Cand parintii nostri le-au cerut ursitoarelor cele mai alese daruri pentru noi, cu siguranta si-au dorit sa avem si o imaginatie bogata, calitate a omului inteligent.
Asta imediat dupa sanatate si bani. Exista, totusi, o ordine a prioritatilor.
Si cum imaginatia bogata duce la informatii si impresii, apoi la deductii logice, dupa care la scenarii complete… omul modern s-a imbolnavit de scenarita cronica.
Toti stim, toti vedem dovezi in orice, toti suntem perspicace.
Intr-atat de perspicace, incat nu se mai intelege om cu om. Fiecare cu dreptatea lui, fiecare cu adevarul personal. Si suprem si absolut, evident.
Si pentru ca viata bate filmul, imaginatia naste monstri. Si apar conflictele.
Deci, cum ramane cu caracterul practic al imaginatiei?
Cum facem s-o folosim selectiv si sa ramanem ancorati in realitate? Realitatea aia generala, valabila pentru o masa de oameni si nu doar pentru propria persoana.
O solutie ar fi sa incercam sa ne controlam imaginatia si sa comunicam intre noi, asa nu mai are timp imaginatia s-o ia razna si n-am mai avea loc de interpretari subiective.
Scenarita asta e depasita uneori cu mult de cruda realitate. Eu nu o blamez.