Ondule

Toata adolescenta am fost nemultumita de parul meu.

De forma, de culoare, de lungime… parca nimic nu-mi convenea.

Il vedeam prea drept, prea saten peste noapte, prea scurt…

Si toate astea ajunsesera sa ma enerveze groaznic, de zici ca intreaga mea existenta ar fi fost conditionata de vreo podoaba capilara care sa treaca de bodyguarzi si sa intoarca capete.

Am cautat – carevasazica – inca de pe atunci, metode de styling dintre cele mai simple.

Asa am ajuns sa-mi imbib suvitele de par in apa oxigenata cumparata pe furis – facandu-mi autosugestie ca mi se vor deschide astfel la culoare – sau sa ma ondulez fara sa atentez la solutia de permanent a bunicii in perioada cu iz paleolitic in care am facut eu liceul.

Respectiv in epoca pre placa de par si ondulator electric.

Fireste, inainte de toate am incercat sa dorm de vreo cateva ori cu bigudiuri clasice in par.

Tot bunica-mea imi servise drept exemplu.

Marturisesc solemn… nu recomand sa incerci asa ceva acasa. N-a fost deloc o experienta prietenoasa.

Sarmalele alea prinse de crestet mi-au dat dureri de cap atat de mari, incat n-am facut altceva decat sa ma perpelesc de pe o parte pe alta pana la ziua.

Iar la momentul adevarului… moatele mele proaspat desfacute de pe bigudiuri aratau la fel ca perucile domnului Wolfgang Amadeus Mozart.

Apoi au aparut bigudiurile acelea flexibile, colorate si ceva mai comode la purtat – vezi Doamne.

Asa cum era de asteptat… m-au prostit.

Sa fi tot cheltuit vreo 3 file din carnetul de cecuri cu investitia asta proasta si buclele promise tot n-au catadicsit sa ramana pe strada mea.

Ba chiar au iesit si mai jalnice decat primele – daca imi permiti gradul de comparatie – ceea ce cu greu as fi crezut c-o sa reusesc.

Noroc cu varianta cea mai simpla si mai comoda dintre toate… metoda pe care o aplic si in zilele noastre, ori de cate ori simt nevoia de putin ondule in viata mea.

Coada impletita in trei de cu seara, umezita cu nitel H2O de la robinet si purtata pana a doua zi dimineata.

Efectul: natural, pe genul neglijent-studiat, asa cum se poate observa si din fotografii.

Rezistent fara emotii de dimineata pana seara, mai ales daca folosesti putin fixativ lejer pentru fixarea buclelor rebele.

Pe care sa nu care cumva sa le piepteni.

Destul de practica varianta, as zice.

Cel putin eu asa o gasesc… chiar daca nu pretind ca am inventat eu apa calda. 🙂

Foto: Alex Chelba.

• Share pe Facebook
• Google+
• Twitter