Majoritatea femeilor sunt foarte interesate de felul in care arata. Frumusetea poate fi o sursa de venit pentru unele doamne si domnisoare (in cazul in care meseria practicata se axeaza preponderent pe aspectul fizic), o polita de asigurare a viitorului (in cazul in care scopul bine stabilit este obtinerea unui sot bogat, fermecat de niste coapse sexy si de niste sani obraznici), sau un stil de viata care sa le faca sa se simta pur si simplu bine in pielea lor, fara a mai lua in calcul sacrificiile facute in numele pierderii kilogramelor in plus, de exemplu.
Situatia devine ingrijoratoare atunci cand starea de nemultumire asupra aspectului fizic ajunge permanenta, indiferent de rezultatele bune obtinute prin dieta sau sport. Si exista din nefericire destul de multe domnisoare care probabil pierd contactul cu realitatea, iar perfectiunea fizica devine pentru ele o obsesie greu suportabila. Si atunci, fara vreun motiv intemeiat, recurg la operatiile estetice. Si daca hotararea de a ajunge pe masa de operatii este mai greu de luat prima data, apoi intervine obisnuinta.
Din nefericire am auzit (si nu doar o data) planurile unei tinere, studenta premium de meserie. “Deci ce sa-mi mai fac luna aceasta? Ca m-am plictisit!”. Va garantez eu, buzele pestisorului Nemo – erau checked, sanii lui Pam Pam – checked, extensiile pana la implanturile dorsale – checked, unghiile cu gel – bineinteles, aaah, ce-i scapase – avea evident nevoie si de toxina botulinica injectata in frunte. “Ca doar 22 e varsta ideala pentru asa ceva. Mai bine prevenim decat sa tratam”. Inteleapta gandire, n-am ce zice!
Bineinteles ca profesionistii cu aspiratii de iesire din criza le vor ajuta oricand pe domnisoarele cu banii la ele sa capete un aer proaspat de Barbie, dar heeeii… operatiile (fie ele de orice fel, chiar si estetice) sunt un rau-necesar in caz de, Doamne fereste, boala, accident sau malformatie congenitala, nicidecum un hobby la indemana pentru fetele din ziua de azi.
Si pana la urma micile imperfectiuni ne fac speciali. De ce sa tindem spre un tipar identic, plictisitor intr-un final?!
Nici eu nu mi-as face operatii estetice…cel putin acum nu consider ca am nevoie sunt tanara.Nimeni nu este perfect dar trebuie sa invatam sa ne acceptam asa cum suntem ca altfel inseamna ca am lua-o cu totii razna.Intradevar domnisoarele din ziua de astazi apeleaza tot mai des la operatiile estetice cele mai cautate fiind marirea buzelor cat si a saniilor.Mie una mi se pare f. urat si nenatural la vedere cel putin…cand le vad cu 2 cauciucuri in loc de buze pe care nu stiu de ce le place sa le scoata si mai mult in evidenta prin “botulet” si prin aplicarea unui ruj de o nuanta enervant de tipatoare + cele 2 mingi de baschet care se presupun a fii “sani”…deci oribil.
Sunt in trend…cica!
app…Deea am remarcat ca postezi din ce in ce mai des abordand diverse subiecte…felicitari te descurci f. bine.Te pup!
Multumesc frumos.
buna din nou:)
Traim intr-o societate in care aceste mici retusuri au devenit un rau-necesar pentru tinerele domnisoare din dorinta de afirmare(aparitia intr-un ziar colorat, sau macar 10 secunde intr-un videoclip al vreunei noi formatii infiintate in pauza de masa si lista continua).Iar pentru toate aceste lucruri este nevoie de cele mai multe ori de bisturiul(greu incercat) al chirurgului, pentru care am un deosebit respect.Unul dintre motive ar fi faptul ca papusile Barbie au prins in sfarsit viata:)Glumeam:)
Probabil ca multe dintre noi femeile ne-am gandit macar o data cum am arata cu un nas mai mic, sau cu buzele putin mai mari?Dar si multe am ajuns la concluzii(cel putin eu)…1) frica de durere si 2) ca orice operatie de acest gen necesita cel putin 2 interventii….si clar multa durere:)
Si da, micile imperfectiuni ne fac speciali:)
hugs:)
Da…cu toate ca in strainatate revine moda “natural” la noi inca nu e “coola”!
Nu cred ca am vazut vreo operatie estetica reusita la vreo vedeta. Toate arata ca niste papusi gonflabile si dezumflate… Adica ai 50 de kg din care 10 canteresc numai sanii,5 extensiile, 1 buzele, genele…unora le place sa se metamorfozeze intr-un asa hal incat isi pierd propria identitate. Inteleg sa se schimbi cand joci un personaj, dar cred ca unele fete se cred mereu intr-un film…
Schimbarile radicale de look pentru un rol sunt aparente. N-am auzit vreodata de o clauza contractuala care sa oblige la operatii estetice.
n-am nimik impotriva operatilor estetice!! fiecare face cum vrea!
dar acele operati banale gen: “sa-mi mut nasu la 2 mm mai la dreapta”; ” sa-mi subtiez gleznele k asa’i mai cool” sau “sa-mi maresc buzele ptk asa e mai sexy si imi scoate in evidentza luciul de buze roz bom-bom” mi se par niste tampeni
in legatura cu silicoanele: cre’ca cel mai bn e sa apelezi la ele dupa o nastere sau dupa 26-27 cand nu prea iti mai cresc sani!Parerea mea:D
dar in realitate fiecare face cum vrea
eu sper sa n-am nevoie d vreo operatie, sunt multumita momentan cum arat:)
Nimeni nu acuza si nu condamna aici. Ne exprimam doar parerile, care cel mult le aplica fiecare pe persoana fizica. 🙂
scuze! am facut o introducere un pic gresita!:D
nu condam p nimeni…am spus doar c cred 🙂
Operatiile estetice par a fi o alternative moderna a visului de deveni faimos, frumos si, prin urmare, fericit. Se pare ca din ce in ce mai multe persoane asociaza frumusetea cu fericirea. A se citi mai exact, frumusetea fizica. Tocmai acesta este motivul pentru care foarte multi oameni isi doresc sa se afirme cat mai repede prin intermediul aspecului fizic. Primele modele au fost celebritatile, care nu s-au sfiit sa apeleze la operatiile estetice si sa recunoasca acest lucru. Pentru multe dintre ele, operatiile estetice au devenit chiar un semn distinctiv. Admiratia pentru recunoasterea faptului ca omul nu este perfect, dar ca este in regula sa iti doresti sa atingi perfectiunea, a determinat o foarte mare parte a oamenilor, in special a femeilor, sa isi doreasca un asemenea “up-grade” al corpului lor. O imagine de sine fragila, nevoia de recunoastere din partea celorlalti, complexele, presiunea sociala, toti acesti factori pot duce la o asemenea decizie. Bineinteles ca psihologul si chirurgul estetician merg mana in mana, insa cu toate astea s-a constatat clar ca, daca pacientul ar trece inainte pe la cabinetul psihologului, ar fi posibil ca el sa nu mai ajunga pe masa chirurgului. Primii incearca sa mearga pe ideea acceptarii de sine. Din pacate, foarte multi oameni devin pacientii cabinetelor de psihologie abia dupa ce au suferit o operatie estetica.
Este efectul unei lumi foarte materialiste care uita defapt de spiritualitate de frumusetea vieti in sine, mai bine isi mutileaza fata incalcand regulile naturii si a creeatiei “Nu-mi place cum m-a creeat acet creeator” perfectiunea nu este estetica 🙂 perfectiunea este ADN-ul, aceasta este creeatia in sine, acest cod de informatie. Decand ajunge fiinta sa se revolte ?, Impotriva cui ? Revoltate impotriva lumii materialiste, iubitoare de sine..
Tot mai multi dintre noi suntem cuprinsi de dorinta de a avea, un camin, o familie, o casa o masina, de fapt sa avem lucrurile esentiale unui trai decent. E normal, e firesc. Traim intr-o epoca de revolutie tehnologica si lucruri pe care acum 50 de ani ni se pareau un vis, acum sunt la ordinea zilei. Insa tot mai multi dintre noi suntem dusi de val fara sa ne dam seama. Tot mai multi dintre noi in goana aceasta uitam de fapt cine suntem cu adevarat. Noi ne spunem, vreau sa muncesc mai mult, ca sa am mai mult, si ca sa o duc mai bine. Si desi la un moment dat ajungem sa avem ceea ce dorim, ne dorim din ce in ce mai mult. In acel moment nu ne va mai ajunge o casa, o masina. Ne va trebui 2 case, 2 masini, iar apoi 3 case si 3 masini, iar procesul continua. Nu ne mai gandim ca exista altceva. Incepe sa nu ne mai ajunga nimic. Devenim obsesivi cu ceea ce avem, nu mai putem dormi nici noaptea de grija lucrurilor pe care le avem. Uitam ca exista si alte lucruri, uitam sa traim si sa ne bucuram de viata pe care o avem, sa privim lucrurile simple si frumoase care exista langa noi. In goana aceasta dupa “aur”, uitam sa zambim, uitam sa ne bucuram de cei de langa noi, uitam ca cele mai frumoase lucruri sunt adesea lucrurile simple.Majoritatea gandim acum in termeni materialisti totul. Am ajuns sa cuantificam tot in functie de bani. Celelalte lucruri sunt lasate la o parte. Oare care e diferenta intre un om materialist si unul spirirtual ? De fapt ce inseamna sa fii spiritual? Credeti oare ca operatiile estetice va rezolva problemele sufletului?…
Ai dreptate, micile imperfectiuni ne fac speciali, ne da acea nota de original si suntem frumoasele copii ale parintilor nostri… mica si desteapta…
Mini mami si mini tati 🙂
NU sunt de acord cu operatiile estetice facute din mofturi. Nu voi fi niciodata, oricare ar fi argumentele aduse de persoanele in cauza. Nu le judec, dar nici nu ma indentific cu modul acela de gandire.
Si stii de ce..? Deoarece oamenii au inceput sa-si doreasca sani, buze, etc etc numai dupa ce au vazut ca se poate. Inainte cu multi ani nu existau astfel de ‘probleme’.
Cu riscul de a parea transanta, as afirma ca nu mi-ar trezi niciodata un interes deosebit o persoana care a ales sa isi modifice trasaturile, dintr-un capriciu. Una din caracteristicile de baza ale oamenilor pe care ii apreciez este lipsa de superficialitate.. si capacitatea de a da tuturor lucrurilor justa lor valoare.
Despre asta vorbeam. Moft versus necesitate.
Nici nu ai avea nevoie de operatii estetice 🙂
“Si pana la urma micile imperfectiuni ne fac speciali.” probabil de aia poza ta de pe blog e aleasa ‘intamplator’ una fotoshopata in draci, pentru ca-ti pretuiesti mult micile imperfectiuni <—- sarcastic
Gata, m-ai prins, Colombo! Esti tare vigilent.
Imi place tema abordata.Foarte de actualitate.
Ma bucur sincer ca nu faci parte din categoria aceea de fete.Bravo tie!
In caz de necesitate,sigur ca mi-as face o operatie estetica.Dar sper sa nu am nevoie.
Cred ca totul porneste de la suflet,trecand pe la psihic.
Un suflet frumos iradiaza frumusete.Si frumusetea sufletului nu poate fi obtinuta cu bisturiul.
Acum…atunci cand privim in oglinda,trebuie sa privim imaginea de ansamblu,cat de bine se potrivesc toate,si crede-ma ca se potrivesc,stia Dumnezeu ce face!Si ar trebui sa privim la ceea ce avem frumos,nu la defectele noastre si sa incepem sa ne subestimam.
Nu cred in perfectiune.Nu exista.Atunci de ce cautam ceva ce nu exista?
In plus,e la moda naturalul!Fie ca ai sanii mici sau mari,nasul “mandru” sau “discret”,buze groase sau nu…suntem speciali in felul nostru.Al fiecaruia.
Si daca sufletul nostru este frumos,imposibil sa fim urati pe dinafara!
Cu drag!