Poate sunt momente cand incercam sa evadam pentru scurt timp din cotidian. Sa presupunem ca alegem un loc in care sa nu mai fi fost, poate ne inconjuram de niste oameni pe care sa nu-i fi vazut timp de 20 de ani la fiecare cateva zile… Nu ca n-am fi fericiti si impacati cu vietile noastre… poate cautam doar sa ne golim creierele si sa ne relaxam putin.
Dar inevitabil, la un moment dat, vom simti nevoia de comunicare. Si atunci…
Oriunde ne-am duce, orice am face… toata lumea cunoaste pe toata lumea. Nici nu mai poti sa zici nimic de cineva (de bine sau de rau), ca imediat aude “un cuscru de cumatru vitreg” de-al respectivului (vorba lu’ a lu’ Ionita) ce ai declarat.
Si de multe ori coincidentele sunt prea mari. Sau mi se pare doar mie? Ati facut vreodata proba?
Se ia una bucata cetatean cu care teoretic nu aveti mai nimic in comun si se trag concluziile dupa un “pahar de vorba” (de ce o fi el – paharul).
Pariez ca ies la iveala cel putin 2-3 cunoscuti comuni, o locatie din oras de interes comun si o forma de invatamant in legatura cu ambii interlocutori.
Intradevar desi lumea aceasta in care traim ni se pare maare…e in mod contrar destul de mica avand in vedere ce ai scris in post….si mie mi s-a intamplat adeseori sa stau de vorba cu persoane abia cunoscute si sa aflu ca am in comun cu aceea persoana mult mai multe lucuri decat as fi crezut asta implicand si cunostinte comune.
So it’s not just me 🙂 I knew it! 🙂
se intampla si la mine..cu iubite si foste iubite…aproape toate se cunosc intre ele si le cheama aproape la fel :))
🙂 not such a good news, huh?
Partea cu numele poate fi un avantaj, nu? 🙂
adevarat!!!
mi se intampla d multe ori sa ma intalnesc cu persoane pe care nu le mai vazusem de mult si chiar nu mai styam nimik d ele:)!!
dk uneori e o bucurie sa revad pers dragi..alta data ma intalnesc cu pers nu chiar placute mie sau dk doar le vad le ocolesc pt a nu-mi strica ziua:)):))
dk Doamne Fereste ma intalnesc cu vrun/vreo profesor/oara( acum ii pot numi fosty profesori:D) din generala pe care nu l-am/am suportat..trec peste rautati si il/o salut respectuos chiar dk in mintea spun (o Doamne p cn am putut sa vad8-|)
dar dk ma intalnesc cu prof dragi mie nu trec neobservata:))
ai putea vorbi romaneste?suntem romani,nu?
de ce fiindca nu stii tu engleza>;))
NU IUBITA,DAR NOI ASTIA DIN ROMANIA VORBIM ROMANESTE.SAU NU?ADICA MI SE PARE RIDICOL SA NE AMERICANIZAM DOAR PT CA ESTE COOL.
k am inteles…pace da>:D
pace.sa nu se inteleaga ca am ceva cu andreea,din contra imi este tare draga.
da ADEVARAT lumea aceasta e foarte mica…am senzatia ca toti intre noi indiferent pe ce loc ne aflam in lume avem ceva legaturi..toti noi suntem rude sigur din al 9 al 10 neam,dar suntem si e important…
Da, sunt perfect de acord. Eu sunt din Buzau si de 5 ani m-am mutat in Bucuresti. Am avut marea surpriza ca din prima mea gasca parintii unui baiat sa fie prieten bun cu unchiul meu din Buc…:)) dar asta nu e nimic, apropo de coincidente – nu aveam chef sa raspund la un mail intr-o zi si ma gandeam sa invoc motive ilare gen am lesinat sau am avut un accident, numai ca a doua zi chiar mi s-a facut rau la salon dupa impachetare si apoi a mai dat si o bicicleta peste mine:)) deci nici un gand nu e intamplator, ci se intamplat;)