Dragelor, din ratiuni de fashion am dat astazi o tura de sezon “pe surse” (asta-i o reinterpretare a deja celebrei “Pentru ca… haine”).
Ce-am mai descoperit?
Elle, spre exemplu, ne propune cu entuziasm cateva tendinte noi pentru primavara lui 2014.
Unele dintre ele previzibile, altele mult – asteptate, iar altele… nebanuite. Cel putin din punctul meu de vedere.
Pentru ca – nu-i asa? – neintelese sunt uneori caile modei.
Nu stiu altii cum sunt si nici ce spun ei despre treaba asta, dar personal n-am inteles niciodata curentul asta indraznet despre care mi-ar placea sa discutam astazi.
Cu toate ca iau in calcul c-o fi ceva de capul lui – nu spun nu! – numai ca mesajul (sau chintesenta lui), din motive pe care nu mi le-am explicat pana acum, n-a razbit niciodata inspre mine.
Ma refer – asa cum sigur ai remarcat inca din titlu – la preferinta pentru hainele in stil panou publicitar la purtator.
Desigur, mi-am mai cumparat si eu cate un tricou cu numele vizionarului notat intr-un colt ca la tablouri, dar ma refer in primul rand la hainele cu logo-uri mari in loc de imprimeu sau cu un infinit de logo-uri inghesuite cu ambitie si rabdare pe material si pe purtatorul cu pricina.
Purtator care, dupa preferinta producatorului, ar fi ideal sa se remarce printr-un trup de proportii XL (extra large), pentru o cat mai buna vizibilitate a mesajului si, cu alte cuvinte, o reclama cat mai eficienta.
Acele textile a caror croiala, textura sau culoare paleste fara pic de valoare in fata imprimeului mare cat Casa Poporului care semnaleaza brandul din spatele minunii vestimentare.
Desigur, casa de moda poate certifica uneori calitatea, dar oare nu-i suficienta eticheta?
De ce sa fluturam ostentativ o eticheta multiplicata de zeci de ori si imprimata intr-o zona de maxim interes?
O intrebare… mai mult retorica. Fara raspuns.
Acestea fiind spuse… putem sa ne declaram avertizate de invazia ce va sa vie si sa asteptam cuminti avalansa de imprimeuri de tip logo din noile colectiile.
[Sursa] foto: Google.