Sau „Josnicul de mine” – partea a 2-a, in traducere libera.
Desenul animat care spune povestea lui Gru, un infractor retras, care dupa ce a furat luna – in Despicable me 1 – a trecut acum de partea cealalta a baricadei.
Creste singur 3 fete, produce jeleu – unul cu un gust oribil – impreuna cu Dr. Nefario si o armata de minioni si e in cautare de potentiali delicventi, alaturi de partenera Lucy. O Olive Oil lunga si firava, cu potential politist si-o masina data naibii.
Ce-s minionii?
Un soi de robotei inventie proprie omniprezenti in viata lui Gru, buni la toate. Niste pigmei galbeni amuzanti, care guita intr-o limba inca neomologata si te privesc entuziast prin ochelari fund de sifon.
Si fiindca orice poveste americana care se respecta vorbeste despre cel putin o amenintare iminenta asupra omenirii, nici Despicable me 2 nu face exceptie, motivand rivalitatea dintre Gru si El Macho, un raufacator mexican dornic sa cucereasca lumea cu ai lui minioni mov virusati, posedati de-un altfel de Tazmania, unul pururi flamand.
Colac peste pupaza: fiica cea mare a lui Gru se indragosteste de baiatul adolescent al maleficului El Macho. Ceea ce complica lucrurile si-l pune, desigur, pe al nostru Gru in niste situatii tare amuzante. Unele in care mi-l imaginez si pe al meu sot cat de curand.
In concluzie, iti recomand sa vezi desenul asta animat, indiferent de varsta, fiindca o sa razi pe cinste.
Mie mi-a placut cap – coada. De la secventele emotionante cu fetitele si tata Gru, pana la intalnirea de gradul zero dintre Gru, Lucy si gaina de paza a lui El Macho sau vopsirea minionilor buni in minioni mov virusati.
Vizionare placuta!
L-am vazut si am ras tare mult la el! :))
I’m their biggest fan. Pentru ca fiecare femeie are , la un moment dat, slabiciunea ei, eu m-am axat pe minions 🙂