Cuplurile cu o vechime de minim cativa ani au tendinta de a nu-si mai petrece timpul liber in orasul mult prea agitat. Si atunci cand nu dorm, nu citesc sau nu se uita la tv acasa… fie au musafiri, fie merg in vizita.
Iar vara, distractia se muta in general la cate un gratar.
Atunci cand se strange gasca nu e ca la mall la cinema – suntem politicosi unii cu ceilalti cand ne intalnim, vedem filmul si apoi plecam fiecare la casa lui.
Nu, cand e toata lumea stransa la gratar, trebuie sa socializezi!
Daca gasca nu e omogena, toata treaba se imparte pe bisericute. Totusi, daca gasca e unita, diferiti povestitori preiau pe rand cuvantul si fiecare are chestii de spus. Tare si raspicat, sa se remarce.
De parca la final ar premia cineva cea mai buna poveste a zilei!
Acum… intr-un cuplu obisnuit, multe dintre povestile recente sunt amintiri comune pentru iubiti/ soti. Si cum fiecare poveste are cel putin doua versiuni… se lasa cu circ.
Bineinteles ca atat el cat si ea doresc sa le impartaseasca prietenilor experienta lor intr-un mod cat mai personal – fiecare cu cuvintele lui.
Totusi, ca sa nu vorbeasca in cor, unul dintre parteneri cedeaza si il lasa pe celalalt sa povesteasca – in general cedeaza femeia, fiind mai inteleapta! 🙂
Dar… pe parcursul povestirii, invariabil “sotul nu povesteste asa cum trebuie, omite detalii, rateaza poanta, e subiectiv, incura datele”. Toate la un loc sau macar una dintre ele.
Asa ca sotia e “absolut obligata” sa intervina. Si sa-si corecteze sotul sau… sa mai spuna ea ceva.
Ce urmeaza?
Mereu e la fel: “hai, spune tu, daca stii mai bine” si apoi “nu, te rog continua tu, iubi” etc.
Intr-un final povestea e dusa pana la capat de catre povestitor, dar de cele mai multe ori efectul povestii nu mai e cel scontat, date fiind intreruperile dese.
Asa se iroseste o poveste buna!
“Ei” (barbatii) – amnezici incapatanati, “noi” (femeile) – aceleasi cicalitoare innascute… Si intr-un final nimeni nu e multumit!
Am senzatia ca nu mi se pare doar mie si fenomenul asta e larg raspandit.
Ne putem abtine din a spune o poveste la doua voci?
La voi cine e responsabil cu povestitul? Cocosul sau gaina?
Ceea ce povestesti tu observ la parintii mei..Normal”gaina” povesteste pt ca “cocosul” e ocupat cu gratarul si altele :D.
Insa referitor la cuplul meu este altfel. Noi socializam separat. Daca el e singur povesteste de noi, daca eu sunt singura povestesc de noi..Daca suntem impreuna nu simtim nevoia sa povestim si nici sa socializam..Pur si simplu vrem doar noi si noi cu noi face toata lumea…Noroc ca avem un grup care ne accepta asa :)la dublu :)eu si el…Probabil mai tarziu (acum sunt doar 5 ani trecuti) voi trece si eu la etapa de gainusa si el de cocosel 🙂
Numai bine Andreea!!!
EU NU AM HARUL POVESTIRII IN TIMP CE SOTUL MEU IL ARE CU VARF SI INDESAT ASA CA IL LAS PE EL.
Tare amuzant postul!:)))Imi place ca ma regasesc in el.Pai noi dupa ce am constintizat fenomenul si ca se lasa cu circ am incercat sa evitam asta asa ca ne completam reciproc si nu ne mai suparam daca intervine celalalt.
La iesirile cu prietenii se discuta despre cuplu pana in momentul in care apar copiii, dupa sosirea lor, ei devin prioritari. In week-end am fost la taierea motului baietelului prietenilor nostri. Subiectul zilei copiii (toti avem cel putin cate un copil, dar un cuplu are gemeni si altul chiar tripleti :)). Deci mai tarziu nu va mai fi cocos sau gaina ci un tot unitar (defapt la mine in familie am fost echilibrati de la inceput si avem 10 ani de cand suntem impreuna, din care 4 de casnicie si un baietel de 1 an si 8 luni :)). Un copil schimba totul in familie. Numai bine. Te pup.
La noi se intampla asa : (El) : Hai iubi povesteste-le tu ! Adica eu 😀
Buna Andreea,azi am dat de blogul tau si o sa incep sa il citesc. In legatura cu articolul in cauza,” Povesti in doi” eu as putea spune ca depinde de oamenii care se afla acolo la momentul respectiv. Adica, daca de exemplu, cei doi se afla la un eveniment ce are loc la ea in familie, prin urmare toate rudele fetei sunt de fata, povestea ar putea fi spusa de ea, pentru ca , cel mai probabil se simte mult mai in largul ei decat el…evenimentul avand loc la ea in familie….si viceversa!
As dori sa te intreb ceva ce nu are legatura cu articolul, de ce ai ales acea poza pentru blog? Este o poza mult prea lucrata in photoshop sau in alte programe, dar tu nu ai nevoie de astfel de poze, esti mult prea frumoasa fara photoshop.
Succes in continuare la scris…si nu numai!
Eu am observat chestia asta la parintii mei, rareori. Insa in cazul meu nu s-a intamplat. Nu prea povestim lucrurile personale tuturor; ne place sa le tinem pt noi :))
Acelasi lucru e si la mine. Sotul nu e cu datele si in momentul in care povesteste ceva legat de anumite date din calendar trebuie sa intervin. Chiar si anumite povesti le mai schimba, nu le retine exact. Dar tot el e Cocosul…:))