In 2005, imediat dupa prima mea sesiune de examene, am hotarat ca este momentul ideal sa ma angajez. Mi-am pregatit eu cateva recomandari infailibile de la decan, prodecan etc si un CV beton cu o lista intreaga de scoli, cursuri si alte calificari dobandite la tinerete si evident, zeeeeeeroooo experienta. Vorbind totusi de perioada anterioara crizei, sanse de izbanda aveam (macar teoretic).
Si cum visul meu inca din clasa a 10-a era sa lucrez intr-o banca… m-am imbracat in premiera absoluta intr-un deux-piece si m-am prezentat la primul meu interviu de angajare.
Ca m-am dus la interviu ca la taiere, nu cred ca mai e cazul sa mentionez. Se subintelege. Totusi, contrar nelinistilor avute… totul a decurs minunat. A urmat si un al 2-lea interviu si apoi un al 3-lea (in limba engleza de data aceasta – Nota: A nu minti in CV!).
Dupa cateva zile de probe si apoi alte cateva saptamani de asteptare tensionata (pe modelul “nu ne sunati voi, va sunam noi”)… am inceput munca.
Si sa vezi atunci maturizare subita si ireversibila. Ca doar aveam in gestiune cateva miliarde de lei (din aia vechi si obositi) si alte cateva zeci de mii de euro si dolari. Si trebuia sa am grija de ei ca de ochii din cap…. Si woooow, pe vremuri nici cand mergeam impreuna toata clasa sa ne ridicam alocatiile pe ultimii 4 ani nu vedeam un sfert din banii aia.
Si am plans eu cat am plans (in fiecare dupa-amiaza) cateva saptamani la rand, de groaza ca poate a 2-a zi voi face o greseala catastrofala ce ma va costa salariul pe urmatorii muuuulti ani si bonurile de masa pana la pensie… dar dupa o vreme, m-am obisnuit, m-am relaxat, am invatat toate operatiunile pe care trebuia sa le fac… si am descoperit placerea de a merge dimineata de dimineata la munci atunci cand faci o meserie cu pasiune.
Ca intre timp mi-am descoperit vocatia si am imbratisat alta scena (la propriu), e partea a 2-a. Actoria si televiziunea mi-au aratat o alta lume, mi-au schimbat enorm viata, iar acum sunt dependenta de lumea asta. Pentru ca ma face fericita.
Ce voiam sa spun de fapt este ca etapa aceea de la banca a contat enorm in definirea mea ca si adult, m-a responsabilizat si m-a facut sa ma gandesc exact la drumul meu in viata. Cu alte cuvinte, perioada aceea m-a marcat. Si acum sunt interesata de tot ce tine de domeniul bancar, iar atentia mea este involuntar sensibila la aspecte ce tin de acest mediu. De exemplu, cand merg pe strada observ invariabil orice noutate din vitrenele agentiilor bancare si atunci cand ascult radio in masina retin orice oferta dintr-un spot de banking nou aparut.
Pentru prietenii mei deja a devenit ceva normal faptul ca eu stiu pe dinafara mai multe conturi bancare in format IBAN (24 de caractere, o combinatie, simpla zic eu, de cifrelor si litere) sau CUI-uri sau J-uri sau CNP-uri. Asa este memoria mea antrenata sa functioneze. De multe ori memorez involuntar insiruiri lungi de cifre.
Care a fost primul tau job si ce impact a avut asupra ta? Sau mai interesant, la ce varsta suntem pregatiti pentru prima slujba?
Eu inca nu am avut un prim job dat fiind faptul ca am abia 16 ani..si sunt evident inca eleva…cat despre varsta propice pentru prima slujba eceasta cred ca este dupa terminarea faculatii atunci cand ai acumulat toate informatiile necesare pentru a putea sa le pui in practica.
nu am inca un job:D si nici nu am vreo meserie care sa-mi placa…defapt dk ma intrebi c vreau sa devin spun: nu stiu:)):))
fiind la liceu cu profil mate-info..e posibil sa lucrez la o banca ceva..da slabe sanse..nu-mi place!!!!
dk am noroc o sa merg tot pe ceea ce-mi place si fac mereu cu drag: teatru!
Tocmai terminasem primul an la ASE si intrasem in vacanta de vara. Mama mi-a povestit de prietena unui coleg de-al ei care lucra ca operator call center la o firma de cercetari de piata. Parea ceva simplu, trebuia sa lucrezi cateva ore pe zi, programul era ok asa ca am zis ca merita macar sa ma duc sa vad despre ce e vorba. Trebuie sa precizez ca la vremea aceea eram foarte timida, eram in stare sa nu sun la doctor, desi mi-era rau, doar de rusine ca trebuia sa vorbesc cu cineva necunoscut la telefon. Asa ca m-am dus la firma mai mult in recunoastere. In urmatoarele minute, dupa prezentarea de rigoare, mi s-a pus telefonul in fata si vrand nevrand a trebuit sa sun. Un rac cred ca ar fi mai putin rosu decat fata mea dupa ce terminasem de vorbit 🙂 Dar macar imi placuse. Plus ca era un colectiv foarte dragut si prietenos. Jobul asta a contat enorm pentur mine, m-a modelat in persoana care sunt astazi. Si acum, 7 ani mai tarziu, lucrez tot aici dar ca coordonator national 🙂
si eu sunt la un liceu tot cu profil mate-info doar ca intensiv informatica deci mult calculator..asta nu ar fii rau daca nu ne-ar pune sa facem acele programe nesuferite.
aa iar ceea ce mie imi place sa fac este dansul..il ador:X:X..bine dar asta fac de placere deci e doar o pasiune de altfel ca meserie chiar nu am idee..dar cred ca va fii ceva legat de contabilitate.
Hm..primul meu job l’am avut la 17 ani:)) ospatarita:))a fost groaznic..ce am invatat din asta: nu prea imi place mie sa mi se dea ordine:))…urmatorul job sper sa fie cel pe care il visez: asa..un mic paramedic SMURD ,sa salvez si eu cateva vieti acolo;))
Tin sa spun ca nu ma asteptam ca tu sa fi lucrat intr-o banca prima data:)) oricum felicitari pentru post:*
pupici,babylove>:D<
Imi place ideea de part-time job care se cultiva in strainatate.Ajungi la liceu,vrei sa fii pe cont propriu din punct de vedere al banilor de buzunar,te angajezi la un shop pentru un salariu care cel putin ca adolescent iti suplineste nevoile de baza si incepi sa experimentezi de tanar cum e sa muncesti.Nu ca la noi in tara n-ar fi,dar la noi sunt sporadice sansele de-a gasi un loc de munca cand nimeni nu te angajeaza pe tine,o pustoaica care nici n-a implinit 18 ani si nu sunt locuri de munca nici pentru persoanele mai mult sau mai putin calificate,daramite pentru restul….Inca nu am avut un job,dar cu siguranta o sa-mi caut unul la facultate,adica peste doi trei ani buni.
primul job…a fost pe timpul vacantei, in anii facultatii.
Am lucrat ca tipograf..a fost ceva mrific…sa simt mirosul cartilor, sa vad cum se fac….e extraordinar..acum am deja un an de cand am terminat facultatea si nu mi-am gasit nimica serios de munca…si la foarte multe interviuri am intalnit angajatori perversi, care nu au nici un bun simt, si se dau la tine fara nerusinare….cred ca asta ar fi bun de topic…pentru ca sunt f.multe fete, asemeni mie care se gasesc in asemenea situatii…cat de mult ne dorim un job in aceste vremuri…oare care este pretul de a avea ce iti doresti…eu..in continuare fara job….
Primul job a fost tot in anul intai si a fost de traducator, dar cel mai mare impact asuprea mea il are jobul prezent pe care il am din martie, iar impactul se manifesta exact cum ai scris tu mai sus. Azi seful meu mi-a mutat biroul pentru a treia oara…
🙂
ce interesant, se pare ca toata lumea este in “febra” lucrurilor facute prima data, sa fie o are o urma de melancolie in asta? sau poate doar o regasire a inocentei de odinioara si a sperantelor cu aripi angelice…
Primul meu job, o adevarata lupta aveam senzatia ca-s singur impotriva tuturor, e dificil la inceput dar cred ca cel mai important e sa nu te lasi si sa fii dispus sa-ti cizelezi micile imperfectiuni, poate asta se numeste evolutie 😉
desi poate nu este permis… situatie in care-mi cer scuze, imi voi permite sa pastrez coordonata intamplarilor prime, supunand atentiei dvs. o poveste silly 😉
Eternitatea primului meu sarut (http://ieriuldemaine.blogspot.com/)
O zi sublima tuturor 🙂
Interesant, dar acum este greu sa-ti gasesti un prim job.
As vrea ca fiica mea sa aiba mai multa incredere in ea si sa inceapa de undeva, Multe CV-uri trimise si ….nimic.
Acum sunt consultant de relatii publice, dar primul meu job a fost de secretara la o fundatie culturala – being a little jack-of-all-trades la 19 ani mi-a fost de mare folos: acum sunt un foarte bun project manager 🙂 am invatat sa-mi organizez munca, sa caut (si sa si gasesc 🙂 ) tot felul de oameni/numere de telefon/adrese/lucruri, sa fiu atenta la detalii (caci lumea literara, cu care aveam contact cel mai des, e una a orgoliilor, si trebuia sa umblu cu grija :))…
Hmm…primul meu job…eram in vacanta de vara dintre clasa a 11-a si a 12-a.M-am angajat vanzatoare intr-un magazin la raionul de paine.Lucru nu gluma, tot omul cumpara paine.Mergeam acasa si in fiecare seara plangeam ca trebuie sa o iau de la capat dimineata urmatoare.Asta s-a intamplat cateva zile, dupa aceea m-am flexat, totul a fost ok.Am lucrat o vara aici.Au fost primii bani castigati de mine.
Consider ca suntem pregatiti sa muncim cand nevoia ne-o cere…mie mi-a cerut-o la 17 ani cand iesita de pe bancile liceului m-am conformat situatiei mele….facultate la stat si bani pauza sau facultate la particular si munca pentru banul propriu?…si am ales.
Primul job a fost bineinteles cum este pentru multi in industria toalelor…vanzator…apoi dupa alte incercari si acumulari de experiente diverse am gasit ceva care ma defineste sau nu…logistica.
Primul meu job a fost de contabila 🙂 bineinteles am inceput cu contabilitatea primara (imi place si mi-a placut de la inceput)…iar pe parcurs am evoluat dar m-am si schimbat si am mai inceput o scoala :>
Sper ca peste cativa ani sa lucrez intr-un spital/clinica…pentru aia ma pregatesc 🙂 …poate intre timp se mai schimba ceva…oricum, stagiile din scoala sunt foarte frumoase 😀
Primul meu loc de munca a fost in mica firma a tatalui meu. Pe atunci aveam 18 ani, si m-a angajat ca PR spune el…caci m-a pus sa efectuez o campanie de promovare. De parca ar fi avut nevoie de una…
Dar a contat f mult, caci spoturile, afisele, pliantele, recrutarea tinerilor participanti la campanie, totul… absolut tot a fost facut si organizat de mine.
Cred ca a fost prima oara cand l-am vaut pe tata atat de mandru de mine.
Da, pot spune ca primul meu loc de munca mi-a influentat carierea… In special tatal meu, caruia ii sunt recunoscatoare.
Acum sunt studenta la un master de PR in ASE, si sunt foarte bucuroasa ca imi pot urma visul, caci asta era visul meu de cand eram mica… visam sa devin “promovatoare”. Imi promovam orice, absolut orice!
Inca nu am jobul pe care mi-l doresc dar cu rabdare si cu multa straduinta sunt convinsa ca o sa il obtin.
Poate arunci un ochi si pe blogul meu cand ai u timp, Andreea: http://arsuiulia.wordpress.com/
As aprecia un feedback. Multumesc mult.
Iulia A.