A scris azi Cabral despre perioada post-despartire. Sau mai bine spus, despre perioada post o despartire si perioada de recuplare in alta formula.
Si-a scris bine. Si obiectiv. Chiar daca situatia-i ilara si trista in acelasi timp.
L-as putea, desigur, contrazice pe ici pe colo – ca doar asta-i menirea mea de nevasta – dar n-o s-o fac.
[Sursa] foto.
O sa ma refer insa la acelasi subiect.
E delicat sa dai sfaturi altora, e inutil sa faci pronosticuri. Pentru ca aproape de fiecare data, socoteala de-acasa nu se potriveste cu cea din targ. Niciodata sa nu spui niciodata!
Amenintarile sunt spuse la nervi, iar afirmatiile care se bat cap in cap sunt specifice situatiei de criza dintre iubiti. Si din pacate, situatia de criza continua si dupa despartire. Atunci cand nu stii ce vrei, nu stii ce poti, vrei sa poti si poti sa vrei ca oricum nu-ti iese.
Ok, o data consumat dansul multiplelor incercari de rezolvare a problemelor – incercari care de multe ori sunt doar ipotetice – se ajunge si la bau-bau-ul unei relatii: despartirea.
Apoi vine castingul, asa cum spune cu mult cantec autorul.
Dar orice relatie de durata lasa semne. Semne care trebuie vindecate inainte de inceperea unei relatii noi. Asta ca sa n-apara fantomele trecutului fix cand credeai ca iti e lumea mai draga.
Dar, asa cum zice o vorba din batrani: timpul le rezolva pe toate.
Insa nu-i farmacie, perioada depinde de cat de adanca e rana, de disponibilitatea personala de a depasi momentul, dar si de alternativele avute. La alternative putem include si subiectii castingului, adevarat.
Bine, bine, dar pana trece timpul cu pricina si o luam de la capat, putem fie sa jelim inchisi in casa (NU BUN), fie alegem “distractia”. Scriu distractie intre ghilimele, pentru ca aproape de fiecare data e vorba de o mimare a distractiei, a indiferentei si a vietii perfecte.
Asta in timp ce viata “de dupa” e confuza, e altfel, e provizorie, e de proba. Nu neaparat nefericita.
Si atunci, cu mintea imprastiata, castingul e usor… irelevant.
Pentru ca dupa despartire suntem jumatati sau chiar sferturi din oamenii care eram in mod normal, dar avem pretentii peste cele obisnuite, oferind la schimb “ce-a mai ramas prin camara dupa uragan”.
Si atunci te intreb: Cate sanse sa mearga are o relatie inceputa imediat dupa o despartire importanta?
P.S.: Titlul a ramas salvat de la un alt articol – nepublicat inca – si avea legatura cu reducerile din magazine, fiind binecunoscutul termen englezesc. Am vrut initial sa-l schimb, dar mi-am dat seama ca se potriveste si in contextul actual. Si l-am pastrat ca atare.
Trec prin asa ceva acum…numai ca mie mi se ofera “ce-a mai ramas prin camara dupa uragan”. E frustrant si dureros pentru amandoi in egala masura. Desi ma doare sa recunosc, o astfel de relatie are sanse infime de reusita. 🙂
Paradoxal, de cele mai multe ori stim in ce ne bagam. Dar speram sa fie altfel, speram sa fie bine.
Ai grija de sufletelul tau!
Eu am trecut dintr-o relatie nu prea lunga, dar care m-a zdruncinat din temelii si mi-a lasat sufletul ca dupa uraganul Catrina,intr-o relatie cuminte,tocmai pentru a repara stricaciunile din precedenta relatie.N-a fost usor.Deloc.Si poate nu a fost corect fata de cel cu care sunt acum.Dar,nu regret.Nimic.Imi spun ca asa a fost sa fie si ca el e tamaduitorul sufletului meu.
Doamne ajuta sa va fie bine impreuna!
Cred ca depinde de cat de repede te arunci intr-o alta relatie. Personal, nu mi pare corect sa faci pe cineva sa plateasca “oalele sparte” in relatia anterioara, dar totul e atat de relativ…uneori se aplica si varianta cu cuiul care scoate alt cui.
Eu zic ca totul tine de cat de mult iti doresti sa treci peste o despartire.Din proprie experienta,va pot spune ca am trecut peste o relatie de 6 ani care a insemnat enorm pentru mine,pentru ca mi-am dorit sa nu sufar si dupa 1 luna in viata mea a intrat o persoana cu care sunt si in ziua de azi si cu care urmeaza sa ma casatoresc.Asadar,e important sa-ti dai seama ca nu merita sa suferi,ca viata e frumoasa si merita traita,fara sa te gandesti la ce a fost ci la ce v-a veni.
Nu prea-mi place sa citesc subiecte de genul asta, deoarece ma intristeaza. Nici nu vreau sa ma gandesc cat de mare e suferinta ce urmeaza dupa o despartire…
Imi place Cabral…imi placi si tu…imi place cum scrie Cabral, dar de data asta articolul tau este mai bun ca al lui… si trateaza despartirea din ambele perspective…