu mașină (pentru că o și cunoștea) ce s-a întâmplat și de ce se văitau. Aceasta i-a explicat că se pregăteau să facă o baie până când ajungeau la mașină.
Ea purta balerini și se gândea numai cum să facă să nu îi strice. Nici nu a băgat în seamă conversația colegei cu acel bărbat, nici nu se uitase să vadă cine este el. El coborâse înainte, pentru că voia să le ajute și trebuia să își tragă mașina aproape de ieșirea din clădire, pentru ca fetele să se urce. Au ieșit primele două colege, care s-au așezat grăbite în spate (de așteptat era ca cea care îl cunoștea să se așeze în față), ca să nu se ude și mai tare. Asta ar fi intenționat și ea să facă, să se așeze în spate, pentru că nu îl cunoștea pe bărbatul acela și era și timidă, însă nu mai era loc, așa că a fost nevoită să se așeze pe locul din față, cu balerinii uzi, iar hainele parcă proaspăt scoase din mașina de spălat, de la cele 3 secunde în care o plouase. Bărbatul le-a dus pe cele trei la mașina colegei, iar ea, atunci când a coborât din mașina lui, s-a gândit totuși că atunci când va spune ” Mulțumim , la revedere ” ar trebui să îl și privească în ochi, altfel ar fi fost lipsă de respect, iar ea era conștientă că întotdeauna ezita să se uite în ochii anumitor persoane. Din teamă, timiditate, nici ea nu știa exact. Dar totuși de această dată și-a luat inima în dinți și a făcut-o. S-a uitat. L-a privit în ochi. Ochii lui mari și triști parcă, dar fața care încerca să schițeze un zâmbet pentru că știa că a făcut o faptă bună, au privit-o înapoi. I-a rămas ca o fotografie în minte privirea lui. Nu era ca și cum se îndrăgostise, pentru că nu îi stătea în fire să pice pe spate după nimeni, dar era ceva cu privirea aceea… Privire care, de Anul Nou, s-a ațintit asupra ei strângându-i mijlocul și arătându-i ce înseamnă să iubești, așa cum nimeni nu o mai făcuse până atunci.
Este 31 iulie 2013, o zi ploioasă de vară. Ochii lui mari, de data aceasta cu o luminiță sclipind de veselie, nu de tristețe, așa cum era odinioară, cercetau șoseaua, semafoarele…
I-am spus să mă privească. Și ochii mei i-au zâmbit.
128.
La baza relatiei noastre acide si frumoase sta chimia dintre noi !
A fost o explozie de pasiune inca de la prima vedere, prima vedere ce a avut loc in laboratorul de fizica a scolii generale. De atunci au trecut 9 ani si continuam sa ne iubim mai sincer si mai pasional, dam nastere unor reactii vulcanice zi de zi si nu avem de gand sa ne oprim !
129.
hm…a fost..dragoste la prima vedere(pacat ca unii nu mai cred in asa ceva )..noi ne-am cunoscut in adevaratul sens al cuvantului in timpul relatiei..nu am avut rabdare sa o facem inainte cum era normal…au trecut 4 ani si 2 zile fix de atunci..eu lucram la un magzin cu articole pentru copii impreuna cu una din cele mai bune prietene ale mele..iubitul ei a venit sa o viziteze impreuna cu el..ne-am vazut..si aia a fost,mi-a cerut telefonul cica sa se joace ca s-a plictisit pana pana se termina tura noastra…mi-a luat numarul..si o jumatate de ora mai tarziu mi-a trimis mesajul “te iubesc” !!o luna mai tarziu ii cunoasteam parintii :)….iar acum ne facem planuri de viitor…deci da..exista dragoste la prima vedere si ma bucur ca eu am avu, si am parte de ea !!
130.
Steaua mi-a norocoasa de a-mi cunoaste jumatatea a fost pe data de 22 dec 2007 in Gara din Constanta !!! si suntem de 6 ani impreuna chiar daca dragostea noastra este la distanta!!! Conteaza foarte mult Increderea Corectitudinea Respectul fata de persoana iubita de langa tine pot spune ca intr-adevar este norocul si destinul ca mi-a aparut in fata un barbat un sot iubitor minunat cu un suflet de aur pe nume Cristi !!!! Te iubesc viata mea
131.
Dupa o zi incarcata, brusc oboseala-mi dispare iar ochii imi zambesc de fericire la vederea lui. Fiecare gest marunt pe care il face pentru ca mie sa-mi fie bine, ma face sa ma reindragostesc iar si iar si iar de el. Il iubesc pentru ca are aceasta capacitate de a ma “manipula” pozitiv si de a-mi da putere. Cred ca zambetul buzelor poate ascunde uneori multa suferinta in interior, stralucirea din ochi fiind de fapt cea care vorbeste sincer despre iubirea ce i-o porti omului de langa tine…si el ma face sa stralucesc. De aceea il iubesc..:)
ah acum mi-am dat seama, mesajul era pentru postul lui Cabral, va citeam in paralel si am incurcat paginile. chiar daca nu-l veti lua in seama pentru concurs, mi-am exprimat gandurile cu placere. o zi superba!
Andrew, te astept si cu povestea despre cum v-ati cunoscut, sa te pot inscrie in concurs.
Cu comentariul precedent banuiesc ca participi deja si la concursul de la Cabral de pe blog.
Mersi!
Nu ca m.as omori dupa bratara,dar exista dragoste la prima vedere 😛 pai cum asa? stai sa.ti spun :)) .Era vara,ploua..intr.o zi de vineri,culmea 13 😀 ,vroiam sa ajung la servici,am zis vroiam,nu ca am si fi mai ajuns intr.un final :)) ,de cand m.am trezit mi.a mers totul prost,pana si masina m.a lasat balta,pana si afara ploua,pana si portofelul l.am uitat acasa,asa ca am lasat masina amanet,undeva pe o margine de drum,si am pornit pe jos poate care cumva nimeresc pe cineva,specific trebuia sa merg 3 km pe jos 😀 ,nu era vreo problema asta daca nu si ploua 😀 ..si dai bataie si mergi prin ploaie :)) ..si nu imi mai lipsea nimic,insepusem sa ma adaptez,pana el..zic el,asta cu baiu :)) se apropia din spatele meu,eu ma rugam sa opreasca,si s.a oprit,dar nu oricum ,brusc,cu 10 litri de apa pe mine dintr.o balta,ce mai ,era ziua mea norocoasa,cea de 13 ,fara bani,cu pic de ploaie :)) ..aha si sa oprit am zis,nenorocitu ,m.a facut de ziceai ca am fost prelucrata in namol la 3 secunde :)) si ma intorc sper el cu o privire daia de mai putin avea si afcea eplozie la roti :)) si atunci dai si tipa ,ce.a iesit din gura mea de vai vai :)) ,a coborat,incerca sa ma calmeze,nicio sansa,pana l.am vazut mai bine ,ochii aia albastri,privirea nevinovata ,si am tacut…m.a privit si.a cerut scuze si m.a privit inca …si mi.a zis ca sunt cea mai frumoasa,avuse cea mai proasta zi din viata lui ,dar eu sunt atat de frumoasa 😀 ..si …s.a apropiat mi.a dat haina lui,s.a apropiat ,si m.a sarutat,a fost o zi perfecta mai apoi 😀 ..am reusit mai apoi sa.mi termit tot ce aveam de facut in ziua respectiva si seara am iesit impreuna la o mancarica…apoi la un film..si uite ca deja vorbim de dragoste la prima vedere 😀 ..s.a intamplat acum cativa ani,dar parca a fost ieri si parca i.as mai da replay de cate ori ploua afara 😛
132.
Offff. Ce greu e să prezinţi în scris nişte sentimente pe care le simţi. Sau poate îmi e mie greu să mă exprim…. Prima dată am primit un număr de telefon de la o cunostinta… Hmmm ce să fac să sun, să nu sun? Mai merge în ziua de azi cu un telefon? Ce să-i zic? De unde am telefonul căci chipurile nu aveam voie să zic de unde e numărul. Culmea eu la Sfântu Gheorghe, ea la Bucureşti dar toată viaţa trăisem la maxim 6 km depărtare unul de celălalt. După 6 luni de idei şi tot felul de scenarii mă trezesc cu o ţigară în mâna şi îmbrăcat bine căci era frig afară şi sun. După câteva balbaieli şi explicaţii foarte curând mă trezesc la Unirii cu o floare în mâna şi o cutie de bomboane. Restul este o altă poveste frumoasă dar tema de azi era doar cum v-aţi cunoscut. Mulţumesc de timpul acordat di răbdarea de a citi aceste câteva rânduri.
133.
Ne-am cunoscut in 2006 la birou. Eu proaspat angajata 🙂 el cu state vechi. Si dupa ce i-am tot repetat ca nu pot avea o relatie cu un coleg caum ne pregatim de nunta. Deci e perseverent!
134.
Buna, Andreea! 🙂
Pe iubitul meu l-am cunoscut chiar acum un an pe…Hi5 😀
Am intrat (pe 3 februarie) pe “tatal” facebook-ului, pentru ca primisem un mail, referitor la niste schimbari pe respectivul site. Si pentru ca nu il mai folosisem de ani buni, m-a lovit curiozitatea sa ma loghez, sa vad ce mai e de capul lui. Hi5 devenise un fel de meet&match, unde iti apareau random niste profiluri. Am dat click pe DA la profilul lui, mi-a placut, si am si iesit. Ma plictisisem. Peste vreo 2 ore, mail-ul meu era bombardat cu notificari de la el. Imi daduse si el DA.
Asa am inceput sa vorbim. Am facut schimb apoi de numere de telefon, dar nu ne-am vazut pana pe.. 18 februarie. Eu am plecat in concediu acasa la ai mei (V.Dornei) si ne-am cunoscut face-to-face abia la intoarcerea mea in Bucuresti.
Laur e minunea mea, pentru ca a fost sprijinul meu in cea mai grea perioada, cand mama s-a imbolnavit de cancer.
Dupa un an de zile il iubesc mai ceva ca o eroina din filmele cheesy de dragoste!
I-am facut si o poezie:P
“Am primit aripi in cel mai frumos anotimp.
La fel cum fluturii iau viata din niste omide,
Asa ne-am gasit nesperat, dar la timp,
Sa ne iubim si in zilele cele mai toride!
Am devenit un rasarit in bratele tale.
Fiindca esti cald ca o primavara tarzie,
Toate durerile eu le-am lasat in spitale,
Te iubesc si cu tine renasc prin amnezie.
…..
La multi, nesfarsiti ani. Si plini cu iubire.
Noi doi sa ii petrecem mereu impreuna.
S-avem ca stelele rabdare si stralucire,
Si sa pasim mereu tinandu-ne de mana.”
Mai multe pe http://www.7pietricele.blogspot.com
Multumesc si succes tuturor!
135.
Buna, probabil o sa va plictisiti citind si mica mea poveste dar eu o scriu imi face placere sa imi aduc aminte, ceva de genul:pe insula dragostei a zeitei Afrodita(CYPRU)- intr-o sala de net in urma cu 5 ani -EL find impins de la spate cum s-ar spune de o doamna draguta (sefa sali de net) sa ma ajute in a face un CD cu colinde, El care habar nu avea despre ce e vorba a zis :ok. nu va inchipuiti ca am discutat despre CD doar despre cum sa ma prosteasca in ai da numarul meu de telefon ,dupa minute in sir de vrajeala am luat telefonul lui in care mi-am trecut nr. eu iar drept nume( nu facusem cunostinta) am trecut :”IUBIREA VIETI MELE” SI ASA AM RAMAS pana in prezent rezultand un printisor de 3 ani jumate care ne inmulteste iubirea. AMINTIRI FRUMOASE DRAGA ANDREEA CARE ORICE S-AR INTAMPLA NU LE PUTEM UITA. PUPIC…
136.
Eu si Robi ne cunoastem inca din clasa a noua, am fost foarte buni prieteni in liceu, povesteam de toate si radeam din orice mereu. A venit banchetul clasei a 12 a, am dansat toata noaptea, ca si colegi, am inceput sa iesim la plimbari nocturne, tot ca si colegi, eu ii spuneam ca nu putem avea o relatie, ca o sa pierdem prietenia dintre noi(desi imi placea tot mai mult)si tot asa pana inainte de bacalaureat. Atunci am descoperit ca, pe langa faptul ca ne place sa stam unul in compania celuilalt si ca avem puncte comune, avem fluturi in stomac la fiecare intalnire si o tresarire frumoasa la orice atingere. De atunci a trecut mai bine de un an jumate, am trecut prin multe impreuna si de curand ne-am hotarat sa ne mutam impreuna. Suntem foarte fericiti, ne respectam si ne distram de fiecare data cand suntem impreuna. Sunt convinsa ca nimic nu e intamplator in lumea asta, la fel cum sunt de convinsa ca el e jumatatea mea si ca Dumnezeu a vrut sa fim impreuna!
Am scris cu multa emotie despre asta 🙂
137.
buna andreea eu cu sotul meu m-am cunoascut acum 2 ani pe
data de 8 februarie datorita unor prieteni
acesti prieteni au venit pe la mine atunci l-am vazut pe el chiar daca nici nu stiam nici numele lui m-am indragostit pe loc dar supararea mea a fost ca eu incercam sa vorbesc cu el diferite subiecte dar ma ignora abia ca a scos doua cuvinte dar am vazut ca si el se uita la mine chiar daca nu imi vorbea atunci mi-am zis el est al meu si da este al meu va pup
138.
Momentele care ne schimba viata sunt momentele pe care nu le asteptam si pe care nu incercam sa le programam sau controlam. Asa ca intr-o seara banala se septembrie l-am cunoscut prima data in sala de dans la care mergeam amandoi. Era singurul de acolo cu destula rabdare sa-mi arate primii pasi de dans, si cu adevarat, dansul apropie si creeaza legaturi si emotie. De fiecare data cand dansam cu el eu eram printre nori si el parea la fel. Pentru ca eu aveam 16 ani iar el 36 (da, stiu;)) ne-a luat 2 luni pana sa iesim impreuna la o intalnire. dar am trecut peste varsta si ne-am intalnit, la ceva timp ne-am mutat impreuna iar acum sunt deja 4 ani jumatate de cand dansam impreuna pe ritmul vietii:)
139.
Eu pe sotul meu l-am cunoscut acum 8 ani si 9 luni intr-o perioada in care imi placea de altcineva. Ma visasem intr-o noapte cu cel de care imi placea si in vis a aparut maica-mea sa-mi zica ca trebuie sa ma marit cu altul (pe care nu il vazusem nici in vis). Bineinteles ca eram nervoasa in vis si tot nu, nu nu, pana a intrat pe usa un baiat frumos, exact sotul meu. Visul s-a incheiat si dupa 2 saptamani am intalnit exact baiatul din visul meu cu care sunt casatorita de 3 ani si jumatate. Mi se intampla adesea ca visele sa devina realitate. Bineinteles ca nu a fost lapte si miere primul an de relatie, si nici acum nu imi imaginez cum de i-am suportat toate fazele… Dar nu regret pentru ca e cel mai minunat sot din lume ! 🙂
140.
Ne-am cunoscut la picoarele Turului Eiffel intr-o zi de 11, cu o diferenta de 11 ani intre noi, ne-am logodit o luna mai tirziu pe aceeasi data de 11, iar in 2011 s-a nascut bebele nostru pe aceeasi data de 11. In rest, sintem doi oameni normali cu o poveste simpla si frumoasa de iubire,cu fericire si certuri, cu probleme si impliniri. Multa iubire tuturor!
141.
hmmm…cum ne-am cunoscut? Era sfarsitul lui noiembrie si eu ( fiind din provincie) venisem in vizita la o prietena la Bucuresti.Eram intr-o relatie de 3 ani cu altcineva.Prietena mea era cu un tip si venise la ea sa ne ia la o plimbare, dar era insotit si de EL. Am iesit la plimbare, toate bune si frumoase, ne-am conversat pe diverse teme, se vedea ca EL era interesat de mine, dar pe mine nu ma atragea de nicio culoare.Weeckend-ul a trecut, am revenit in provincie unde eram la liceu clasa a XII-a si au inceput telefoanele, mesajele, convorbirile interminabile pe mess, iar dupa o sapatamana, chiar de Sf. Nicolae m-a intrebat ce mi-as dori, iar eu i-am raspuns ca un trandafir! Cateva ore mai tarziu m-a sunat sa cobor in fata blocului si el ma astepta cu trandafirul la scara ( fiind 300 de km intre noi) De atunci am pus punct relatiei in care eram si uite asa au trecut 7 ani…
Povestea mea in schimb nu este cu happy end ca celelalte de aici din pacate…pt ca ne-am despartit de o luna…dar cum tema concursului este “iti mai amintesti cum ti-ai cunoscut jumatatea?”, mi-am asternut-o aici…pt ca orice s-ar intampla pe viitor…EL este jumatatea mea! Te pup
142.
Eu si iubitul meu ne-am cunoscut acum 7 ani,intr-un camping…aveam iubit la vremea aia asa ca ne-am limitat doar la povesti pe terasa la inghetata si el incerca sa imi faca poze pe ascuns,deh,sa le aibe amintire!Ne-am reintalnit 2 ani mai tarziu cand am ajuns la facultate si stateam amandoi in aceeasi zona insa nu am iesit decat o singura data cu el si apoi am mentinut distanta deoarece eu eram inca intr-o relatie.Dupa facultate m-am mutat din oras la iubitul meu de atunci,insa ne-am despartit dupa ceva vreme!Viata m-a readus inapoi in aceeasi oras cu El si m-a abordat intr-o zi pe facebook dupa ce m-a gasit din greseala.Am iesit impreuna vreo 2 saptamani,eu mentineam distanta fiind dezamagita in dragoste de fostul iubit,insa cand m-a dus sa vad apusul de pe un bloc de 10 etaje mi-a topit inima,am lasat garda jos si …l-am cam sarutat 🙂 Si suntem impreuna de atunci si am constatat ca poti sta 9 ani cu o persoana total nepotrivita pt ca apoi sa ti se intoarca toata viata cu susul in jos si sa il gasesti pe El…poate ca nu e sufletul meu pereche…dar e sufletul meu oglindit in al lui,e cel care ma completeaza si ma face sa fiu cea mai buna varianta a mea 🙂
143.
Jumatatea mi-am cunoscut-o cand nu credeam ca el va fi jumatatea mea 😀 au durat ceva ani buni pana sa ne dam seama ca suntem facuti unul pentru celalalt.Pur si simplu ne-am cunoscut ca vecini de bloc si atat,pana cand drumurile noastre au format o singura poteca.iar noi mergem pe aceeasi poteca de 6 ani,fara sa privim inapoi..poate de aceea momentul intalnirii noastre este vag in mintea mea..
144.
Jumatatea mea era o fată draguţă, foarte înţepată şi obişnuită să obţină mereu ce îşi dorea. Cu cei din jurul ei era foarte dură şi nu îşi arăta niciodata sentimentele. Majoritatea prietenilor ei nici măcar nu credeau că e capabilă de aşa ceva. Într-o zi când ea stătea liniştită pe net mi-a descoperit blogul. A fost fascinată de ceea ce făceam aşa că s-a hotărât să afle mai multe despre mine. Şi cum o femeie face investigaţii mai bine ca FBI-ul, jumatatea mea a obținut ce îşi dorea. O poză cu mine şi numele meu complet. Odată cu intrarea la liceul părinţii îi pregătiseră o mică surpriză. Se mutau din cartierul în care locuia de când era ea mică. Ajunsă în noul cartier, ea era din ce în ce mai tristă. Nu cunoştea pe nimeni. Aşa că a luat atitudine şi s-a împrietenit cu câţiva vecini. Într-un week-end din primăvară, aceasta a ieșit cu noii săi amici prin cartier. Şi nu mică i-a fost mirarea când la un colţ de stradă aceştia se opresc şi încep să vorbească cu mine. Primăvara e frumoasă, dar si scurtă, astfel vara îşi făcu simţită prezenţa. Fata avea din ce în ce mai mulţi prieteni ce stăteau prin zonă, îşi reluase atitudinea de fată dură şi totul mergea bine. De Florii aceasta a ieşit pe afară cu noii săi amici, au mers în parcul în care stăteau de obicei. Acolo ea a avut parte de cea mai frumoasă surpriză! Pe o bancă eram eu, fumam o ţigară şi vorbeam cu nişte prieteni. Şi aşa am început să vorbim, uitând de ceilalţi, acum eram doar noi doi, eram cuprinşi unul de celălalt. Ne uitam intens unul la celălalt parcă spunându-ne din priviri că ardem de nerăbdare să ne sărutăm. Seara a venit şi ea a plecat acasă, iar eu am mers cu ea. Ea era jucauşă din fire, aşa că mă tachina scoţând limba la mine. Atunci m-am enervat şi am sarutat-o cu pasiune. Amândoi am simțit cum ni s-a facut pielea de găină. Am petrecut câteva zile de neuitat împreună. După o săptămână însă visul nostru s-a spulberat. A urmat cea mai grea vară din viaţa amândorura. Ea a plecat din Bucureşti sperând să mă uite, iar eu îmi găsisem alinare în vagabonţeală. Cum destinul este surprizător, la sfârşitul verii ne-am căutat unul pe celălalt în acelaşi timp. Ne-am întalnit, am spus tot ce avea fiecare de spus şi am realizat că încă ne iubeam, mereu am facut-o. Aşadar ne-am împăcat. De la momentul împăcării nu sunt prea multe de povestit, deoarece niciunul nu a mai greşit şi nici nu ne-am mai certat. De atunci a trecut o lungă perioadă de timp în care am realizat că pentru iubirea noastră putem trece și prin foc fără să stăm pe gânduri!
145.
Nici prin gand nu imi trecea, acum 3 ani, ca astazi el va fi jumatatea mea. Imi era indiferent, il aveam de ceva timp la prieteni pe facebook, el fiind un amic al unei prietene din Cipru, insa nimic altceva in comun. In vara aceea m-am hotarat sa vizitez Ciprul si sa petrec ceva timp cu buna mea prietena. Inainte de a ajunge, am schimbat 2-3 vorbe cu el, nimic interesant, ba chiar respingator. Ajunsa in tara Afroditei, insula dragostei, m-a lovit incet incet iubirea , iubire ce sper sa nu inceteze niciodata cu toate ca este la distanta, dar atata timp cat exista vointa, incredere si respect, ochii care nu se vad nu au cum sa se uite. Dragostea poate trece peste timp, peste distanta, peste orice, daca intr-adevar este adevarata. Dupa plecarea din vacanta, a venit inevitabil si despartirea, crezand ca a fost o ”dragoste de vara” si doar atat. Am continuat sa vorbim, sa povestim, sa ne ciondanim si sa imi fac vacantele in frumoasa insula si el venind acasa in concedii. Este greu, dar si frumos, iubitul meu este cel care imi aduce de fiecare data un zambet pe buze.
146.
Buna. Povestea nu e una speciala pentru cei care o vor citi, dar este una speciala pentru mine, pentru ca asa mi-am cunoscut eu jumatatea si simt ca trebuie sa o spun… Se intampla in urma cu 10 ani pe cand eram colegi de serviciu. Nu m-a atras din prima aspectul fizic sau altceva..era doar un simplu coleg ca toti ceilalti. Insa, diminetile in care ne serveam cafea impreuna si in care schimbam cateva vorba m-au facut sa il privesc altfel. Incet ne-am imprietenit si am inceput sa iesim doar ca simpli colegi si prieteni in oras si pe la diverse excurii in natura. Cred ca dupa vreun an de iesiri impreuna, intr-o zi de 6 septembrie, cu soare afara ne-am dat seama ca intre noi este mai mult decat o prietenie si o colegialitate. Ce e drept ca toata lumea in jurul nostru facea permanent “glumite” cum ca ne potrivim , dar noi nu luam in seama aceste mici intepaturi.. Pana cand in acea dupa amiaza a avut curajul de a face primul pas si de a-mi spune ca “ma place” si ar vrea mai mult decat o relatie de colegialitate… Si de atunci suntem impreuna. El este jumatatea mea, iar fetita noastra de 1 an si 8 luni este INTREGUL NOSTRU!!!
147.
Imi amintesc perfect si acum seara in care ne-am cunoscut. Eu tocmai iesisem dintr-o relatie, iar niste prieteni comuni s-au gandit ca TREBUIE sa ne cunoastem. Nu mi-a picat prea bine la inceput, insa dupa 5 minute ma durea burta de la cat ma facuse sa rad, desi nici nu stiam cum il cheama. Era foarte atent la orice detaliu, foarte amabil si mi-a placut foarte mult asta la el. Pentru ca nu ma simteam pregatita de o noua relatie, am refuzat sa ne mai intalnim. Insa dupa cateva zile, ne-am intalnit dintr-o pura coincidenta in parc(de data asta era mana lui Doamne Doamne). Ne-am plimbat impreuna cateii si am realizat ca avem multe lucruri in comun. Atunci am facut schimb de numere de telefon si am inceput sa vorbim pe internet aproape 1 luna. Intr-un final, am acceptat sa iesim impreuna la cina. Apoi lucrurile au venit de la sine..Pentru ca am descoperit ca el este jumatatea mea, anul acesta, dupa 4 ani de relatie, vom spune DA!!!
148.
Eu mi-am cunoscut jumatatea in facultate … defapt el m-a cunoscut pe mine 😉 pentru ca eu l-am cunoscut cu adevarat abea in anul de master. Desi am facut impreuna 4 ani de facultate, in aceeasi grupa chiar, eu habar nu aveam cine este pentru ca nu prea venea la scoala. A inceput sa vina abea la sfarsitul anului 4 in sesiune bineinteles. Stateam cu acelasi grup de colegi si m-a remarcat , insa eu pe el nu, la acel moment. Drept urmare m-a catalogat drept o fitoasa pentru ca nici macar odata nu i-am raspuns la salut (Cand iti spune – salut – cineva pe care nu il cunosti pe treptele facultatii , nu raspunzi, nu? pentru ca iti imaginezi ca persoana respectiva saluta pe altcineva care este in spatele tau. La fel se intampla si cand incerca sa ma intrebe -ce mai faci- iar eu ma intorceam si fluturam parul in fata lui pentru ca aveam impresia ca vorbeste cu altcineva din grup). Chiar nu o faceam intentionat insa el ajunsese sa creada ca aveam ceva cu el. Apoi a venit balul facultatii si eu facand parte din organizare trebuia sa stiu cine vine si cine nu, asa l-am remarcat, cel putin partial, atunci cand a venit sa plateasca taxa. In sinea mea am spus – ce ochii albastrii are baiatul asta :X – apoi a venit surpriza cand mi-a spus – uite banii pentru bal, 1 + 1 – …. 🙁 . A urmat balul unde a venit evident cu perechea , care era prietena lui de 6 ani de zile !!! M-am uitat, l-am admirat , ma topeam cand se uita la mine , insa avea prietena , de 6 ani… si cum mie nu-mi place ca cineva sa-i faca ochii dulci prietenului meu, nici eu nu fac acest lucru cand e vorba de iubitul altei fete. Asa ca mi-am vazut de viata , de licenta, de examene etc. Ce nu stiam eu insa a fost faptul ca el in acea seara a avut ochii numai pentru mine, si ca relatia lui era pe duca, drept urmare s-a si terminat imediat dupa bal. Lunile au trecut si eu am uitat de el, nici macar nu mai tineam minte cum il cheama… imi vedeam de master si de prieteni si cum eram singura si ma plictiseam, foloseam facebook-ul. Primeam diverse mesaje la care nu raspundeam pentru ca nu vroiam sa leg prietenii, nu cred in relatiile incepute pe facebook, iar majoritatea spun – buna – o data de doua ori si dupaia se lasa pagubasi, insa am remarcat un nume care insista si insista si a tot insistat pana in martie 2013, deci mai bine de jumatate de an . Fara succes insa pentru ca eu nici macar nu le deschideam, pana intr-o zi cand mi-a scris cateva randuri bune in care isi cerea scuze de deranj, imi spunea ca am fost colegi de facultate si vroia detalii despre masterul pe care il urmez pentru ca vrea si el sa se inscrie (dupa cum am aflat ulterior aceasta a fost o tehnica ca sa-i raspund la mesaj pentru ca cele cu saluturi nu avusesera succes). Eu m-am simtit f prost pentru ca nu i-am raspuns de prima data si am crezut ca vrea sa ma agate cand \saracutul\ baiat doar vroia detalii despre master :D. Am raspuns, mi-am cerut scuze si l-am chemat la facultate intr-o sambata dupa ce se terminau orele, eu impreuna cu toti colegii mergeam la cafea dupa cursuri, apoi am inchis conversatia si nu m-am uitat pe profilul lui sa vad cu cine vorbesc pentru ca ma grabeam. I-am dat si numarul de telefon pentru a putea lua legatura cu mine daca cumva se terminau orele mai devreme sau schimbam cafeneaua. A venit sambata si am terminat evident mai devreme decat vorbisem initial, asa ca i-am trimis un mesaj si i-am spus ca noi am terminat orele si daca nu poate ajunge atunci(era ora 10) ii gaseste pe colegii mei pana la ora 12 insa eu in jumatate de ora trebuie sa plec pentru ca ma intalneam cu o prietena. A ajuns intr-un suflet la cafeneaua facultatii, adica in 15 min de cand i-am dat mesajul, spalat, imbracat, parfumat, pieptanat 😀 in conditiile in care se pusese in pat cu 2 ore in urma. M-a sunat cand a intrat pentru ca nu stia in ce parte ne-am asezat.. atunci am ridicat privirea si l-am vazut… erau aceeasi ochii albastrii care m-au fermecat in urma cu 9 luni…. Si asa a inceput povestea noastra… Prin urmare eu, dupa umila mea parere, zic ca a fost soarta… soarta care pana la urma a facut in asa fel incat sa ne intersectam intr-un final.. Poate daca am fi facut-o mai devreme nu am fi pierdut timpul in alte relatii , dar asa este viata… nu trebuie sa ne para rau de nimic pentru ca indiferent de alegeri pana la urma ajungem acolo unde trebuie, iar intre timp acumulam experienta. 🙂
149.
Eu și jumătatea mea ne-am cunoscut într-o zi de vară. Când spuneam din toată inima că nu mai vreau un baiat în viața mea, dupa câteva dezamăgiri din trecut, s-a întamplat, ca după aproximativ 8 luni de la despărțirea de fostul să-l întălnesc pe el,total diferit de ceilalți băieți. Ne-am plăcut din prima clipă, mi-a plăcut spontaneitatea lui și faptul că nu a venit la mine cu texte de doi lei pentru a mă cuceri. De altfel nici nu avea cum. Suntem din orașe diferite, iar coincidența a fost să ne întâlnim la firma mamei, el fiind agent de vânzări. Se pare ca mama mea avuseze prilejul de a-și cunoaște viitotul „ginere” înainte de al cunoaște eu. De aici, nu a durat mult și următoarea dată când ne-am văzut am facut schimb de date pentru a ține legătura. Aflu că ne aflăm la 281 km distanță, că a încheiat o relatie tot cam în același moment și că dorește să înceapă o altă relație, numai dacă aceasta va fi de lungă durată sau chiar una care ulterior va alcătui o familie. Ne-a fost foarte greu la început să ne vedem, timpul nu ne permitea foarte mult (eu cu facultatea, el cu serviciul), fiind vorba și de o distanță nu tocmai mica între noi, dar ne-am descurcat și ne-am arătat intens dragostea ce creștea treptat în inimile noastre.. Ne iubim foarte mult în clipa de față, dar viața încă ne pune la încercări, deoarece este nevoit să plece în străinătate cu serviciul și timpul petrecut împreună se va scurta iarăși. Sper să ne descurcăm și cu problema aceasta, și la anul dacă va fi să mai povestesc despre cum mi-am cunoscut jumătatea, să vorbesc despre aceeași poveste frumoasă.
150.
Ne-am cunoscut acum 11 ani, pe…mIRC. Da, da, ai citit bine. Aveam 14 ani (e cu 3 ani mai mare) si proaspat initiata in ale Internetului. Il stiam din vedere (stam in aceeasi zona a orasului), nu pot sa spun ca imi placea prea mult de el ca fizic, dar, neavand ce face intr-o seara, m-am bagat in seama pe canalul scolii de langa noi :)) Mi-a placut ca am “vorbit” timp de doua ore (ceea ce era o adevarata tragedie pe atunci, cand net-ul era pe dial-up si venea pe factura de telefon)si, dupa aceasta conversatie, am inceput sa vorbim zilnic si chiar sa ne vedem. Ce-i drept, a mai durat un an pana ne-am “combinat”, iar de atunci au trecut 10 ani, cu bune, cu rele 🙂
151.
Incep povestea noastra,cu un zambet in coltul gurii …:) acum 6 ani,eu eram intr-o masina,spre italia. El locuia in firenze de vreo 12 ani …si era foarte bun prieten cu soferul masinii in care eram ( un om normal,pe care nu il cunosteam) el fiind in cautare de o iubita,la sunat si la intrebat : si,ai si tu vreo gagica buna in masina? Soferul: am o blonda dulce ) si s-au pus ei de accord,sa se opreasca la un autogrill la firenze sa ma vada.eu ,logic,habar nu aveam . Pe drum …atatea ore,am intrat in vorba cu soferul…si a inceput sa imi povesteasca despre amicul lui …cine l-a bagat in seama?nu retinusem nimic din ce a povestit,nu ma interesat ! Am ajuns la autogrill,eu eram in fata,nu am coborat …doar el si soferul in fata masinii vorbeau…creca 3 minute au stat …eu m-am uitat la el,el la mine ,dar nimic insistent …si am plecat,eu trebuia sa cobor la roma! La nici 5 minute il suna pe sofer si il roaga sa ma dea la telefon :)) mi-a cerut numarul de telefon,si nu am vrut sa il dau …dar mi-a zis : da-mi numarul,iti dau un singur mesaj,daca nu imi raspunzi promit sa nu te mai deranjez…asta ma incitat : ce vroia sa scrie in mesaj de era asa sigur pe el ? Recunosc ca am asteptat nerabdatoare,dar sa lasat asteptat 😀 mesajul a venit seara: ce muzica iti place ? :)) Iar am zambit in coltul gurii..si i-am raspuns ,semnul ca rad :)) …. Si a doua zi a venit la roma ,la mine.intr-o luna m-am mutat la firenze…au trecut 6 ani ,si avem 2 fetite 🙂 … Deci ne-am cunoscut pe AUTOSTRADA ! <3
152.
Povestea mea este putin haioasa :).L-am cunoscut acum 4 ani. Eram studenta anul 5 la Arhitectura si aveam 23 de ani. Urma sa ma mut din chiria in care stateam cu o prietena si ne cautam un loc perfect pe care l-am si gasit. In timpul mutarii aveam nevoie de ajutorul unui barbat deoarece aveam o masina de spalat pe care nu puteam nici macar sa o clintesc. Prietena mea stia barbatul perfect care era dispus sa ne ajute. In dupa masa de 15 iulie a venit El, sa ne ajute sa deplasam masina de spalat, bineanteles singur nu a putut si si-a adus un amic. Din prima clipa in care l-am vazut m-am inteles perfect cu el. In timp ce el si prietenul lui mutau masina de spalat pe scari,l-a prins un carcel si a scapat-o, prietenul lui nu a mai putut sa o tina asadar s-a dus masina mea de spalat ca o sanie pe derdelus pe scari in jos. :)) Am inceput sa rad cu lacrimi, bineanteles masina de spalat nu mai era buna de nimic. S-a simtit foarte vinovat si la o saptamana mi-a cumparat o masina de spalat nou. Am ramas foarte buni prieteni, 2 ani ne intalneam aproape zilnic si vorbeam foarte mult la telefon, eram prieteni foarte buni. Intr-un final ne-am dat amandoi seama ca suntem facuti unul pentru celalalt. Intr-o vineri seara m-a chemat in oras sa ne vedem cum ne vedeam de multe, ne-am intalnit in centrul vechi si credeam ca va fi o iesire ca oricare alta cu prietenii nostri. Nu a fost asa, m-a urcat in masina si m-a dus la munte, nu aveam bagaje nu aveam nimica.Un sfarsit de saptamana am petrecut la munte doar noi doi. Din acel sfarsit de saptamana am ramas impreuna pana azi.Au trecut 4 ani de cand l-am cunoscut si 2 ani de cand suntem impreuna El este jumatatea mea,mereu glumesc cu el si ii spun ca daca ar trebui sa spal o viata cu mana doar ca sa-l am langa mine as face-o. :))
153.
De intalnit,l-am intalnit intr-o seara oare care de august, de cunoscut, l-am cunoscut la 2 ani dupa acea seara. Ne-am vazut prima data intr-un club, el era cu doua prietene, eu eram intr-un grup mai mare. Nu obisnuiesc sa fumez, dar atunci am facut-o. L-am simtit cand s-a apropiat de mine si mi-a soptit ca a primit o provocare de la prietenele lui sa ma invite la masa lor. I-am spus ca termin tigara si vin. Am terminat-o si nu m-am dus, dar el mi-a amintit ca trebuia sa ma duc. Am facut cunostinta cu el,cu prietenele lui si am facut cateva poze impreuna. Uram sa fac poze, dar.. ce mai conta? Nici macar nu eram din orasul respectiv. Mai tarziu mi-a spus din nou ca are o provocare de a ma invita la dans si am dansat. Cam asta a fost.. O perioada m-am intrebat pe unde sunt pozele alea cu mine si ma pufnea rasul.
Aveam sa aflu unde sunt pozele alea peste aproximativ 2 ani. Plecasem la facultate in orasul respectiv…si intr-o zi am dat peste el in metrou. Bineinteles ca m-a pufnit rasul, insa am avut grija sa nu atrag atentia. Oricum erau sanse mici ca el sa ma recunoasca, se schimbasera multe pe mine in aia 2 ani. Nu stiu cum si cand s-a intamplat, dar cand am coborat a strigat dupa mine “Sa nu crezi ca nu te-am vazut”si a disparut. Bineinteles, am fost foarte intrigata si suparata pe faptul ca probabil nu voi mai da de el ..Dar nu a fost asa. La scurt timp dupa asta avea sa puna in cosul meu de cumparaturi ceva ce-I apartinea. Reactia noastra a fost una ciudata. Imi amintesc ca radeam ca doi nebuni..iar lumea se holba la noi nestiind ce se intampla. De data asta nu m-a mai lasat sa plec fara sa-mi ia “datele persoanale”. Suntem impreuna de 3 ani si zilnic ii reprosez ca putea sa ma piarda usor, iar el imi spune mereu ca a stiut de prima oara ca voi ajunge langa el, doar ca atunci cand timpul va fi potrivit. Ah, la prima intalnire mi-a oferit un puzzle din care iesea una dintre pozele pe care le facusem cu 2 ani in urma. Cred ca atunci m-a cucerit.
154.
Mi-am cunoscut jumatatea intr-o seara linistita de vara pe malul Dunarii, intamplarea a facut sa avem prieteni comuni si sa prind un loc la masa chiar langa el, acum iubitul meu care ma privit inca de prima data cu alti ochi fata de toti barbati care ma privisera pana atunci, dar atunci doar un baiat simpatic si glumet. Desi ne vedeam pentru prima oara i-am mancat “din palma” cum ii place lui sa spuna, seara a trecut repede si ne-am dat seama ca defapt nu am aflat nimic unul despre altul,dar privirile au fost de ajuns. Usor usor ne-am imprietenit de cele mai multe ori ne intalneam din pura coincidenta, pana intr-o zi( dupa sase luni) cand m-a sunat sa ma invite la patinuar, cum eu nu sunt o amatoare a sporturilor de iarna am refuzat,dar el nu a renuntat a insistat si dupa cateva zile ne-am vazut, am baut un ceai, am simtit ca nu e nevoie de cuvinte doar de priviri, apropierea a fost inevitabile, acum pot spune ca suntem suflete pereche, nimeni si nimic nu ne poate desparti. Baiatul cel zambaret si glumet este acum prietenul, iubitul si confidentul meu, pentru mine este perfect.
PS: Pentru noi ziua indragostitilor este o dubla sarbatoare pentru ca pe 12 februarie este ziua noastra.
155.
Eram student in primul an. Bauturi, tigari, muzica la maxim … cam asta era viata in camera mea de camin. Eram 4 baieti intr-o camera.
In camera alaturata, 3 fete: bursiere toate 3.
In fiecare zi fetele ne injurau in gand, ca la noi distractia se termina pe la ora 7 dimineta.
Pana am cunoscut una din fete: Mihaela. M-am indragostit pe loc si nu stiam cum sa o cuceresc. Ea nici nu se uita la mine, am stat pe capul ei cateva luni, pana cand a acceptat sa fim impreuna (ea acuma spune ca din mila, ca ma vedea ca nu voi termina anul :P).
Dupa 1 an am renuntat de tot la fumat, iar de baut mai servesc cate un pahar ocazional.
Asta s-a intamplat acum 14 ani. de 10 ani suntem casatoriti, si de 3 ani avem un baietel.
Pana la urma, dragostea asta schimba oamenii (o stiu pe pielea mea)
156.
Se spune că unele momente niciodată nu mor. Unul dintre acele momente- prima noastră întâlnire. Deseori îl privesc mută de uimire și copleșită de drăgălășenie în timp ce el e prins în calcule, activități pentru următoarele zile, proiecte pentru facultate sau, pur și simplu, e preocupat cu atacarea unui individ într-un joc. Și mă minunez- ce-ar fi fost dacă noi doi nu am fi fost în locul potrivit la momentul potrivit?
Era o zi sufocantă de august și-mi așteptam un coleg lasându-mă învăluită de boarea de răcoare pe care-o împrăștia fântâna de la Universitate. Citeam pe nerăsuflate Parfumul lui Patrick Süskind, în curând acompaniat de parfumul LUI. Roșisem, cred, și, pe cât eram de flatată că se așezase lângă mine pe băncuță, pe atât eram de intrigată. Nu puteam să cred că se așezase lângă mine, îmi părea încrezut. Dar forța care mă atrăgea spre el a fost mai puternică și a prevalat. Mi-a spus: „Nu m-am putut abține să nu vin să te salut și să-ți spun că ești frumoasă- poate nu ne-am mai fi văzut niciodată. Cum să ratez șansa asta?” A fost magic, m-am simțit ca într-un film pe măsură ce mai descopeream alte coincidențe: proveneam din același oraș și locuiam la un bloc distanță. Un bloc distanță! Dar nouă ne-a fost scris să ne întâlnim pe băncuța de la Universitate. Nu cred că o să-I uit vreodată ochii mari și albaștri și zâmbetul larg de atunci.
Au urmat zilele cu fluturași, în care îi așteptam cu nerăbdare mesajele, zile cu plimbări, cu înghețată, clătituțe, lampioane și câte și mai câte. Nu pot să le enumăr pe toate, orice zi e plină de surprize. Când suntem împreună, nu mai putem face nimic- doar ne căutăm ochii și ne îmbrățișăm.
Întâlnirea noastră a fost magică. Și magică e întreaga relație.
157.
In urma cu 10 ani eram colegi de scoala generala, dintre care au fost 3 au existat acele “imi este dor de tine”,”imi e dor cand pun capul pe perna si cand ma trezesc”,”vreau sa te tin de mana”,” sa te sarut de noapte buna” ( in perioada asta aveam 13 -16 ani, amandoi). Ne-am despartit, a gresit fata de mine, nu am putut ierta. Am avut o relatie de 3 ani cu altcineva, de asemenea, amandoi. In acesti ani nu ne-am vorbit desi locuiam in acelasi oras, mic. M-am intors la el,la 20 de ani el care spunea acum ca vede un viitor pentru noi doi, ca s-a maturizat. Asa este intradevar. Ma priveste frumos si ma face sa rad. Avem acum 23 de ani si credem ca relatiile trebuie tarite. Sper sa reusim sa ramanem mereu indragostiti.
158.
Cu toate ca nu prea am vazut baieti curajosi eu am prins putin curaj si as vrea sa va povestesc prima intalnire cu unica mea iubire.Dupa cateva luni de priviri lungi si insistente am facut rost de nr.ei de tel.Am sunat’o chiar de ziua ei onomastica(SF Stefan)27 dec..am vorbit muuulte ore la tel.iar a doua zi ne-am intalnit dis de dimineata.Eram taximetrist si cum ea se pregatea de petrecerea de anul nou am insotit’o la cumparaturi.Bineinteles ca la sfarsitul intalnirii ea a vrut sa imi plateasca cursa;cand ea mi-a intins banii eu am sarutat’o luuuuuuuung apoi i-am soptit ”Pastreaza’ti banii..vei avea destuul timp,incepand de acum,sa imi platesti aceasta cursa,dar nu cu bani ci cu iubire.”..De atunci am ramas impreuna,suntem foooarte fericiti iar anul acesta ne vom casatori.
159.
Pe internet,suntem un cuplu modern :))El locuia in Gran Canaria,eu in Bucuresti…Ne-am scris o perioada scurta dupa care am mers in vizita la el pt 10 zile.Am revenit in tara pt 6 sapt…Pe 5 dec am zburat inapoi si am si ramas…Suntem de 5 ani impreuna,ma plecat pe 6 …avem 2 strumfi impreuna si ne intelegem ok 🙂
160.
Noi ne-am cunoscut pe o retea de socializare, acum 7 ani. Eram amandoi micuti eu 14 ani, el 17 ani. Practic, am crescut impreuna, ne-am maturizat impreuna, ne-a, dezvoltat ca persoane, si recunosc, datorita lui am devenit o persoana mai buna, cand eram la inceputul relatiei, eram mai dracoasa :))
161.
Il cunosc inca de pe vremea liceului, de prin 2006, de pe un grup online, unde eu si prietenii mei ne petreceam timpul [organizam si mici iesiri]. N-am avut ocazia sa-l cunosc personal [desi multi dintre cei de pe grup veneau la Bucuresti sa ne vedem], decat, acum 2 luni, cand am reluat legatura in mediul online si apoi ne-am decis sa ne vedem, am decis sa ne petrecem revelionul impreuna. Totul a inceput cu fluturii din stomac nelipsiti, nici nu ne vazuseram deloc si eu eram si inca sunt incantata, ma bucura cand vorbeam … Cand l-am vazut pt prima data, in gara, emotiile au pus stapanaire pe mine, parca nu-mi venea sa cred ca ceva frumos avea sa se intample, d-aici sa inceapa o frumoasa poveste de dragoste, prietenie, de toate. Tot in gara ne-am sarutat, pt prima data, un sarut emotionant, stangaci la inceput. Nu pot sa spun de pe acum ca mi-e jumatatea mea, dar ceva la el ma bucura, ma incanta, ma face fericita, chiar si cu ochii zambesc cand vorbesc de el/noi sau cand ii aud numele. Este pt prima data cand am aceste sentimente in legatura cu “jumatatea mea”. Toate acestea … stiind ca distanta ne desparte. 261 km intre noi. Si totusi m-am riscat, ma risc si ma voi risca pt noi. Dar lucrurile urmeaza a fi schimbate in bine. Cat de curand! 😀
P.S.: El este motivul meu pt care zambesc zilnic. Si eu al lui. Si nu vreau sa dau cu piciorul la asa ceva. In momentul acesta sunt la el acasa, pt 8 zile, si parca nici nu-mi mai vine sa plec …
162.
Buna ,
Jumatatea mea am cunoscut-o la primul meu loc de munca.
Lucram impreuna pe atunci,timp de 2luni s-a tot tinut de mine si tot incerca sa imi explice cat de mult ii plac si ca doreste sa fie cu mine si sa ii dau macar o saptamana de proba ,timp in care, el sa incerca sa ma cucereasca.
Eu binenenteles ,fiind capoasa,nu am fost de acord,pana cand ,eu mi-am depus demisia de la respectivul loc de munca.A mai durat 10zile,timp in care nu l-am vazut deloc si in cele din urma am zis sa incerc ca, nu pierd nimic.Dupa doar 6luni ne-am mutat impreuna.Si uite asa, de atunci sunt 6 ani si avem o fetita superba impreuna de doar 9luni.Imi iubesc jumatatea si nu regret ca,in cele din urma ,i-am acordat saptamana de proba.
163.
Una dintre prietenele mele avea intalnire cu un baiat… el a venit la intalnire cu un prieten, prietena mea m-a rugat sa merg si eu… asa ne-am cunoscut, dar nu ne-am prea placut la inceput: el prea vorbaret pentru gusturile mele, eu prea tacuta pt gusturile lui. 🙁 Totul se intampla intr-o cafenea. Au trecut aproximativ 2 saptamani pana ce ne-am dat o sansa… amundoi abia ne despartisem de partenerii nostri. Au trecut 2 ani, ne intelegem foarte bine si ne iubim, chiar daca am ramas la fel: el prea vorbaret, eu prea tacuta. :))
164.
Ne-am cunoscut in prima mea zi de scoala. Era colegul meu de clasa si totodata colegul meu de banca din clasele 1-4. Eram doi copii… Mergeam impreuna acasa zi de zi si mi se parea cel mai bun coleg! 🙂 In clasa a 5-a amandoi ne-am mutat la alte scoli si o buna perioada nu ne-am mai vazut… Dupa 15 ani ne-am intalnit intamplator in masina, eu mergeam spre servici si el spre casa. Ne-am schimbat numerele de telefon si la cateva zile ne-am intalnit sa povestim ce-am mai facut. Fiecare avea o relatie de lunga durata si nu s-a legat nimic intre noi. La cativa ani ne-am intalnit iar intamplator intr-un magazin si nu ne-am mai putut lua ochii unul de la altul. Eu era singura, el la fel si din acel moment nu ne-am mai dezlipit unul de altul… Din acel moment mi-a zis ca de acum in colo nimic nu ne va mai desparti…, vom fi singuri impotriva lumii daca va trebui. In 10 luni de la acea data ne-am casatorit, iar la un an am nascut primul baietel, si dupa inca 3 al doilea baiat. La acesta data sunt cea mai fericita mamica si sotie cu o casnicie de 8 ani perfecta si ptr asta ii multumesc lui Dumnezeu.
165.
Hmm… Ne stiam din liceu, dar eram ca soarecele si pisica. Ne tachinam mereu si a durat ceva pana sa ne dam seama ca suntem facuti unul pentru celalalt. Eu eram intr-o zi cu rolele pe afara cu o prietena. Ne-am intalnit cu el, care era si el cu un prieten. Si cum stateam noi toti 4 de vorba, a venit o tanti (un fel de Sulfina din Inima de tigan) care s-a oferit sa ne ghiceasca viitorul. :)) Si eu atunci l-am luat de mana si am intrebat: “Ia zi, tanti, ma ia de nevasta?” Intrebarea a fost pusa la misto, iti dai seama, toti am izbucnit in ras isteric. Dar de atunci suntem nedespartiti si se pare ca gluma aia nevinovata e pe cale sa se transforme in ceva serios. 😀
166.
Hei, buna!este primul concurs care m-a pus pe ganduri si m-a impulsionat sa iti scriu!acum e la moda sa te cunosti “pe net”.E…eu sunt mandra si fericita ca nu s-a intamplat “pe net”.o sa fiu scurta si la obiect!inainte sa reusesc sa ma angajez la locul actual de munca, faceam si eu..ca multe fete, consultanta in vanzari..sau promotii mai exact!cu cateva saptamani inainte sa ma hotarasc sa renunt la acest serviciu pentru a ma dedica sesiunii ce urma sa vina, mi s-a schimbat seful!m-a cucerit din prima zi cu privirea lui blanda si..cu increderea pe care mi-o acorda in ce priveste logistica(nici nu va imaginati cata munca e in spatele promotiilor). Straniu a fost ca am simtit ca o sa fim impreuna cand l-am vazut coborand din masina cu echipamente si alte cele necesare promotiilor! Si asa a fost! La cateva zile a indraznit sa ma intrebe daca vreau sa iesim cu el si cu alti amici sa dansam!Si am iesit!De atunci suntem nedespartiti, locuim impreuna din prima luna! Si ne place sa spunem ca ne-am cunoscut “la raft”. Eu ador sa spun ca mi-a fost sef! Nu ti-am scris pentru premiu..ci pentru ca eu inca am credinta in soarta!o zi frumoasa si cu mult soare iti doresc.
167.
Pfff la noi este o poveste cam complicata 🙂 … ne am cunoscut acum 4 ani darrrr eram simpli amici.. el singur .. eu intr o relatie.. cand s a terminat aceea relatie .. ne am dat seama cat d mult iubim.. cat d mult ne dorim sa ne petrecem ani impreuna.. si am trecut la atac.. dupa aproape o luna d la inceputul relatiei am ramas insarcinata.. dupa 3 luni mi a oferit inelul de logodna .. dupa 6 luni ne am casatorit iar dupa 9 luni a venit printisorul… si ne iubim si mai mult !! Sper ca toata lumea sa aiba parte de o iubire frumoasa .. 🙂
168.
S-a intamplat acum 4 ani si 3 luni. Eram in primul semestru al primului an de facultate. Eu impreuna cu 2 prietene foarte bune (pe care le cunosc din liceu si am ajuns sa fim impreuna la aceeasi facultate, in aceeasi serie si grupa) am ajuns la curs si tocmai ce voiam sa ne gasim niste locuri prin sala. Nici prea in fata sa nu atragem atentia, nici prea in spate sa nu mai auzim nimic, astfel am ajuns undeva pe la mijloc langa “respectivul” si colegii lui. Una din prietenele mele a stat langa el. Fiind mai indrazneata de fel, prietena mea s-a bagat in seama cu el, tinand cont ca era si la inceput de facultate deci trebuia cumva sa incercam sa ne cunoastem. Apoi m-am prezentat si eu, din politete, pt ca nu m-as fi asteptat ca dupa 6 luni sa fim impreuna. Nu pot sa zic ca a fost dragoste la prima vedere, mai mult simpatie la prima vedere :)). In urmatoarea zi de cursuri am ajuns sa stau eu langa el si atunci mi-a cerut nr de telefon, id ul de mess si de atunci am vb cu el in fiecare zi, fie pe net, fie la facultate si astfel peste aproximativ 6 luni am ajuns sa fim impreuna si suntem si in continuare si vom fi de acum incolo .
169.
Vai, ce frumos 😀
Amuzant, intr-o era a internetului Eu si El nu ne-am cunoscut pe vreo retea de socializare sau pe vreun site de profil “romantic”. Ne-am “cunoscut” prima oara din patutul de bebe. El, mai mare ca mine cu 4 ani. Familiile noastre se cunosc, motiv pentru care locșorul lui de nani a fost daruit mie cand m-am născut. Din acest motiv folosesc ghilimele, ca prima faza.
Am crescut separati. Eu in Bucuresti, El in Târgoviște. Ne intalneam intr-un singur loc: la bunici. Da, la tara. Amandoi ‘oraseni’ cu o mare iubire pentru natura si rustic. Prieten bun cu verii mei, eu paream a fi mereu in plus. Da, pe cliseul nu-ne-suportam. Asa au trecut mulți ani. Pana intr-o vara. (Poate ca mitul cu iubirea de-o vara nu e mit pana la urma)15 minute, de conversație. O amintire. Atat a durat sa se intample sclipirea. Declicul, revelatia, alchimia, orice fenomen fizic, chimic sau emotional necesar pentru acel prim pas. Barbat, ce sa-i faci, a realizat ca ‘aia mica’ nu mai e atat de mica si parca-parca ii merge mintea. Merge o sansa!
Zis si facut. A urmat un telefon si o noapte de discutii. Fara rezultat. Justificarea -sunt femeie deci ma las greu- nu tine la mine. Dar am uneori un orgoliu mare. Pai cum sa ma las cucerita de sarmul unui tip care dupa ani in care il clasasem la categoria Ingamfat, subcategoria Orgolios, sa ma determine sa il accept asa, hodoronc-tronc?!
Sub nicio forma! Au urmat converatii lungi cat China, dezbateri pe teme psihologice, compatibilitate, si chiar de domeniul zodiacului. Pai cum?! Berbecii cica nu se potrivesc cu taurii. Orice, numai niciunul sa nu faca un pas mai la margine. El, bad boy, Eu, Miss Big Ego. Asta da foc si pamant. Am acceptat sa ne dam o sansa in final. Au urmat mai apoi alte trei sanse. Dar niciodata certuri. Alte prostii copilărești, dar macar fara cearta. Si mereu din ce in ce mai bine.
Dupa un mic salt in viitor, aproape doi ani mai tarziu, prezentul ne gaseste asa: El, mai puțin bad boy, Eu, mai putin Miss Big Ego. Intre noi, o armonie foarte frumoasa. Uneori o mai starnim ba cu o suparare, ba cu un moft (adica doar eu). Dar si acestea fac parte din viata de cuplu. Nu pretind ca am un iubit perfect sau o relatie perfecta. Nici nu as vrea. Pentru mine, perfectiunea e chiar monotona. Dar am cel mai “perfect imperfect” pentru mine. Invat de la el si el de la mine. Nu exista conversație, inca, care sa ma plictisească. Si da, si acum simt acei fluturasi in stomac. Este inca o relatie la distanta, cu bune si cu rele. Dar avem cateva elemente de baza care ne ajuta: încrederea, respectul si iubirea. Suntem tineri si nu prea copti la minte probabil, dar am invatat sa comunicam, sa ne spunem supararile orice ar fi. Ne cunoaștem mai mult prin conversatii decat prin intalniri fata in fata, dar e singurul care imi poate ghici starea de spirit dupa un simplu oftat. Am invatat sa fac concesii, sa risc, sa ma las si purtata de val, nu doar stapana pe situatie. Da, m-a schimbat, dar si eu pe el, iar produsul finit este ceva magic. Pentru ca aceasta este iubirea!
170.
Nov 1998, autobuzul 102… no kidding…
Scena s-a desfasurat asa: eu am urcat de la facultate cu o colega in autobuz, inghesuiala mare, m-am proptit cu mana pe o bara in fata unui tanar domn care vorbea cu o fata… eu, suparata ca mi se suia lumea in spate si in cap, mai comentam catre colega, mai injuram nesimtirea oamenilor, mai trageam cate o ocheada (credeam eu sexy) catre tanarul domn… (ulterior povestind noi despre episod, tanarul domn mi-a spus ca numai sexy sau gales nu ma uitam spre el, cica aveam o privire de gheata, care, cumulata cu peiorativele ce-mi ieseau pe gura, ar fi gonit orice cavaler dornic de a-mi intra in vorba). Bun… Schimburi de priviri… mergem 5 – 6 – 8 statii, cand dau sa cobor, coboara si el… si iaca cum se tine dupa mine… m-am indreptat catre statia altui mijloc de transport, la cca 5 minute distanta… el dupa mine… deja ma gandeam: ori vrea sa ma agate, ori e vreun violator sau ucigas in serie (chipes, ce e drept)… ma acosteaza la coltul troleibuzului 76 si imi spune cea mai banala replica: “Sunt ai tai?”… eu, cum primeam multe complimente pentru ochii mei, mi-am inaginat ca despre ei e vorba… nu mai stiu ce am banguit, clar e ca am urcat amandoi in troleu si am intrat in vorba… acum, in 30 secunde am aflat ca el saracul chiar acel troileibuz il astepta, mergea catre casa, si urma sa coboare la prima statie… si atunci am preluat fraiele si am intrebat simplu: “cobor si eu la prima sau coboram amandoi la a doua?” (statia mea)… si coborati am fost la a doua, m-a condus acasa, am lasat geanta de la fac si am dat binete mamei si i-am zis ca ma duc la cofetarie cu un baiat pe care l-am cunoscut in masina… mama sa faca infarct… 1 diplomat mai tarziu a inceput totul… 16 ani de relatie, 13 de casnicie, 2 baieti haiosi si o poveste tare, tare draga sufletului meu despre momentul 0, pe care abia astept sa o povestesc si baietilor, sa mai creasca putin…
171.
Cum ne-am cunoscut?Intr-o seara de martie un prieten din caminul campusului Usamvb m-a invitat la un joc de carti si tocmai ca eram pe punctul de a refuza deoarece tocmai imi schimbasem freza si aveam vopsea pe fata …Intr-un final am mers ,ne-am jucat carti,eu butonand telefonol non stop si el mi-a atras atentia in mod deosebit din 6 baietii care mai erau acolo.Dupa 1 ora de jucat carti in camera am ramas amandoi si incerca sa ma inveti septica si tot nu ma lasa sa pierd si eu la fel,mi-a cerut nr de telefon si toate prietenele mele imi ziceau ca este un golan..A doua intalnire am iesit afara era zapada si incerca sa imi arate ca ma place,dar eu nu observam asta…Abia a 3-a zi ne-am sarutat si mi-a zis:buey credeam ca tipa asta nu ma place”si uite asa au trecut 11 luni si ne iubim in fiecare zi mai mult.Consider ca nu trebuie sa iti cauti iubirea,ea va veni singura ! 😡
172.
L-am cunoscut pe sotul meu la locul de munca. El era agent, eu intocmeam facturile. El “gresea” comenzile sau le scria incomplete, pt a-l suna sa-i cer lamuriri. Si incet incet am inceput sa iesim impreuna. Anul asta facem 10 ani de cand ne-am cunoscut! 🙂
173.
Cu al meu m-am cunoscut acum aproximativ 5 ani..in Timis(amandoi suntem din Prahova)…Era o perioada destul de frumoasa si calduroasa, desi eram in mijlocul lui februarie. Amandoi avem diabet, eu fiind destul de veche prietena a acestei boli…dar cum amandoi suntem puternici, am pututtrece peste toate problemele…Revenind, in Tm exista un centru unic, un fel de tabara in care ne strangem toti tinerii care avem ceva in comun(anume ceea ce am amintit mai sus). Buzias(caci asa se numeste oraselul) a fost cel care ne-a apropiat pe noi, doi oameni destul de opusi la prima vedere. Eu 15 ani, el 18…eu 1 m 50, el 1,83…eu serioasa, el nu prea(la prima apreciere). Deci, nimic nu se pupa..nimic in comun…poate doar locul de origine.Vorbeam noi,radeam, ne plangeam problemele si a carui hemoglobina e mai mare(si tot felul de)..dar cam atat.Seria de 2 saptamani in centrul de diabet a trecut, eu am plecat mai devreme(serioasa doar cum eram si pe principiul “vine omul, sta oleaca mai vorbeste dar si pleaca),el evident ca a mai ramas….Pe urma, vorbeam la telefon tot mai des..pana cand ne-am cunoscut mai bine..Si de atunci, in ciuda nepotrivirilor aparente, am ramas impreuna.Culmea, pe 28 decemrie 2013 ne-am si casatorit. Da, m-a dat gata gura sparta de barbat pe care l-am descoperit fiind atat de diferit fata de prima impresie. In plus, in ciuda incompatibilitatii fizice, ne completam din toate punctele de vedere.. Acum luptam cu afectiunile noastre sa facem un bebe (e cam dificil, dar avem speranta) si visam la un viitor mult mai bun sau cel putin la fel de bun…Te pup, Andreea.Esti o scumpa
174.
Mă oprisem în hol, acolo, în înghesuială, şi la un moment dat a apărut un tânăr care s-a aşezat pe scaunul pe care-şi lăsase haina ca să nu fie ocupat de altcineva. M-a văzut în picioare şi mi-a oferit locul, iar când l-am refuzat, s-a dus şi mi-a făcut rost de un alt scaun. L-a aşezat lângă al lui, făcându-i pe ceilalţi să se mişte un pic să facă loc. Nu vedeam nimic, sala era plină ochi. Mulţi stăteau în uşă, în faţa mea, în picioare. Nu mai prinseseră loc în sală şi nici pe scaunele din hol. Deci vedeam doar spinări. Nu mă aşteptasem la atâta audienţă. Auzeam foarte bine ce se spunea înăuntru, aşa că nu mi s-a părut că ar fi cazul să plec. De abia începuse.
Bărbatul ăsta, care părea mult mai mic decât mine, a început să mă întrebe în şoaptă una-alta. Cum mă numesc, unde locuiesc, dacă vin pentru prima oară acolo. Curând ne-am trezit că schimbăm rânjete. Apoi că ne uităm unul la celălalt şi ne dăm ochii peste cap la anumite afirmaţii bombastice ale vorbitorilor sau că ne prefacem că ne zgâriem pe faţă de atâta dulcegărie. Încetul cu încetul, în timpul acestor două ore de ascultat, s-a dezvoltat un adevărat limbaj al semnelor între noi, prin care am comentat pe muteşte ce se auzea. De multe ori am pufnit în râs amândoi. Nici n-am mai fost în stare să mai facem vreun alt gest. Doar am încercat să ne înăbuşim hohotele de râs. Când au cuvântul, oamenii pot exagera în moduri nebănuite, nu mai există nicio limită. Autorul discursului vrea doar să strălucească şi atât. Uneori nici nu mai avea legătură cu subiectul pentru care ne aflam acolo. Vorbitorii erau hotărâţi să iasă în evidenţă prin paralele cât mai inventive, prin limbaj cât mai pretenţios, nu făceau economie la nimic. Isteria era în creştere. Tonul vorbitorilor câştiga în stridenţă, iar eu şi noul meu tovarăş ne distram de minune, ca la un spectacol de comedie. O doamnă s-a mutat de lângă noi cu un aer dezaprobator şi am rămas înconjuraţi doar cei care nu erau conştienţi de ceea ce se întâmplă lângă ei. Care nu înţelegeau necuviinţa a doi oameni dintr-o întreagă mulţime.
Dacă nu ar fi fost acel tânăr, aş fi plecat după primele cinci minute. Probabil că şi el ar fi plecat. Primisem o invitaţie prin e-mail şi mă hotărâsem să merg la această întâlnire culturală, era vorba de un scriitor pe care-l apreciam pe vremea aceea. Scriitorul nu era de faţă, aşa că vorbitorii încercau să atragă atenţia asupra lor prin exces. La urma urmei era o ocazie foarte bună să îşi facă lor înşişi reclamă.
Nu-mi trecuse prin cap că o să fie un prilej de legat prietenii. De aceea entuziasmul meu nu era minor. Întâlniri din acestea, neprevăzute, dar care fac toţii banii, nu sînt de ignorat. M-am bucurat dintotdeauna de cel mai mic semn de prietenie. Mai ales când era vorba despre cineva care recunoştea snobismul şi falsitatea la care asistam, chiar şi aşa, fiind lăsaţi pe afară de hoarda furioasă gata să aplaude şi să ovaţioneze. Chiar dacă nu ne aflam în sală, în sala de unde nu aparţineam, chiar dacă singurul motiv pentru care ne mai aflam acolo era compania celuilalt, era o seară reuşită. Şi cum ne simţeam noi bine aşa împreună, fericiţi că ne găsisem să facem front comun şi să nu ne simţim singuri, a venit spre noi o doamnă şi i s-a adresat: “Părinte…”
175.
Bună, Andreea!
Era o sâmbătă de decembrie(29.12.2012), tocmai ce primisem mesaj de la fostul prieten că, relația noastră de 4 ani se termină, de ce? Pentru simplul fapt că mi-am ales ca și meserie, a fi învățătoare, iar asta a rupt legătura noastră. Se apropia revelionul, supărare mare, tristețe, plâns etc…(de ale fetelor, știm noi…). Am ajuns cu bine până în ziua revelionul, în care am hotărăt să-l dau dracului și să plec la Predeal pe pârtie, cu câțiva amici, să petrec și eu revelionul(eu fiind din Vălenii de Munte, Prahova). Eh, bineînțeles că mă mustra așa puțin conștiința că plec, dacă va vrea să se întoarcă la mine, iar eu sunt la Predeal cu alții, dacă….dacă… . Cu mustrări, am plecat! Am ajuns acolo, cupluri multe, pupături, bleah, pentru mine era oribil… Dar, iaca, apare lângă mine o piticanie de om, înfofofolit cu fular, căciulă, abia i se vedeau ochii…Culmea, cică a fost în mașina din spatele mele, tot cu niște prieteni comuni… Nu mai zic că este și moldovean, venit din Iași! După câteva vorbe, vrăjeli de alea lui, am cedat… Am cedat chiar la miezul nopții, când dorința mea a fost să-mi găsesc jumătatea… Dupa ore întregi de povești,ne-am întors la mama(mea) 2! Și nu era cel cu care am stat 4 ani, ci unul cu care am stat două ore! Și era unul care vroia să-i ia fata(mamei și a tatei) la București, acolo se unde mutase el de vreo 2 ani! Și acum, după ce în decembrie am împlinit un an de zile, îți scriu aceste rânduri din București, ne-am mutat împreună, ne este foarte bine și sperăm să fim așa pâna la adânci bătrâneți… Aaaa și mi-am urmat și meseria de învățătoare 😀
Așadar, eu -Vălenii de Munte, el-Iași, ne-am întâlnit: Predeal, locuim-București!
Cam lungă a mea poveste, dar sper să nu plictisească!
176.
dragostea…ce poate fi mai frumos!
imi amintesc oricand cu drag,de acea zi in care o mandra “fata” de 15 ani, cobora din troleibuzul ce o ducea catre liceu, cand dintr-o intamplare, apare el, Doamne si cum arata…. 🙂 Iar eu cam gura-casca ce sunt , am scapat si telefon jos de mi s-o fc numai elemente 😀 si cartile ce le aveam in geata…..Iar el, ca un gentelmen ce era s-a aplecat sa ma ajute , mi-a zambit ,m-a luat de mana si mi-a zis :”hai nu te mai intimida, sunt un simplu om” , a urmat nr de telef, suculet,plimbari in parc si diferite chestii mici care pt mn conteaza cel mai mult ….
Eiiii…si uite ca acel simplu om e langa mn si acum dupa 8 ani de relatie…. Locuim impreuna, el urmeaza un master in economie, eu studenta an IV Drept, ne cicalim, ne iubim, ne facem planuri de viitor si ne vedem imbatranind impreuna …
Iar la nunta noastra , te invitam si pe tine 😀
te pup…Andreea …
O zi frumoasa si insorita ca in Alba-Iulia 🙂 )))
177.
A fost cea mai ciudata intalnire, el la vremea aceea avea iubita de foarte mult timp, insa mamei lui nu-i era pe plac, asa ca soacra a inceput sa isi caute o nora pe masura. Si cum mama sa era colega de munca cu matusa mea, iar matusa mea ma tot lauda, si mai ales imi cauta prieteni noi, ca eram noua venita in capitala moldovei, s-au gandit sa ne faca cunostinta, asa ca matusa mea i-a dat mamei lui adresa de facebook , dupa ce am vorbit noi pe facebook mai multe, am hotarat sa ne vedem la un suc, el era fermecat de ,, ochii mei” , a urmat un pupic si nimic mai mult, am mai vorbit la telefon,imi povestea ca s-a despartit de prietena lui, ne-am mai intalnit de vreo doua ori dar nu sa ma gandesc ca s-ar putea ca viitorul apropiat sa fie jumatatea mea. Dupa 2 luni a trebuit sa mearga la un control, dar fiindu-i frica l-am acompaniat,si dupa am stat de vorba si ne-am dat seama ca ne-am indragostit , si am decis sa ne dam o sansa, cea mai bucuroasa fiind Soacra mea 🙂 si de atunci ne iubim in fiecare zi mai mult si ne surprindem placut zilnic. Ce sa zic ne mai amuzam cand ne gandim ca a fost mana soacrei dar ne si bucuram
178.
Buna Andreea! Avem 8 ani impreuna, ne-am cunoscut la o petrecere aniversara. Eu nu imi doream sa merg dar prietena mea a insistat sa o insotesc, a reusit cumva sa ma convinga. El venise la acea pretrecere pentru un amic care se plictisea. Am facut cunostinta, am dansat un pic si cam atat. Ne-am luat la revedere cand petrecerea s-a inchiat, el m-a condus pana la taxi, apoi am plecat. Nu credeam sa il mai revad…si niciunul din noi nu si-a dat numarul de telefon. Nu aveam prieteni comuni iar asta a fost pentru el cea mai grea incercare: cum sa ma gaseasca? A durat o saptamana pana telefonul meu a sunat si s-a prezentat. Inima imi batea cu putere si stoluri de fluturi roiau in stomacelul meu! Din acea zi am devenit NOI! 🙂
179.
Se spune ca lucrurile cu adevarat memorabile se intampla atunci cand te astepti mai putin. La fel a fost si in cazul Laurei si al lui Dragos. S-au cunoscut cand abia incepusera sa guste din savoarea vietii de student si nici unul nu isi imagina ca ar putea cunoaste persoana alaturi de care va dori sa isi petreaca toata viata. “La trei luni de la inceputul facultatii, din dorinta de a nu imi pierde cea mai buna prietena de care a trebuit sa ma despart la sfarsitul liceului, am hotarat sa iesim in oras, fiecare urmand sa isi aduca si noua gasca de prieteni”, isi reaÂÂminteste cu placere Laura. A fost o seara clasica pentru anii de studentie: multa muzica, dans, bautura, glume, miscari provocatoare, nimic iesit din comun. Sau cel putin asa parea pana in momentul in care Laura si Dragos au facut cunostinta.
“Nu a fost vorba numai de atractia fizica, am simtit amandoi inca de la inceput ca dincolo de entuziasmul varstei si de euforia unei iesiri in oras, sclipirile din priviri tradau lucruri mult mai profunde. Chiar din acea seara a insistat sa ma conduca acasa, iar daca atunci mai eram insotiti si de alti prieteni, acum mergem doar noi doi acasa, acasa la noi”, povesteste Laura. Au urmat alte cateva iesiri si pretexte de a se vedea, dar Dragos stia foarte clar ce vroia. “Cand vine vorba de calitatile lui de cuceritor, nu il intrece nimeni”, isi lauda ea partenerul.
Prietenii si apropiatii nu le dadeau prea multe sanse (el – viitor inginer, un rebel, sufletul petrecerilor, ea – o tipa responsabila, care din primul an de facultate avea deja un job). Si totusi Laura si Dragos le-au demonstrat tuturor ca se insala si au trecut cu bine peste toate greutatile. Mai mult, s-au logodit, “intr-un moment ce nu poate fi descris in cuvinte, de o intensitate si incarcare emotionala pe care o femeie nu le poate simti decat o data in viata” si duc deja negocieri cu privire la cati copii isi doresc. “Eu stiu ca daca o sa-i fac o fetita ca un ingeras, il conving pana la urma ca intr-o familie nu este suficient un singur copil”, spune Laura razand.
180.
Paaaai… 😀 prima data ne-am cunoscut in clasa a 9-a, am fost colegi de clasa 4 ani. El statea in banca din spatele meu impreuna cu alti 2-3 colegi pe care i-am dus in spate oarecum tot liceul :)))) Imi cerea mereu pixuri si niciodata nu mi le mai dadea inapoi, iar eu eram obsedata de colectia mea de pixuri 😐 Am participat amandoi la balul bobocilor ca pereche. Pe atunci imi doream o relatie care sa inceapa din liceu si sa dureze, dar el nu era genul. Asa ca au trecut si anii de liceu, am mers fiecare la facultate, poate (sigur 🙂 ) ca ne-am maturizat intre timp, iar in anul II de facultate am facut o reuniune cu o parte din colegi si se pare ca s-a aprins ceva. Am inceput sa iesim si iata-ne 7 ani mai tarziu (luna viitoare) casatoriti de aproape 4, fericiti si la casa noastra. Se pare ca ce ti-e destinat se va intampla, mai devreme sau mai tarziu 🙂
181.
L-am cunoscut pe micul meu print acum 8 ani. Eram in primul an de facultate. El, anul 3 la mate-info… deja acet detaliu ma facea sa-l indepartez pe inculpat 🙂 Din momentul in care el a venit la mine in camera, (locuiam intr-un camin studentesc, ca sa ne intelegem :)) ne-am inteles foarte bine… ca amici. Ieseam mereu, la munte, la mare, in dicoteci (ok, cluburi). Dupa fix 2 ani ne-am dat (si-a dat) seama ca noi ne potrivim si trebuie sa fim Romeo si Julieta cu final fericit. Dupa alti 3 ani… ne-am casatorit 🙂 Acum suntem tot ce se poate fi intr-o relatie: sot-sotie, amici, colegi de apartament, soarece si pisica 🙂 Ideea e ca nu ma vad altfel, e minunat cand privesc inapoi si ma bucur ca am ales calea alaturi de el.
182.
L-am cunoscut….undeva in negura timpului.2000.
Nu ne aducem aminte ziua, aproximam luna …
Nu avem data de aniversare…x ani de cand ne-am cunoscut…
Nici nu cred ca fost in vreun fel intentia noastra de a fi impreuna…de a ramane impreuna…Undeva pe acest drum…ne-am trezit ca nu de despartim…ca ne cautam prezenta zilnic…Eu l-am cerut de sot, nu l-am presat i-am cerut sa imi dea un raspuns in 2 saptamani…
Si …
Anii au trecut, avem 2 copii minunati, 10 ani de casnicie (ptr asta avem data de aniversare…chiar 2 zile )..Viata noastra nu e deloc ce visam noi, dar deloc si recunosc ca e interesanta cu suisuri si coborasuri.
Si il iubesc.
Imi iubesc familia pe care mi-am facut-o cu el.
183.
Deci… Ne-am cunoscut in 2009 pe 2 octombrie “la sala”, adica la sala sporturilor, nu la cea de fitness. Eu aveam 16 ani el 20. Am fost invitata impreuna cu cateva colege de la liceu sa fim majorete pentru echipa de volei.Printr-o pura intamplare una din prietenele mele il cunostea si ne-a facut cunostinta, insa mai era un prieten de-al lui acolo. Am tot stat, am povestit iar inainte de a intra pe teren am luat numerele de telefon de la amandoi, unul celalalt baiat zicand ca oricaruia dintre ei ii voi da prima data apel imi place de el. Intamplarea a facut sa ii dau iubitului meu apel, fara sa imi dau seama. De atunci am vorbit zilnic la telefon si prin mesaje. Dupa 2 zile a plecat in Germania sa aduca o masina, m-a sunat inainte sa iasa din tara si m-a intrebat ce vreau sa imi aduca de acolo, iar eu i-am spus intr-o gluma sa imi aduca luna de pe cer. Cand s-a intors mi-a adus o gramada de dulciuri pe care bineinteles aici nu aveam de unde sa le cumpar. M-am bucurat foarte tare, dar noi nu erau un cuplu, asa ziceam oricui care ne intreba daca suntem impreuna. Intr-o seara am iesit cu prietena mea care mi-a facut cunostinta cu el, la o plimbare, el era in oras cu un alt prieten cu masina, si ne-am intalnit. Atunci ne-am sarutat pentru prima data. Dupa aproximativ o luna jumate doua l-am prezentat mamei mele, bineinteles i-a cumparat un buchet de trandafiri, iar din acel moment am simtit ca suntem facuti unul pentru celalalt. Momentul care m-a facut sa inteleg ca ma iubeste a fost cand trebuia sa mearga in Germania pentru 2 luni iar eu nu imi doream acest lucru pentru ca imi era greu sa stau fara el, chiar daca avem doar 17 ani, iar el a renuntat la aceasta plecare ramanand cu mine.Cand ne certam el este primul care face pasul catre impacare chiar daca este el sau nu de vina intotdeauna. Il iubesc pentru tot ceea ce este si nu imi vad viata fara el.
184.
Jumatatea mea…..un om pur si simplu minunat….l-am cunoscut acum 7 ani pe cand eram in primul an de liceu iar el avea 18 ani….m-a cucerit de la inceput cu faptul ca parea inabordabil…ce sa fac pt mn era prima dragoste…dar una cu bucluc deoarece era iubitul prietenei mele din copilarie asa ca am l-am furat ce sa fac daca eram indragostita? ….asa a inceput iubirea noastra cu priviri ascunse si smsuri…pana cand inevitabilul s-a produs si de atunci nu i-am mai dat drumul din bratele mele si il iubesc la nebunie cu aceeasi pasiune si nebunie ca la inceput…. Dupa 4 ani ne-am mutat impreuna si anul acesta ne vom casatori…sper sa il pot rasplati vreodata pt toata dragostea pe care mi-o ofera , pt faptul ca m-a sustinut intotdeauna . Sa stii Andreea ca admir cu placere cuplul vostru si ma distrez copios cu sotul meu atunci cand va urmarim deoarece sunteti exact un cuplu real cu bune si cu rele fara falsitati. te pup
185.
Au trecut 8 ani de cand imi cunosc sotul (2 de casnicie:)))), eram in primul an la facultate, in Timisoara, eu fiind din Dragasani, Valcea…Eram in prima vacanta de iarna, boboc de facultate, se simtea de la un km acest lucru:)), aer proaspat, din Banat…Venisem acasa, in Dragasani, pentru Sarbatorile de iarna, cand prietena si colega mea de camera, de atunci, cunoscandu-mi gusturile in materie de baieti, m-a sunat si mi-a spus ca a vazut in cercul prietenului ei un baiata exact cum imi place mie, mi l-a descris…da…era pe gustul meu, apoi, fix in noaptea de Revelion l-am intalnit, ne-am placut, s-a mutat cu mine la Timisoara si de atunci suntem de nedespartit:))
Asta este varianta scurta a povestii noastre…
Cu drag,
Gianina
186.
Buna Andreea,
Idee geniala cu acest concurs in prag de <>, dar si cu posibilitatea acordata de a rasfoi un pic in carticica vietii si a ne aminti poate cea mai importanta zi din viata noastra-practic ziua cd l-ai cunoscut e cea mai importanta, inainte de toate…
Era…iarna, acum 9 ani, 1 luna si 2 zile! Mergeam cu trenul de acasa spre facultate, se terminase vacanta de iarna si incepea sesiunea…Sora mea avea sa fie asteptata la gara de iubitul ei, iar eu de nimeni! Ma bucuram ca sunt cu ei si traiam intens povestea lor frumoasa de dragoste – materializata acum si soldata cu o fetita splendida! In seara aceea a sosirii noastre in Iasi, viitorul meu cumnat insotit de sora mea urma sa mearga la o petrece tinuta de un coleg de facultate. I-am insotit! Am ajuns la gazda si am fost primiti cum se cuvine, multa lume, necunoscuta pentru mine. Nu prea eram obisnuita eu cu petrecerile! Am stat un pic mai retrasa si am actionat pe ici colo, numai cand auzeam vreun refren cunoscut! La ceasul 11 de noapte, am fost invitata la dans, de un baiat chipes-chiar gazda. Dupa dans mi-a spus <> si apoi mi-a sarutat mana in semn de multumire, apoi ne-am asezat fiecare la locurile noastre. Au urmat si alte dansuri pe care el dorea sa le danseze numai cu mine! Am acceptat-simteam ca nu e adevarat, ca inca mai exista printi si printese! Asa si a fost, de atunci am acceptat printului orice invitatie de a iesi in parc, la cofetarie sau in oras pe ici colo! Acum suntem casatoriti de 7 ani, dragostea este la fel de puternica, am fost in viata noastra si <> care ne-au dorit <>incercarea cu marul nu e deloc straina pentru noi -aemanatoare celei din Alba ca zapada, insa flacara dragosteai mereu triumfa! Fructul dragoste noastre este Ecaterina – o fetita splendida care ne mosteneste pe amandoi in totalitate. Cert este ca 5 ani la rand am fost la aceeasi cofetarie unde am mers prima data de ziua de 8 ianuarie, apoi urmatorii 4 aici in strainatate – ne-am ales un loc numai al nostru – tot o cofetarie! Cert este ca primesc de fiecare data un trandafir rosu, servim aceeasi prajitura -Amandina si bem acelasi ceai de fructe! Cofetaria unde am iesit prima data se numea tot Amandina! Si acum il iubesc din tot sufletul, poate mai mult ca prima data si mai putin ca maine! Un lucru este cert, sentimentul este reciproc si nu l-as da pentru nimic in lume!
IUbiti, daruiti si vei primi inzecit dragele mele!
cu drag,
Daniela
187.
L-am cunoscut pe iubitul meu acum 3 ani,la un majorat al unei prietene,in luna august.Se pare ca si el era din aceeasi comuna ca si mine,dar nu il mai vazusem pana atunci,si invers.Prima oara cand l-am vazut,m-am indragostit de parul lui cret.Soare,caldura,distractie,iar tipul vine si ma invita la dans.Am apucat sa-i spun cate ceva despre mine,si am aflat ca e cu un an mai mare decat mine.Am facut schimb de numerele de telefon,si ulterior am descoperit ca avem foarte multe in comun.Suntem amandoi sagetatori,ne plac cam aceleasi feluri de mancare,si traim o frumoasa poveste de dragoste de atunci!De atunci,la fiecare aniversare a noastra,pe 12,mergem sa dansam,si ma surprinde mereu cu gesturi frumoase de iubire <3
188.
Suntem impreuna zi de zi, noapte de noapte- exceptie noptile de la maternitate :)) si sunt cateva deoarece avem trei kinderi minunati- din prima clipa in care ne-am intalnit, acum 12 ani jumate. Eu doar sosisem in camera de camin din Magurele, dupa o seara petrecuta intr-o discoteca din Regie, el in control cu lumina, la ora 3 dimineata, dupa o noapte in discoteca din Magurele. Nu a plecat de la usa mea pana nu a venit portareasa si nu i-am dat nr de telefon. M-a sunat imediat si am iesit intr-un sfarsit afara- certata de portareasa ca acum un sfett de ora tipam dupa ea si acum ies singura- unde am stat pe o banca si am vorbit pana s-a luminat afara. Prima saptamana am stat numai in camin impreuna, dupa care m- am mutat la el si acolo am ramas :)).
Il iubesc cu bune si cu rele, cu toate ca in timp a decazut putin din inima mea, pe primul loc fiind acum cele 2 printese de 5ani si de 3 ani si juniorul de 6 luni! Si impreuna suntem un intreg!
189.
Au trecut 7 ani de cand ne-am cunoscut, se iintampla pe 7 ianuarie 2007, era o zi de duminica, era iarna frig dar in acelas timp era si soare. Noi ne-am “cunoscut” pe un sait de matrimoniale, am vorbit am facut schimb de id-urile de mess dupa care doua saptamani nu am mai vorbit. Dar in aceea duminica inevitabbilul s-a produs am vorbit si ne-am dat intalnire, eu o copila inocenta, el un tip matur si serios. Ne-am dat intalnire in parcarea din fata blocului, am zis ca daca tipu e suspect sa pot fugi in casa. Ne-am vazut ne-am placut, in aceea zi am fost impreuna in Sinaia la cota 1400 ne-am distrat super. Dupa care a urmat sa ne vedem zi de zi, pana ne-am casatorit in 2010 si ne-am mutat impreuna. Si acum cand ne aducem aminte de cum ne-am cunoscut ne amuzm pentru ca ne-am inscris amandoi pe acel sait din plictiseala dar soarta sau destinul ne-a facut sa intram in vorba unul cu celalant si sa devenim suflete pereche. O sa avem ce sa ii povestim piciului nostru cand va creste mai mare.
190.
Ne-am cunoscut in a treia zi de scoala a anului scolar……..eram prin clasa a 5a si iubirea tine pana si acum in ziua de azi……..
191.
Pe viitorul meu sot, l-am cunoscut acum 5 ani..la munte (un tip tare nazdravan,( :P, zic era,ca acum s-a mai potolit 😛 ) In decembrie 2008 am primit cel mai tare si “adanc frecus”, l-am simtit bine de tot pana la piele, ce sa mai! Gandindu-ma tot timpul cum sa ma razbun mai bine,( bineinteles ca de-a lungul timpului au fost tot felul de “mini razboaie” :)) ) caci eu de fel, sunt tare competitiva, nu aveam de gand sa il las cu 1-0 …asa ca anul acesta, in iunie, pe 1, de ziua copilului ( din noi :)) o sa il i-au de sot! Si gata, acum chiar i-am facut-o! 🙂
192.
Desi nu a trecut foarte mult timp de cand ne cunoastem,doar un an jumatate,pot spune ca sunt cea mai fericita cand suntem impreuna!Eram ultimul an la liceu,el primul an la facultate,el din Neamt,eu din Arges,nimic nu ne lega,doar facebook-ul,skipe-ul si faptul ca ne simteam bine vorbind unul cu celalalt!Timpul trecea si ne doream din ce in ce mai mult sa ne cunoastem si fata in fata,iar momentul a venit cand eu am intrat la facultate si m-am mutat in Bucuresti!Acum totul era de partea noastra,locuiam in acelasi oras,ne puteam vedea oricand,puteam sa ne descoperim mai bine,puteam sa ne gandim la o prietenie sau chiar mai mult.Ei bine chiar asa s-a si intamplat,prima intalnire nu a avut loc undeva in oras sau un loc asemanator,fiind obosita dupa drumul istovitor si mutarea in Bucuresti l-am invitat la mine la faguri cu ciocolata,ca doar ce venisem de acasa cu prajituri bune facute impreuna cu mama!La prima intalnire a intarziat putin si sincer eram putin speriata ma gandeam ca n-o sa vina,ca totul a fost o joaca,o plictiseala cu o necunoscuta,dar intr-un final a ajuns si nu a fost el de vina,ci metroul!Inca de la inceput s-a comportat exceptional,era exact asa cum mi-a lasat impresia pe site,amuzant,mereu cu zambetul pe buze,modest si foarte comunicativ!Dupa prima intalnire nu s-a intamplat nimic special,doar impresii schimate unul despre celalalt,iar in rest aceleasi incurajari,glume si sustinere morala!Daca la prima intalnire nici nu ne-am pupat pe obraz si se vedea clar ca exista o oarecare crispare intre noi,la a doua intalnire a avut loc prima imbratisare calda,primul sarut pe frunte,mi s-a parut un gest minunat acest sarut,nu-mi place ca primul sarut cu un baiat sa fie pe buze!:)) Tot ceea ce facea,era exact ceea ce-mi doream,nimic sobru,nimic brutal,totul era ceea ce-mi doream,ceea ce-mi placea,se comporta de parca ma stia de-o viata intreaga si imi stia toate preferintele!De aici a inceput minunata poveste de dragoste care inca se deruleaza frumos pe banda filmul nostru!Nu am crezut niciodata ca o sa se ajunga aici,poate am avut noroc sa intalnesc un asa baiat intr-o asemenea ipostaza,dar nu regret nimic,el este tot ceea ce mi-am dorit.Nimic nu poate fi mai frumos decat sa ai langa tine o persoana care sa te adore,sa te divinizeze,sa te iubeasca din tot sufletul lui,sa te faca sa razi mereu,sa te sarute pe furis,sa iti cumpere gogosi cu ciocolata si sa vina la tine cu ele dis de dimineata,sa te ajute sa-ti desfaci rodia atunci cand tu te chinui,sa te ridice in brate si sa-ti spuna ca tu esti cerul lui,sa fii prima persoana care te suna cand ii e rau sau cand ii e bine,sa te incalzeasca atunci cand ti-e frig,sa iti sarute umerii goi in fiecare dimineata,sa-ti spuna ca buzele tale sunt cele mai dulci si ca ochii tai sunt pentru el oglinda vietii lui,ca tu esti inspiratia lui….si multe alte lucruri!Ce pot spune…il iubesc cand e gelos,cand e furios si ma sarute,il iubesc oricum!
193.
Povestea noastra e veche de 18 ani:) eram niste copii, aveam doar 12 ani… Ne-a facut cunostinta Dumnezeu….si ne-am cunoscut in Casa Lui, in biserica , in seara de Inviere:)) in satul bunicilor. Suntem nedespartiti de atunci, si am crescut impreuna 🙂 , si am descoperit chiar ca ne- fi putut intalni chiar si mai devreme, caci la ceilalti bunici mergeam tot in acelasi cartier, la cateva strazi distanta. Iar Dumnezeu ne face daruri de atunci, intai baietul nostru , iar acum asteptam o fetita (sper eu :)) . Cat despre premiul Pandora, ei bine face parte tot din povestea noastrA, sotul meu stie ca nu poate da gres cu Pandora, de fiecare data, cu ocazie sau fara. Pupici
194.
Mi-am cunoascut sotul acum 19 ani, aveam 15 ani pe vremea aia, el avea 18. Eu eram boboaca , el clasa a XII a. Ne-am cunoscut la bunici, in vacanta de vara, nu l-am observat, el da. Ca sa-mi atraga atentia mi-a aruncat guma de mestecat in par. Aveam o frumusete de par lung, ondulat. In noaptea aia mi-am tuns o mare parte din breton din cauza lui, dar…a reusit sa-mi atraga atentia. M-am indragostit iremediabil de el, era Fat frumosul meu – inalt, brunet, destept. Am fost amici in vara aia, ne-am povetit cat in luna si in stele. Nu ne-am vazut un an , ne-am reintalnit intamplator, tot la bunici, in iarna urmatoare. Eu aveam 16 ani, el 19 ani, eu eram clasa a X a, cu gandul la MEdicina , el student in anul I la Drept. Eu inca eram indragostita de el, lui inca ii placea de mine. Din ziua aia am fost nedespartiti. Tot atunci ne-am sarutat prima data, dansam Because you loved me – Celine Dion. Nu o sa uit niciodata primul nostru sarut, el tremura, mi-a spus – Nu pot sa cred cat ma intimidezi! Eu, o pitica de 1.60 m intimidat un barbat de 1.90 m? Atunci am stiut ca e omul meu. Suntem impreuna de atunci, ne-am despartit o singura data, pentru 3 luni. 3 luni in care si eu si el am suferit ca niste caini si atunci ne-am dat seama ca nu putem functiona pe jumatate ci doar ca un intreg. Ne-am casatorit acum 7 ani, avem o fetita de 6 ani, mandria noastra, dragostea noastra. Stiu ca multi nu-si gasesti jumatatile, oamenii alaturi de care se reintregesc, insa eu pot sa spun cu mama pe inima ca iubitul meu, tatal copilului meu, sotul meu, prietenul meu cel mai bun este jumatatea mea. Ma bucur ca am gasit-o foarte repede, nu am cautat prea mult, ma bucur ca totul a inceput cu o copilarie. Cine ar fi stiut ca o guma de mestecat aruncata in parul unei domnisoare poate duce la ceva asa frumos cum avem noi?
195.
Poveste mea incepe inca de la gradinita.Eu eram in grupa pregatitoare,iar el in grupa mijlocie.Nazuiam o simpatie deosebita pentru el,poate si datorat faptului ca avea un chip angelic,ochii verzi,par blond si carliontat…era cel mai dragut baietel de la “gradi”.Anii au trecut iar noi nu ne mai vazusem de foarte mult timp. De atunci au trecut 15 ani si nu am mai stiut nimic de “baietelul cu chip angelic”,pana acum un an,cand am primit o cerere de prietenie pe o retea de socializare,de la nimeni altul decat de la Adrian,vechiul meu prieten.Prima oara eu nu l-am recunoscut,dar el nu ma uitase…avea inca si pozele cu noi,fapt ce m-a ajutat sa-l regasesc printre momentele de mult apuse.Am inceput sa comunicam din nou,sa ne cunoastem mai bine si ne-am dat seama ca anii ce au trecut nu ne-au facut sa uitam ce traiseram pe vremea cand eram doar niste copilasi.Putin dupa sarbatoarea de Sfantul Valentin,unde iubirea pluteste in aer,el s-a decis sa faca un prim pas in aceasta relatie.Asa pot spune ca a inceput sa fie schitata povestea noastra.Peste cateva zile vom implini un an de relatie,avand astfel doua motive de a sarbatori.Pot spune ca ma simt incantata ca retelele de socializare au reusit sa ne readuca impreuna.
196.
Foarte Frumos !
Buna Andreea,
Pe iubitul meu l-am cunoscut acum 5 ani prin intermediul unei foste foarte bune prietene, pe vreme aceea el o placea pe prietena mea, iar eu, ambitioasa, mi-am pus in gand sa il cuceresc, am reusit oarecum, dar relatia nu a durat foarte mult timp, ne-am reintalnit dupa doi ani, de data aceasta el a fost cel insistent si ambitios, si de atunci am ramas impreuna si nimic si nimeni nu ne-a despartit si nici nu o va face, pentru ca eu simt ca el este alesul meu 😀
197.
@All: Va multumesc tuturor pentru inscriere.
Revin cu numele castigatorului/ castigatoarei. BAFTA!
Pentru mine a fost dragoste la prima vedere .Se intampla acum 15 ani. Eram la munca si a venit sub pretextul de a-mi cere un bidon cu apa pentru mama lui care lucra la un magazin alaturat. Dupa cateva minute s-a intors la mine si m-a invitat la un suc , interesant este ca am facut scoala in aceiasi perioada si salile cursurilor erau una langa cealalta dar eu nu l-am remarcat asa cum facuse el. M-a fermecat cu ochii lui verzi care iesau in evidenta ,fiind brunet, ce pot sa mai spun de atunci traim o frumoasa poveste de dragoste in care au aparut si doi ingerasi Denis Stefan si Raluca Elena
Iti multumesc frumos pentru poveste, insa trebuie sa te anunt ca acest concurs s-a incheiat deja.
Dragostea noastră a început simplu.
Ne-am petrecut copilăria și adolescența împreună. Am frecventat aceeași școala. Am avut aceleași vise, aceleași planuri pentru viitor. Suntem cei mai buni prieteni înainte de toate. Am crescut împreună. Am fost și suntem suflete pereche.
Povestea noastră este simplă. E simplă pentru că ne iubim simplu și frumos. Ne respectăm și ne iubim tot mai mult în fiecare zi.
Anul acesta înplinim 10 ani de când suntem împreună.
Nu am văzut că a luat sfârșit concursul. Baftă celorlalți concurenți! 🙂
Din pacate mi-ai scris prea tarziu pentru a intra in concurs.
Oricum, frumoasa poveste aveti. La cat mai multi ani impreuna!
Mi-am cunoscut jumatatea la primul job. Ne-am re-intalnit apoi dupa 2 ani pe strada, din pura intamplare si am ramas impreuna. Avem impreuna un baietel de 3 ani si suntem impreuna de 6 ani.
Iti multumesc frumos pentru poveste, insa trebuie sa te anunt ca acest concurs s-a incheiat deja.
Acum 7 ani, mama îmi spunea despre “băiatul lui Lili, Cosmin îl cheamă, mă mamă, e în liceu cu tine”. Iar eu îi spuneam “du-te, mă mamă, cu astea. Auzi tu, Cosmin? Ăsta-i nume de ţăran!” zicea orăşeanca din mine. Dar cum se făcu cum se drese, că mama mă tot punea să mă întâlnesc cu acest Cosmin să îi trimită lucruri maică-sii. A trebuit să îl caut prin liceu, aflând astfel că dragul de Cosmin e de fapt…Vlad. Adică tot poporul îl ştia de Vlad, în afară de mama şi…mă-sa, care îl strigau după prenume. Şi, vezi tu minune, că Vlad ăsta era chiar Făt-Frumos, genul de băiat după care salivează tot oraşul (mic, dar tot oraşul), căci are gropiţe în obraji şi se poartă frumos cu fetele. Într-o zi de 13 (cu noroc, cu noroc) mă luă în braţe că mi-era frig tare şi mă sărută la plecare. El zice că eu pe el. Eu zic că el pe mine. Noi zicem că asta e, de atunci trebuie să ne suportăm 🙂
Iti multumesc frumos pentru poveste, insa trebuie sa te anunt ca acest concurs s-a incheiat deja.
Ne-am cunoscut acum aproape 3 ani, personal.Am facut cunostinta prin prietena mea cea mai buna ,el fiind vecin pe scara cu ea. Am facut cunostinta la o iesire in oras cu ea si cu inca un prieten.De atunci a facut tot posibilul sa iesim macar odata pe saptamana in formula completa . Aproximativ o luna si un pic a durat pana ne-am dat seama ca ne placem. ceea ce este surpinzator,este faptul ca inainte ne-am intalnit de cateva ori pe strada ,el salutand-o si vorbind cu prietena mea. si atunci nici nu banuiam ca vom ajunge impreuna si vom ajunge la aproape 3 ani frumosi impreuna:)
L am cunoscut pe iubitul meu acum 9 ani aproape, pe strada. El venise cu un grup de prieteni la o prietena de a mea ca sa mearga la discoteca iar eu ma plimbam pe strada cu o alta prietena. Atunci l am vazut pt prima data.am salutat o pe prietena mea si el m a vazut, a venit la mine si m a intrebat daca merg cu ei la disco. L am refuzat bineinteles iar weekendul urmator au mers iar la disco si am mers si eu de data asta.si de atunci am ramas impreuna. Si sper sa ramanem impreuna inca 100 de ani de acum inainte.
E greu sa spun prin cuvinte ce am simtit cand ne-am cunoscut, dar e o provocare si am sa incerc..
A fost “dragoste la prima vedere”..eu abia trecuta de varsta majoratului si de “apele tulburi” ale bacalaureatului, inca sub atenta supraveghere a parintilor..El, barbat in toata firea, stabilit intr-o tara la mii de km indepartare dar venit sa isi revada parintii dupa cativa ani.
Trecand peste detaliile ametitoare..
Fiind foarte buna prietena cu fratele lui, a incercat sa ma “agate” pe celebrul Facebook, crezand ca va avea companie doar pe durata vacantei in tara. L-am evitat polisticos dar sub presiunea insistentelor lui am acceptat sa ne vedem.
Cu un accent comic, ma aproba la toate visele mele povestite pe-ndelete si la toate convingerile mele ca nu voi parasi tara sub nici o forma si ca voi realiza ceva aici.
Mai avea dor cateva zile de stat in tara, mai exact 5..5 zile in care ne-am cunoscut, ne-am indragostit…
au trecut asa repede si nu am fost convinsa de destinul nostru decat pana in momentul in care a pierdut avionul si am stiut ca voi fi a lui pentru toata viata..asa ca dragostea noastra s-a prelungit cu 2 zile.. 2zile in care am hotarat ca las tot si plec sa fiu langa el.
Asa ca la o luna si jumatate de la plecarea lui, am aterizat si eu, o pustoaica..am venit in vizita si nu am mai plecat..
Suntem de 2 ani si jumatate impreuna, am cladit impreuna lucruri pentru unii imposibile.
Nu mi-a fost frica sa vin in necunoscut si nu imi pare rau si stiu ca nu va mai exista pentru alt barbat sansa asta, de a ma avea:-)
chiar daca, concursul s-a incheiat. A fost frumos sa ma destainui:)
Atunci nu pot decat sa adaug ca ma bucur si iti multumesc ca ai facut-o. 🙂
Cand iubesti nu ai nevoie de un motiv anume pt a o face. Iubirea reprezinta mai mult de atat. Iubirea reprezinta telul nostru in viata, iubirea ne face sa simtim ca traim, iubirea ne inalta pe culmi nestiute si nu in ultimul rand, iubirea ne invata… 🙂
Ne-am cunoscut in Tg. Jiu, chiar pe 14 februarie. De atunci ne am surprins reciproc cu cate o vacanta de Valentine s Day
http://frumusetelaborcan.blogspot.ro/2017/02/ce-destinatie-sa-aleg-pentru-o.html