Se spune ca teleportarea ar fi posibila de prin anii ’90. Pentru fotoni conectati cuantic, deocamdata.
Chinezii chiar se laudau anul trecut ca au reusit sa teleporteze 1100 de bucati de fotoni din astia pe o distanta de aproape 100 km.
Impresionant, cu toate ca pentru mine cele mai veridice date pe subiectul asta sunt cele din propria-mi copilarie, atunci cand adormeam seara pe canapeaua din sufragerie si ma trezeam dimineata in pat.
Dar revenind in 2013, te anunt ca de curand am descoperit teleportarile facute prin Bucuresti.
Tribul, o firma de curierat care livreaza plicuri si colete direct de pe bicicleta, mi-a demonstrat ca se poate. Pe soare, pe furtuna si, in curand, pe ninsoare.
Ce-i recomanda in primul rand?
Viteza cu care se descurca prin oras si promptitudinea comenzilor. De aia iti si zic ca ei teleporteaza chestii prin oras.
Bine, azi nici Arca lui Noe nu s-ar descurca grozav prin capitala, dar ei se apropie de ideal. In conditiile date, normal.
Sa nu mai spun ca intr-o zi obisnuita lucrurile functioneaza brici. Si asta fiindca baietii de la Tribul pedaleaza de zici ca-s toti la Olimpiada de Ciclism.
Dar fiindca imi place sa dau din gura pe caz aplicat, prefer mai degraba sa-ti povestesc experienta mea cu Tribul.
Saptamana trecuta am avut doua livrari de facut. Si fiindca mi i-a recomandat cineva, am zis sa apelez cu incredere.
Sa tot fi fost 16:30 ceasul cand i-am sunat. Am zis sa stie din timp, sa ajunga si ei ca oamenii sa ridice plicurile a doua zi dimineata.
De unde? In 5 minute primesc telefon: “Sunt in fata casei. Am venit sa ridic plicurile”.
Hopa, am zis ca am dat de vreun obsedat din ala pervers si insistent de prin vecini care ma urmareste pe geam, jur.
Ok, fie, ridica azi, livreaza maine. Asa mi-am facut socoteala, multumita ca am scapat de prima grija: ridicarea corespondentei.
Nu trec bine 20 de minute ca iar suna telefonul. Era curierul, din nou. De data asta am zis ca al nostru fie isi incarca cartela cand ma suna pe mine, fie nu se descurca sa plece din spatele blocului si se invarte in cerc pe stradute. De aia l-am si luat direct: “deci, ce vezi stanga-dreapta?”
O voce calma, relaxata ca dupa o sedinta de masaj, imi zice: “Statia de metrou Pipera, un zgarie nori si cativa muncitori pe santier, restul cred ca au plecat acasa, ca s-a facut tarziu. Am sunat sa va anunt ca am efectuat livrarile. Mai doriti sa trimiteti si altceva?”
Acestea fiind spuse: teleportarea chiar este posibila. O fac curierii pe biciclete din Bucuresti.
Altfel, nu pot sa-mi imaginez cum au bagat plicurile mele sprint de capul lor din Berceni pana in Pipera, acolo unde “aveau putina treaba”?
Daca crezi ca si tie ti-ar prinde bine serviciile lor, daca ai plicuri si colete mici de livrat rapid prin Bucuresti, te anunt ca baietii vin numaidecat fara preferinte de culoarea parului si lungimea picioarelor, asa cum i-am suspectat initial.
Ii gasesti pe Super Aplicatia de Livrari Tribul, acolo unde poti sa-ti faci un cont imediat si sa adaugi livrarea dorita. La cateva minute de la ultimul click te trezesti cu un biciclist la usa.
De restul… se ocupa ei.
P.S.: In poza e “magicianul pe roti”, incarcat cu cel mai mare colet din viata lui. Mare frumusete de sac de gunoi plin cu documente ce i-am dat sa care. 🙂
Stiu, nu suna prea sexy. Dar a fost cel mai la indemana ambalaj, proaspat detasat din sulul de pungi. Dar detaliam cu alta ocazie livrarea cu pricina.
tare! 🙂 E si in Timisoara o echipa din asta! Si eu sunt multumita de serviciile lor si chiar ca e cea mai potrivita asemanare (teleportarea)! 🙂
O zi minunata sa aio si cat se poate de uscata! 🙂
E o idee buna, ma bucur ca e prezenta in mai multe orase.
Multumesc, asemenea.
Si eu, in Arad, folosesc curierul biciclist si este foarte util ptr. livrari rapide ! 🙂
Hello.
Ca om care, vara asta, am mers cu bicicleta la munca, de la Piata Sudului, in Pipera (zona de birouri), pot sa iti spun, ca fara sa ma chinui, am facut 40 de minute ( la 100 + kilograme, greutate corporala ). Pentru unul care face asta zilnic, 365 de zile din an, mi se pare normal 20 de minute. As indrazni sa ghicesc o medie de 30+ km pe ora, in cazul lui. Si la antrenamentul asta, nu mai are nici probleme de tanspiratie:)
Oricum, mersi de idee, o sa apelez si eu la ei.
Foarte fain textul, Andreea! Mă bucur să aud că ne-am făcut treaba bine. 🙂
Mulțumim!
Foarte faina ideea! Felicitari Tribul!