Répondez s’il vous plaît.
Adica din propria initiativa, in timp util.
O fi romanul frate cu francezul, iar Bucurestiul micul Paris, dar rudenia si curtoazia n-au mers mana in mana in cazul celor doua popoare.
Oricum, si codru-i frate cu romanul. Asa se explica, deci, lipsa grijii pentru eticheta in Romania.
Pentru ca in agitatia si freamatul cotidian continuu, uitam sa multumim, omitem sa salutam, n-avem rabdare si ne imbrancim, ca asa-i firesc, sa dai din coate ca sa razbesti, vorbim cum ne vine, ca asa “ne descarcam nervii”, intarziem sau chiar “dam teapa”, ca vorba aceea, mai bine sa dam decat sa luam.
Dar revenind la subiectul acestui articol, ce ziceti de procentul de confirmari pentru un eveniment?
Indiferent daca-i nunta, botez, petrecere de casa noua, lansare de restaurant sau altceva, romanii nu confirma. Sigur ai patit-o si tu. Si nu ti-a placut.
Adica ce spun ca nu confirma, de multe ori nici nu raspund la telefon atunci cand organizatorul insista pentru un raspuns. Pentru ca nu-si bat capul cu amabilitati gratuite daca n-au un interes personal clar. Se menajeaza.
O fi asa greu de observat acel RSVP din incheiere?
Sau o fi greu de inteles ca neglijenta personala ii incurca pe ceilalti?
Pana la urma nu-i imposibil sa ne rupem 2 minute din timpul nostru pentru a raspunde la o invitatie.
Desigur, prezenta nimanui nu-i indispensabila, deci orice raspuns – pozitiv sau negativ – e suficient.
P.S.: Invitatia din poza e reala.
Confirm, deci, 1 persoana. Ne vedem miercuri la Stefanel.
Romanu’i frate cu lenea si comoditatea! Ce rost are cand merge si asa? Urat ca suntem de multe ori etichetati ca un popor de needucati! 🙂
Distractie placuta la Stefanel! 🙂
Exact cum ai spus si tu, romanul se agita doar atunci cand are si el un interes personal. Cand ii bate la usa nunta e numai lapte si miere, prietenos de nu se poate, vorbeste cu tine la telefon mai mult decat o facea inainte etc. Dupa ce evenimentul a trecut si s-a vazut cu sacii-n car, uita de orice amabilitate, nu-ti mai raspunde la telefon si nici nu-l mai intereseaza sa aiba vreo treaba cu tine 🙂 O spun din experiente proprie. Am avut o vecina care s-a casatorit, dar din pacate nu am putut ajunge la nunta ei pt ca in aceeasi zi era si nunta verisoarei mele. Desi n-avea mari tangente cu ea, m-am gandit sa nu treaca evenimentul oricum si i-am facut un cadou ( un robot de bucatarie, gandindu-ma ca i-ar fi folositor ), precizandu-i ca nu pot ajunge si la nunta. Toate bune si frumoase, a fost foarte incantata, fericita, insa dupa ce a trecut nunta s-a facut ca nu ma mai vede pe strada 🙂 Traim intr-o tara civilizata, nu-i asa? Have fun, Andreea si sa ne spui cum a fost la “Stefanel” 😀
Stii ce e si mai urat, belladiva? Cand finii nu mai cauta nasii dupa cununie! Sau ii cauta rar, din obligatie gen “hai sa-i mai sun si pe aia, or mai trai?”
De cei care anunta in ultima clipa ca vin sau nu ce sa mai zic? Aia sunt cei mai nesimtiti. Adica vrei sa-mi spui ca exact cu o zi inainte de eveniment ti-ai dat seama ca nu mai poti veni sau ca vii? De ce se da invitatia cu multe luni inainte? Sa poti planifica si tu ca invitat si cel care are sarbatoarea, nu?
Te inteleg perfect, Andreea! Mai greu cu salutatul sau cu multumitul la noi iar cu confirmatul,ce mai, imposibil..La nunta mea din 90 de invitatii (1 pe familie/cuplu) doar doua persoane au sunat la timp sa spuna ca nu vin, nimeni nu si-a confirmat prezenta, iar cand am inceput noi sa-i sunam, normal, n-au raspuns la telefon. Norocul nostru a fost ca au venit oameni ce nu fusesera invitati (lucru ce nu ne-a deranjat deloc!) asa ca am putut umple locurile goale din restaurant, ba chiar a trebuit sa punem o masa in plus..asa tam-nesam. Bineinteles ca visul meu cu pozitionarea invitatilor si cu cartonasele cu nume nu s-a realizat, ba mai mult oamenii au ignorat total indicatiile noastre de “amplasare”. A si iata cum si-au motivat multi prieteni faptul ca n-au raspuns la telefon: bai, mi-a fost rusine, stiam de ce sunai si mi-a fost rusine sa raspund si sa spun ca nu vin..in fine, la noi in Moldova e o poveste lunga legata de rusinea asta..de ex daca cineva-ti ofera ceva trebuie sa refuzi de trei ori pana sa accepti, facandu-l pe ala sa se roage ca bou de tine (da intrati, da servitzi-va, da nu va descaltzati..nu..nu..nu..apoi mainile inshfaca hulpave!), ca na esti rusinos..si na’ e o rusine sa accepti asa din prima..nimeni nu le-a spus ca e o rusine sa si refuzi..PS a mai sunat totusi cineva sa spuna ca nu poate veni la nunta..la ora 10 seara, cu o ora dupa valsul mirilor :))