Sambata dimineata ne-am trezit cu chef de duca.
Am decis sa schimbam putin aerul asta imbacsit de oras, asa ca am plecat intr-o plimbare lejera pana la Sighisoara.
Acolo ne-am petrecut si seara, in vizita la niste prieteni de-ai unor prieteni.
Niste crestini tare simpatici si ospitalieri pe care tocmai i-am cunoscut.
Si fiindca oamenii stau la curte, baietii si-au facut de lucru mai ales pe afara, pe langa gratarul plin cu carnuri, iar noi, fetele, am socializat si am copt cartofi in bucatarie.
Bine, din cand in cand mai scoteam si noi nasul la aer, invidioase pe rasetele isterice de la gratar, dar de fiecare data cand ajungeam acolo discutia se desumfla.
[Sursa] foto.
Cu alte cuvinte nimic cu prevestea vreo mare distractie la zero grade, asa ca ne intorceam invariabil la locurile noastre.
Acolo unde am povestit vreo 4 ore fara pauza, pana ni s-au inchis si ochii de la atata deschis gura.
Inainte sa plecam inspre acasa aflasem tot ce era relevant despre gazde: cum s-au cunoscut, de cat timp sunt impreuna, unde lucreaza, cum se descurca cu piticul lor de 2 ani, ba chiar si unde si-au facut ultimul concediu.
Asa ca l-am intrebat pe al meu daca nu vrea ca Adi – gazda noastra – sa se uite putin la el in gura a doua zi (Adi e stomatolog).
[Sursa] foto.
Al meu, oripilat si confuz deopotriva, mi-a aruncat niste priviri de Doamne – fereste!, si-a dat de vreo cateva ori la rand ochii peste cap si si-a facut repede cruce.
Dupa 4 ore petrecute impreuna langa foc, al meu nici nu banuia ca omul e dentist. Cu toate ca trancanisera si se amuzasera laolalta nevoie mare.
Pe ce subiecte se intretinusera atata vreme, nu pot sa-mi explic.
Paradoxal, as spune despre al meu ca e descurcaret de fire. Si nu zic asta fiindca “daca il duci in gara se suie in tren “, tipul chiar e perspicace.
Cu toate astea, nu stiu cum se face, dar niciodata nu puncteaza la capitolul asta. De cate ori intru in detalii despre vreun cunoscut de-al lui ridica mirat din umeri si din sprancene.
Si fiindca imi sta de vreo cateva luni pe limba subiectul asta – bine, si pe tastatura – am intrebat si-n stanga si-n dreapta, sa ma lamuresc daca e Pacostea mea cu defect sau asa-i modelul majoritar de pe piata, pe tiparul cu capul in nori.
Rezultatul: barbatii socializeaza in general mult si bine fara sa afle nimic unul despre altul.
Culmea e ca fac si conversatie si valuri (de entuziasm sau suparare) in timpul asta, ba chiar ajung sa se autoproclame fratiori.
Asta fara sa-si stie unul altuia toate prenumele din buletin si nici fisa medicala din copilarie si pana in prezent.
Despre ce-or vorbi ei si la ce nivel ajung sa lege prietenii fara sa se cunosca… ramane un mister.
Sa fie comuniunea legumei care creste pe os si se parjoleste repede pe carbuni o punte suficienta pentru o fratie? Poate o sa-mi explici tu, ca eu n-am dibuit-o.
Cert e ca m-am lamurit de ce face al meu economie de cuvinte cand ii pun intrebari in cascada. Nici el nu stie ce l-a lovit, pentru ca ei, barbatii, comunica mai degraba la alt nivel decat cel lingvistic.
Ce frumos ca profitati de fiecare weekend liber pentru a iesi in natura. Sper ca vremea sa tina cu noi de acum inainte, iar zapada si frigul sa fie inlocuite cu soare, temperaturi cu plus in termometre si flori frumoase de primavara!
Am exact aceleasi nedumeriri ca tine 🙂
Eu stiu raspunsul la intrebarea asta!!!!! Vorbesc ore in sir despre cat sunt ei de zmei. Daca unu se pricepe la masini pai urmeaza o serie de intamplari in acest sens, daca unu face drumetii trebuie neaparat sa spuna cum a vazut ursul, chiar daca era doar o umbra si nici o dovada palpabila… si tot asa. Eu chiar stiu cum sa socializeze asta e adevarul! Se destind total fara sa stie cum s-a cunoscut cu iubita cate drame a suferit sau mai stiu eu ce subiecte de care noi nu putem scapa. Nu ma intelegeti gresit si eu sunt tot ca voi, celelalte fete, dar parca ei, baietii au descoperit ceva…