Intotdeauna mi-a displacut ca domnul Cabi doesn’t share food. El si Joey din Friends.
Spun „displacut” fiindca am sters si rescris „m-a urcat pe pereti” de vreo 5 ori pana acum…
De tot atatea ori pe minut mi-am adus aminte si cum sta el – dragul de el – aplecat deasupra farfuriei, mereu in alarma, sa nu care cumva sa-i dispara ceva de sub gura.
Oricand e gata sa injunghie dusmanul cu furculita la nevoie, de zici ca face foamea frecvent si a prins prima masa a saptamanii.
In practica, he shares food, dar niciodata pe a lui.
Si asta fiindca regula cu neimparteala se aplica brusc cand e vorba de propria farfurie.
Date fiind acestea, am crezut ca doar al meu, haplea si pofticios asa cum e, nu intelege diferenta dintre „a gusta” si „a manca”.
Asta pana am asistat recent la cateva scene similare din alte cupluri si m-am convins cum stau de fapt lucrurile.
Barbatii nu pot – din ratiuni genetice, pare-se – sa inteleaga nevoia de a gusta din mancarea altuia. Si nici conceptul.
A gusta, adica a lua fix o imbucatura, cat sa schimbi gustul si sa intelegi ce arome are mancarea respectiva.
Nu inteleg, fiindca ei stiu sa guste pana iese fundul portelanului la lumina si atunci… in cazul in care sunteti la masa in oras – de pilda – pretind sa-ti iei o portie intreaga doar ca sa-ti satisfaci curiozitatea nevinovata.
Si fiindca-s ingeniosi – manca-i-ar mama – satui de asa tortura psihica a inghititurii care face diferenta – vezi Doamne – au inceput sa-si aleaga mancarea pe criteriul “ce nu i-ar placea iubitei sa guste?”. Fiindca ar face orice numai sa nu-i mai ceri mancarea.
Reversul medaliei: nu exista, daca la noi oricum ramane in farfurie…
Dragilor, sa gusti nu inseamna sa mananci! Nu se pune.
Cum sa cer o portie intreaga pentru o gura – doua?
Ce zici, iti suna cunoscut?
vorbind strict de mancat in oras, al meu imi ofera singur singurel cate o imbucatura-2-3, ba chiar imi mai pune si in farfuria mea cate ceva de la el….si asta pentru ca cerem mereu mancare diferita, stiind ca eu sunt pofticioasa la tot ce comanda el…nu stiu cum se face, mereu isi alege ceva mai bun decat mine 🙂
acasa sau ma rog, cand avem acelasi meniu, nu ma tenteaza farfuria lui…decat poate cand dimineata face omleta si eu refuz in prima instanta, dar el stiindu-ma, face o portie mai mare, ca sigur o sa vreau si eu 😀
exact! fara partea referitoare la comanda diferita. e pretextul perfect pt a-si mai cumpara inca ceva si va trebui sa termine tot si va face burtica, din cauza mea, evident:)))
cum sa te superi cand isi ia privirea aia, de topeste orice ghetar, si zice : “iubire dar DOAR AM GUSTAT!” desi farfuria este aproape goala? n-ai cum! 🙂
prin urmare, merg pe ideea: “gustare” in oras si “mancare” acasa. 🙂 sa fie asta singurul compromis facut de dragul uratului meu 🙂
Si al meu e haplea si ai senzatia ca e prima farfurie pe saptamana respectiva dar totusi imparte,doar o bucatica…cu toate ca mancam acelasi lucru preparat de mine uneori tind sa cred ca e mai bun la el pentru ca mananca cu o pofta de nedescris:))
DA!da!da! Iti dau MARE dreptate!Si al meu sot URASTE sa i-se ia sau sa i-se ceara putin (chiar si o firimitura) din farfurie… Si o recunoaste cu mandrie si-n gura mare!! Dar asta nu m-a impiedicat niciodata sa-i ignor privirea sticloasa si efectiv sa gust din mancarea din farfuria sa.Pentru ca daca el mi-ar cere eu as intelege ca NU o sa-mi manace TOATA mancare ci v-a gusta si v-a aprecia (sau nu) gustul mancarii din farfuria mea.Ca sa stie data viitoare daca merita sau nu sa-si comanda si el acel fel de mancare,nu???
Pupici Andreea si te sfatuiesc sa ignori faptul ca lui nu-i place sa-si imparta mancare..ca NU ARE DE ALES! Sunteti ipreuna si impartiti la bine si la rau…fie ca ii convine..fie ca nu. :*
Al meu sot din dotare, am aflat ca isi programeaza imbucaturile:) gen taie fix atatea bucatele carne, imparte fix la fel de multe portii legume sau ce mai exista la masa cat sa aiba un echilibru… Iar daca eu care cumva i am intrat in porti i am diatrus echilibrul… Pt ca el mesteca in functie de nr portii programate si se satura fix la ultima… Asa ca ce imi ramane de facut??? Sa iii stric echilibrul cand nu e atent… E prea prins in discutie.. Ulterior isi da seama, ca deh… Echilibru e echilibru!!!nu????
Asa este, Andreea! Ai perfecta dreptate, m-am amuzat foarte tare citind acest articol :)) barbatii impart mancarea dar niciodata pe a lor. Esti o scumpa, ramai la fel!
Hahahaa, credeam c-al meu e singurul 😛
Scenariul clasic, mergem sa ne luam ceva bun (exemplu antic – shaorma):
El: ma duc sa-mi iau o saorma. vrei si tu?
Eu: nuuu, sunt pe dieta/nu mi-e foame
El: dar sa nu-mi ceri apoi
Eu: nuuuu (aproape convinsa)
El cumpara o saorma gigant pe care o devoreaza pofticios in fata mea, muult prea indelete pentru mine
Eu, dupa juma de ora, inghitind in sec: Daaaa siiii mieeee
o gurita..
Pana la urma cedeaza 😉