Nu stiu altii cum sunt, dar eu cand ma gandesc la prima zi de scoala… asa ma ia o nostalgie, incat mai-mai ca imi vine s-o iau incet pe jos inspre Strada Italiana.
Mai cu seama fiindca fetele astea mai tinere si mai zvelte de la mine din neam imi calca acum pe urme si imi fac sange rau povestindu-mi toate pataniile din liceu la zi.
Si fiindca e prima saptamana de scoala si pentru ca avem in fata un an scolar intreg… astazi m-am decis sa celebrez ghiozdanul.
Batranul tovaras cu care fiecare dintre noi a impartit bune si rele, emotii si reusite, serbari si chiuluri de pomina.
Asa se explica de ce am facut o selectie de ghiozdane colorate numai bune pentru 2014 – 2015 din care sa te poti inspira, dar, mai mult decat atat… am pus pe roate si un concurs care sa-ti premieze fidelitatea.
[Sursa] foto.
Asadar, te astept degraba cu un comentariu la articolul acesta.
Unul prin care sa-mi povestesti pe scurt o amintire scolara memorabila.
Am pregatit deja 2 ghiozdane nou noute pe care sa ti le ofer drept premiu, ghiozdane pe care sa le poti toci in voie.
Fie pe bancile scolii, fie prin vacante cat mai exotice, asa cum ii sade bine oricarui turist.
Ai timp sa-mi scrii pana maine seara la ora 24:00, iar premiile astea abia asteapta sa ia posta inspre tine.
Later edit: Castigatorii sunt Alina (numar de concurs 2) si Costin (numar de concurs 40).
Felicitari si multumiri tuturor.
Recunosc, am simtit cum ma teleportez in alte vremuri citindu-va povestile.
Imi amintesc prima zi de liceu; fusta neagra plisata, camasa si tenesi converse- cool.
Din spatele meu mami imi sopteste: 《aceasta e profa ta de franceza? Ai nevoie de pregatire》 funny moment.
1.
In prima zi de scoala, clasa a doua, ai mei s-au chinuit foarte mult sa ma pregateasca. Rochita noua, codite, papucei rosii din lac, tot tacamul. Ca sa nu ma murdaresc sau sa fac vreo boacana, m-au asezat in fata scarii,in ideea ca la iesirea din casa ma culeg si pe mine si mergem. Ghiciti cine a plecat la scoala cu flori si tot tacamul insa FARA COPIL? Ghiciti ce parinti ce parinti au zbierat ca din gura de sarpe cand s-a strigat catalogul si eu nu eram? Eu asteptam in fata blocului inca…
2.
Un fel de Home Alone mioritic. 🙂 Prea tare… nici n-aveai cum s-o uiti vreodata.
In liceu, ne-am gandit sa facem o farsa profesoarei de fizica. Ea a intrat linistita in clasa, s-a asezat la catedra, si-a aranjat materialele, cand… surpriza!!! a iesit un coleg de sub catedra fix peste ea!! A urmat o sperietura groaznica, un cap dat in tabla de la sperietura, insa in final au fost numai rasete.
3.
Cand ma gandesc la anii de scoala(fie ca ma refer la scoala generala sau liceu), un cumul de amintiri imi strabat memoria si alegerea devine mai dificila. Am ales sa narez pe scurt o povestioara din generala care s-a repetat ulterior si la lice si care la momentul respectiv m-au marcat 🙂 Pe atunci eram obligati sa purtam uniforma, lucru ce il detestam cu certitudine fiind obligata sa purtam fusta neagra chiar si in zilele mai friguroase. Astfel ca am indraznit sa merg in jeansi desi primisem avertizari ca voi fi trimisa acasa. Eh, uite ca acest lucru s-a intamplat iar in aceea dupa-amiaza programul meu de scoala s-a scurtat cu o ora. De atunci am ajuns sa port in ghiozdanul meu “multi-incapator”(printre carti, pixuri, pachetel si altele) acea fusta sau ulterior la liceu camasa alba, pe care le imbracam doar la orele unde anumiti profesori erau nemultumiti. De aceea mi-as dori mult un astfel de rucsac, sunt genul aventuriera, ma plimb mult si imi place sa car multe lucruri dupa mine chiar de nu-mi sunt toate utile. O zi buna si succes tuturor !!
4.
He he.. despre scoala zici… pai cum tot timpul ne dorim sa devenim mari si facem tot ce ne sta in putinta sa ii imitam pe cei mai mari ca si noi, am trecut si eu prin una ca asta. Cu mintea unor copii de clasa a VII-a, dorind da ii imitam pe colegii nostrii mai mari ne-am decis ! era momentul sa CHIULIM pentru prima data impreuna, ca o clasa unita (ce nu eram :))), dar tuturora ne era frica, cum sa chiulim, tocmai noi? si toti ? Ne propusesem sa plecam de la Civica, Educatie Civica, si am plecat, cam fricosi si speriati, ce-i drept, dar am plecat. Si pentru ca ne gandeam cum va reactiona profa’ ne-am decis sa scriem pe tabla un mesaj: Am plcat toti. Va rugam frumos sa ne iertati ! Speram ce ne intelegeti si nu ne puneti absenti !
Si pentru ca aveam o profa’ intelegatoare, nu am fost pusi absenti, asa ca, dupa accea, de fiecare data cand plecam lasam cate un mesaj pe tabla, uneori amuzant, alteori serios, dar o faceam 🙂
Si acum ma amuz de ideile pe care le aveam si ca ne doream sa parem mari, si curoajosi si cand colo, ne era frica sa facem ceva fara sa ne justificam 🙂
5.
Si noi chiuleam in grup de la biologie. Aveam un singur coleg care ne ”trada”, asa ca profa facea ora cu el si, desigur, il mai si asculta. 🙂
Imi amitesc de orele de informatica din ultimul an de liceu, in care doamna profesoara nu ne lasa sa plecam mai devreme, desi era ultima ora. Fiind ultima ora, toata lumea baga scuza cu “meditatiile”, iar in timp ce unii incercau sa o convinga, jumatate de clasa parca se evapora.
6.
Nu o sa uit niciodata prima zi de liceu,precum nici ultima pentru ca ambele au fost la fel!Era o zi ploioasa de toamna iar eu paseam timida cu pasi mici spre strada Italiana nestiind ca aici voi avea cele mai frumoase amintiri din anii de liceu…Cel mai emotionant moment a fost atunci cand in marea imbulzeala mi-am regasit`o pe fosta mea colega de generala de care nu mai stiam nimic de 7 ani si cu care nu ma mai gandeam sa ma intalnesc prea curand deoarece ea locuieste in Hunedoara iar norocul a fost ca noi sa fim si timp de 4 ani colege in aceeasi clasa de liceu :)!
7.
Colegiul National Spiru Haret Bucuresti?
Da,Deea Colegiul National Spiru Haret :D!cei mai frumosi ani din adolcenta aici i-am trait.O zi frumoasa ca tine :* !
Sa inteleg ca am fost aproape colege. 🙂
Asa ca sigur avem macar cativa profi in comun…
Cu siguranta 🙂 !!
Buna Andreea.Vreau sa iti povestesc ce am patit cand am fost intr-o excursie cu clasa si ne-am aventurat.Intr-o seara,ne faceam glume unul altuia,intrand in camere,din moment ce eram cazati la o cabana.O colega de a mea,mai firava de fire si mai linistita,dormea.Colegii mei,baietii,voiau sa o sperie,desi eu am zis ca mai bine nu facem glume pe seama ei.Un coleg a intrat in presupusa camera a colegei,s-a prefacut ca este un urs ce merge in 4 labe si a inceput sa maraie.Bineinteles,ceva acea sa mearga prost.Din pacate,nu au nimerit camera buna si au intrat in camera dirigintelui meu.Iti dai seama ca dirigu` s-a speriat foarte tare si a doua zi nu a mai vorbit cu noi jumatate de zi.Dar a fost amuzant si imi aduc aminte cu drag de aceasta intamplare. Te pup dulce.Isa
8.
Tare… am trait si eu ceva similar.
hhhmm Doamne cate amintiri!…de la ghiozdanul meu deschis pe furis de un baiat care ma simpatiza pt a-mi fura clatitele…pana la trandafirii furati din curtea bunicii lui pt a mi-i pune in acelasi ghiozdan…
imi amintesc alea lunga de castani pana la scoala nr 7 si ploile reci de toamna…si imi amintesc si cum am ajuns acasa intr-o zi cu talpa pantofilor mei de lac rosii in mana..ce sa-i faci:)calitatea turceasca..plangand cu suspine ca ma tinusera doar o saptamana…imi amintesc ca si cum ar fi acum!
9.
Imi amintesc frunzele de artar ingalbenite si’nrosite de toamna din drumul strabatut atat de multi ani..
10.
Sunt intr a 12a si sunt cam nostalgica.. Deja. Imi amintesc clasa a 9a, prima zi.. Eram cu o prietena buna, aranjate , dichiseala mare . Numai bine ce plecam noi de la scoala, cu dureri de picioare de la tocuri, normal, ca auzim in spatele nostru doua fete” Uite astea doua.. Creca-s la facultate”. Poate nu suna amuzant sau important, dar pe noi ne-a facut sa ne simtim tare speciale. Mereu imi amintesc si rad..:))
11.
Clasa a 12-a… rasucesti cutitul in rana, Alice.
In prima zi de scoala, am luat taurul de coarne, cum se spune. Le.am zis parintilor, ocupati cu serviciul ce-i drept, ca vreau sa ma lase in fata scolii ca ma voi descurca, doar sunt fata mare, de scoala acum! Si au vazut repede ca nu are cine sa inteleaga ca e bine sa mearga ei cu mine, ca-s foarte multi copii si ca toti parintii se bucura de prima zi de scoala a copiilor. Zis si facut, m-au lasat in fata scolii si au asteptat resemnati in masina. Am adoptat atitudinea de “om mare” si am pornit in cautarea viitoare invatatoarei. Insa, nesansa mi-a suras in secunda a doua si am sfarsit urmand o alta invatatoare. Mi-am facut prieteni imediat in clasa gresita. Culmea, si pana in a treia zi de scoala eu am fost la o clasa gresita. Marea dezamagire a venit o data cu strigarea catalogului, cand numele meu n-a fost pe buzele mult adoratei invatatoare. Am sfarsit ca fiind eleva uneia dintre cele mai severe invatatoare din scoala si cu un bonus de “cascata scolii”. Sa nu mai spun ca parintii si acum rad de mine cand le spun ca ma duc la deschiderea anului scolar, cu toate ca intre timp am ajuns la facultate, se gandesc intotdeauna sa nu gresesc cumva facultatea :))
12.
Buna Andreea!
Oh Da. Cand spun ghiozdanel ma gandesc instantaneu la prima mea zi de scoala. Era o zi minunata de septembrie plina de roade cand toata lumea era in plina agricultura. Iar eu eram insotita de minunata si speciala mea bunica, care pentru a ma putea conduce la scoala si-a lasat toate treburile programate in acea zi si a fost alaturi de mine. Ghiozdanul fusese cumparat insasi de ea iar eu eram cea mai fericita pentru ca el era intradevar cum il vroiam eu. Astazi m-as intoarce cu mai mult entuziasm in urma si i-as saruta mainile bunicii pentru sprijinul pe care mi l-a daruit in acea zi, mainile ei mi-ai dus pentru prima data ghiozdanul la scoala. De atunci si pana astazi sunt o admiratoare a tuturor ghiozdanelor si port neconditionat! O zi minunata sa aveti tuturor!
13.
Dorul de bunici…
Imi amintesc ca era o toamna minunata, plina de emotii, pentru ca mezina familiei incepea clasa a 7-a.(Deja aveam experienta!) Agitatie mare in curtea scolii, noi colegi numai buni de interogat si epicele discursuri plictisitoare ale directorilor. Grupul vesel al clasei deja chicotea pe la colturi, amuzandu-se de noul director. Pana la momentul cu pricina nu l-am reperat si am intrebat de zor cine este noul BOSS. Mare mi-a fost mirarea sa-l identific: inalt, subtire, cu ochelari de tocilar, pierdut in spatiu si care se balbaia din 2 in 2 cuvinte. Atunci am spus in gura mare: NU cred! Asta?! CAP de BEC? Va dati seama ca toti colegii mi-au auzit porecla si diriginta a fost socata sa auda asa confesiune rostita in gura mare, de catre premianta clasei. Desigur, ne-am amuzat copios de porecla noului director. Drept rezultat, noul director nu a rezistat mai mult de 1 saptamana in functie( porecla inca ii dainuie printre apropiati)
14.
Deși am terminat liceul de câțiva ani, în fiecare an sunt nostalgică pe data de 15 septembrie. Parcă și aerul miroase a școală și a toamnă. Cât despre amintirile din liceu…cred că nu mi-ar ajunge spațiu de pe site să scriu. Amintirea cea mai dragă sunt colegii mei care vor ocupa mereu un loc special în sufletul meu și felul în care, întâi de toate…am învățat să fiu om.
15.
Una dintre amintirile cele mai memorabile a fost cand s-a chiulit in grup de la ora de istorie fiindca ne astepta o lucrare de control. Cativa colegi de-ai nostri s-au ascuns in clasa si au incuiat usa. Cum necum stabilisera o parola cu ceilalti colegi 🙂 insa ghici cine batea de nebun in usa iar colegii cereau parola razand? Chiar profu de istorie! Si acum radem la reuniuni de intamplarea aceasta, noi fiind de fel foarte cumintei! Nici sa chiulim nu stiam! :)))
16.
desi a trecut ceva timp imi amintesc si acum prima zi de scoala de parca ar fi fost ieri ,eu cu o codita prinsa si fundita alba ,florile din mana tremurau de parca le batea vantul ,asta era din cauza emotiilor,dar cunoscand noii colegi ,emotiile au trecut si am prins mare drag de scoala si am invatat cu drag
17.
buna andreea:) imi e foarte draga data de 15 septembrie, mai ales acum, dupa ce am terminat cu vacantele de vara:) amintirea cea mai draga este chiar prima zi de scoala cand toataaa viata mea s-a schimbat, cand s-a strigat catalogul si prietenii mei dupa strada erau toti frumosi, fiecare in banca lui.
18.
off . greu de spus doar una :)) chiar pot scrie o carte cu patanii de la scoala . una dintre ele care mi- a ramas adanc in minte si imi vine in cap mereu cand ma gandesc la scoala mai exact la liceu. deci se inatampla la prin clasa a 10 -a cand la ora de dirigentie … ni se expica ca suntem fetele cu cele mai multe absente si sa NU mai lipsim . ( eu si prietenele mele ) . dupa aceasta ora ne- am hotarat noi sa lipsim fara absente … deci ne- am invoit la doamna profesoara spunand o mica minciuna … ca noi suntem in echipa de hambal a scolii si ca avem meci si trebuie sa plecam … zis si facut profesoara ne- a invoit 🙂 . La poarta domnul gardian nu ne lasa sa plecam fara bilet de iesire si ne- am rugat fooare mult de el sa ne lase si ca avem meci si ca intarziem . Pana la urma s- a indurat si ne- a lasat sa plecam . scoala fiind uneeva la iesire din oras a trebuit sa stam la ocazie:) 4 fete la ocazie deci… am fost luate destul de repede:) si i- am propus noi domnului sa ii dam mai mult si sa ne duca unde aveam
noi nevioe mai exact la o colega acasa:) bine inteles ca la
puterea noasta de convingere am reusit sa il facem pe acel domn sa ne duca pana unde aveam noi nevoie. ajungand in zona in care statea prietena noastra( in aceeasi zona lucra si tatal meu ) vrand sa coboram din masina aud o voce Simonoo taicatu :)) ( tatal meu fiind extrem de autoritar) . am fugit din masina omului si toate 4 ne inghesuiam intr- o cabina de telefon sperand ca nu ne vede si ca trecem neobservate … dar tatal meu vazand 2 dintre prietenele mele stiia k acolo sunt si eu… bineinteles ca a oprit ne- a luat pe toate si ne-a dus la scoala … avand in vedere ca o ora mai devreme ma dusese la scoala. aveam o funda rosie la pantaloni si unghii false tot rosii pe care in drum spre scoala le- am smuls si le- am aruncat cu tot cu fundita:)) si tremuram toate ca niste vargi:)) a sunat-o pe doamna diriginta sa intrebe unde e simona. a anuntat-o k nu e la scoala si k o aduce el acum:)) dar diriginta era convinsa ca simona e in clasa ca acum o jumatate de ora vorbise cu ea sa nu mai faca absente:)) . bineinteles ca domnul gardian cand ne- a vazut l- a bufnit rasul iar tata s- a luat de el :)) ca s- a lasat prostit de noi . iar doamna profesoara cand ne- a vazut iar in clasa a spus ca asa repede s- a terminat meciul . iar eu ma rugam de tata sa nu ma faca de ras la scoala si sa ma certe si sa imi faca ce vrea dar acasa . bineinteles ca pana seara i- a trecut supararea si ne- am amuzat copios pe aceasta tema sunandule pe prietenele mele si spunanule in gluma ca le va suna parintii :)) si fiecare brusc nu isi mai aminteau numarul sau se rugau q cerul si cu pamantul sa nu le parasca de ti se rupea inima auzindule miloginduse si plangand:))). si asta e numai una din pataniile mele :)) sper ca nu te- am plictisit te pup si sper sa citesti si sa iti placa si sa imi dai premiul! te puupp
19.
Si eu stateam aproape de scoala… te inteleg cand amintesti de intalnirile astea intamplatoare de pe strada.
Eu am chiulit de la fizica impreuna cu colega de banca, dar ne-am intalnit cu profa nas in nas la 2 strazi de scoala… cu 5 minute inainte de ora.
Liceul…perioada de vis a adolescentei mele…de la chiul pana la invatat pe branci pt te miri ce olimpiada le-am facut pe toate
20.
Dat find ca sunt in ultimul an de liceu, imi aduc aminte cu nostalgie de toate momentele amuzante si frumoase din ultimii 3 ani ( si au fost muuuultee) . Asa ca o sa-ti spun unul , dar nu pentru a castiga ceva, ci fiindca este un subiect prea frumos ca eu sa nu scriu nimic. Deci: cu ce sa incep? despre cum m-am ales cu porecla de Nichita Stanescu exact din primele 2 saptamani de clasa a 9 sau cum am ajuns sa fiu populara in tot liceul ,inclusiv in cele vecine ( din aceeasi curte) ptca i-am spus ceva ce nu i-a picat bine domnului director ? :)) sau? sau? sau?… Gata am ales! se intampla intr-o zi la o ora de biologie …era o profesoara noua… la ora aceea aveam programata o intalnire , credeam ca va fi usor sa plec deoarece eram la inceputul semestrului 2 si nu prea sa facea ore, imi i-au geanta si o i-au la pas ( din 33 de colegi niciunul nu am parat niciodata deoarece eram partasi la chestiile acestea, ca de … la asta ne pricepeam toti cel mai bine:)) ) , cand sa ies pe usa, vine profa, mai exact am dat nas in nas cu ea, ma baga la loc… stau intr-o banca la geam. Deabia facusem 4 ore cu dansa ca o si vad ca dupa ce face prezenta , scrie pe tabla lucrare, cand am vazut …. si trinc, mi-a venit o idee, am deschis geamul cu pretextul de a aerisi… Stiam ca nu ne cunoaste pe toti nici dupa fata dar nici dupa nume asa ca am scos repede o foaie , am scris numele si i-am dat-o unei colege din spatele meu , in timp ce profesoara scria cerintele pe tabla, eu am fugit pe geam. Si uite asa m-am intors la urmatoarea ora fara absent la biologie , cu lucrarea data si facuta de 7,5 dar si cu intalnirea finalizata. Nici in ziua de azi dna nu stie…:) :*
21.
Grija cu gramatica, totusi.
N-am eu multe amintiri memorabile dar tin minte ca odata era sa intru in pamant de rusine ca desi vacanta se terminase si incepuse iar scoala, parintii m-au mai tinut la bunici inca vreo 2 saptamani si-am ajuns la scoala pe vreo 1-2 octombrie. Se uitau toti la mine ca la un extraterestru 😀
Pup
22.
Ei bine, nu exista persoana care sa nu isi aminteasca de anii de liceu. Doar ce se spune ca-s cei mai frumosi. Imi amintesc prima zi de liceul. Am mers cu părinții mei in descoperirea unei instituții impunătoare, veche dar care peste ani va deveni locul de care imi amintesc cu atata emoție si cu lacrimi in ochi, Colegiul Național Sfântul Sava. Cred ca cea mai pățanie de pățanie a fost înainte de ora de matematica cand am vrut sa fac o mica gluma colegiul care erau in pauza si le am tinut usa. Evident ca eram o mare fortoasa :))) si intre timp a venit si profesorul. Colegii tot insistau sa deschid ca a venit si profu dar eu o tineam pe a mea ca nu i adevarat. Intr un final am realizat ca este profu la usa si i am lasat sa intre.eram cea mai roșie in obrăjori. Asa rusine ca aasta nu ai pățit. Dar timpul trece amintirile raman. Nu ne ramane decât sa facem cele mai frumoase amintiri ever.
23.
Secventele de care imi aduc aminte cu drag sunt legate de profesorii mei dragi, care mi-au spus lucruri care mai tarziu s-au dovedit a fi cat se poate de reale.
Intamplarea pe care mi-o amintes acum se intampla la o ora interactiva pe care o faceam cu profa’ de geografie. Programul se numea “Decizia e a mea!”. Acolo ne-a pus sa spunem fiecare ce meserie credem noi ca o sa practicam cand vom fi mari. Dupa ce am fabulat fiecare cum s-a priceput mai bine, profa’ a si-a dat si ea cu parerea in privinta noastra. Atunci mi-a spus ca pe mine ma vede in viitor o chimista. Eu, la momentul acela, m-am revoltat deoarece uram chimia si nu mi se parea ca are vre-o legatura cu mine. Dar…dupa ce am terminat facultatea de CHIMIE si lucrez in domeniu, mi-am adus aminte ce fel de om era profa’mea draga.
24.
Intuitia, bat-o vina…
Am amintiri foartee frumoasee din scoala/liceu…tin minte si acum cand in liceu ne-a dus doamna diriginta pe dealul Gradiste din Slatina sa ne cunoastem mai bine, la un picnic, spre incantarea noastra. Am povestit, am ras, am facut foarte multe poze, am mancat si ne-am distrat pe cinste!
25.
Buna Andreea! In liceu, noi aveam sala de clasa la etajul doi al cladirii. Baietii de la noi din clasa inventasera un joc in pauze: rugby cu un penar. Intr-una din zile am fost invitata sa arunc si eu ,,la gramada” doar ca aruncarea mea a fost atat de anapoda incat…s-a dus direct pe geamul deschis al clasei. Ghinionul a facut ca exact in acel moment dna directoare venea la ore si a vazut intreaga faza. A urcat la noi, ne-a tinut morala cuvenita, ba chiar a venit si la sedinta cu parintii din luna respectiva…de-atunci clasa noastra a ramas in istorie cu denumirea ,,All Blacks” :))
26.
Imi amintesc prin clasa a XI-a am chiulit toata clasa, cu chiu cu vai reusind sa le convingem pe ” tocilare”…si cativa din noi am ramas in parcul de langa liceu. Surpriza mare cand il vedem pe director venind spre noi cu 4 politisti :)) …si asa ne-am ales cu pedeapsa pt ca am chiulit. A fost super 🙂
27.
Am amintiri atât de frumoase din liceu, încât nici nu știu pe care să le aleg. Au fost patru ani plini crize adolescentine, certuri cu părinți și profesori, ba chiar și vizite în cabinetul directoarei. Eram o clasă problemă, din punctul tuturor profesorilor de vedere, dar asta pentru că eram ceva mai năstrușnici, nu proști la învățătură.
Diriginta noastră ne-a ținut apărarea în toate ședințele din cancelarie când fiecare profesor se plângea de ce pățea la „umaniștii lu’ pește”, cum am fost porecliți de toți profii. Ne cicălea și ea, săraca, dar cu toate astea ne proteja.
Orele de dirigenție erau pe departe cele mai înfricoșătoare. Erau orele când ni se luau la rând absențele. Ne ridica pe toți în picioare, pe rând, și lua pe rând fiecare absent din catalog, întrebându-ne unde am fost și de ce am lipsit. Un adevărat coșmar. Și deși nu se grăbea deloc, făcea cumva și avea timp să ne ia pe fiecare în parte la rost, înainte să sune clopoțelul.
Din cauza calvarului cu absențele, se făcea trafic intens cu scutiri medicale prin liceu. Ne luam scutiri de la cabinet, înghițeam tot felul de pastile la cabinetul școlii, doar-doar să i se facă milă asistentei de noi și să ne dea foaia magică, cu care să ne motivăm măcar 2-3 absențe.
Eram cu toții experți la modificat scutiri. Transformam orice cifră în ceea ce ne convenea, astfel încât să mai adăugăm câte o zi la cele „legale”. :)) Odată, în disperarea de a acoperi cât mai multe zile cu o scutire, eram foarte entuziasmată că pe o scutire care acoperea zilele 30-31 ale lunii, voi putea să fac din 31 un 32, ca să mai câștig o zi. Am avut noroc că o colegă mi-a dat peste mână înainte să pun pixul pe hârtie și să scriu năzbâtia.
Câte scutiri prost modificate și care erau inclusiv pe zilele de duminică a primit diriga… ne certa și râdea pe înfundate la ședințele cu părinții de năzbâtiile noastre.
Zilele trecute am primit vestea care m-a dărâmat psihic și m-a făcut să valorez și mai mult perioada liceului, deși pe atunci am urât-o cu putere pe parcursul celor 4 ani. ”Diri” a noastră s-a stins din viață la doar 57 de ani, după o luptă lungă și ascunsă cu cancerul. Am condus-o cu toții pe ultimul drum, amintindu-ne ultima întâlnire cu ea, anul trecut de Crăciun, când ne-a certat că nu voiam să ciocnim un pahar de vin cu ea. „Nimeni nu bea vin? N-ați învățat nimic de la mine”…
A reușit să ne ducă pe toți pe drumul cel bun, așa obraznici cum eram. Am fost o promoție problematică, dar care a reușit să facă, acum trei ani, o figură frumoasă la bac, cu promovabilitate de 100% și note peste 9. Suntem toți acum studenți și mulți angajați, datorită ei, care a crezut în noi chiar și atunci când nici noi nu o făceam.
Mulțumim, diri. 🙂 Oriunde ai fi.
28.
Dumnezeu s-o odihneasca!
Hihi.. Cea mai amuzanta si memorabila amintire e din clasa întâi . Cred ca era a doua sau a treia saptamana de școală. Cum nu am fost niciodată prietena cu trezitul dimineața veșnic eram și sunt in întârziere. Eh, in dimineața aceea, evident ca nu am auzit ceasul, si m-am trezit eu, am văzut ca sunt singura si apoi cat este ceasul. Fuga la baie, pregătește tot, si ieși pe ușă. Când am ajuns la școală m-a anunțat învățătoarea ca uniforma mea are ceva in plus. Aveam rochiata cu șorțulețul albastru si pantalonii de pijama. Si evident ca eram încălțata cu botoșei mei ft groși cu minnie mouse. Macar îmi luasem ghiozdanul 😀
29.
In prima zi de liceu din clasa a 9 a, eram foarte emotionata si abia ce scoteam cateva cuvinte…domnul diriginte ne cheamă pe rand sa luam cărtile si cand vine randul meu..păşind cu emotie către catedră incerc sa zâmbesc si sa imi tin in frâu emotiile imi i.au cărtile si ma asez în banca…răsfoind printre ele ce sa vezi, in cartea de biologie am gasit sau mai bine zis castigat odata cu cartea si un bon de masa. 😀 A fost un moment memorabil,sincer!
30.
Norocoaso! 🙂
7 lei?
In clasa a XII-a domnul diriginte intra serios in clasa,se aseaza pe scaunul de la catedra si la cateva secunde se rupe scaunul cu el.:)) Nu era un profesor plinut,insa scaunul era unul foarte vechi.Cu greu ne-am abtinut sa nu radem.
31.
Saracul om!
Am terminat scoala de 5 ani….dar fiecare zi la scoala,mi-o amintesc parca ar fi aievea…Nu voi uita niciodata prima zi de scoala din viata mea:era o zi ploioasa….mohorata…asa ca,careul s-a tinut la caminul cultural.Eram absolut stupefiata,timida,ingrijorata,curioasa…ce sa mai…toate sentimentele ma cuprindeau…Mi-am auzit numele strigat de o femeie minunata,cu chip de inger,cu parul lung,bogat si stralucitor.Era imbracata cu un costumas de culoare….azur..da…culoarea cerului.O fustita cam scurtuta(mi se parea pe atunci :)) si un sacou lungut…era o Lady…Nu am stiut nici macar ce sa fac u florile pe care le aveam in mana…Cand am ajuns in clasa,pe banci,era scis numele fiecaruia dintre noi si un bobocel desenat in dreptul numelui(era pe post de “insigna”)…Am pastrat acel bobocel toti anii scolii…12 ani…l-am pastrat cu sfintenie…Tanjesc dupa acei minunati ani si nu voi uita niciodata aceea perioada minunata din viata mea.Imi pare rau pt postarea asta stil “roman”…m-a luat nostalgia:)
32.
Eu imi amintesc cu drag de prima zi de scoala, era dimineata, frig, iar cand s-a deschis scoala, am dat cu ochii de o carte mare, din lemn. Cand am ajuns in clasa si am vazut bancile am fost foarte incantata, mai tarziu bineinteles ca am ajuns sa urasc acele banci:)). Acum, dupa 15 ani, as da orice sa mai traiesc acele momente..emotii..
33.
Doar o amintire memorabila din liceu???? Pai tot liceul e o amintire memorabila. Una din ele ar fi cand un coleg a spart un geam si trebuia sa vina dirigu’ la ora si am ascuns geamul spart….sub catedra. Dirigu nervos intreba cine l a spart?? Cine?? Nimeni nu zicea nimic. Apoi a inceput: dar geamul unde e ??? Iar liniste in clasa, nimeni nu stie nimic. Intr un final se aseaza la catedra unde descopera geamul spart. Stupoare!!!! Vaaaaai nu se poate!! Zise dirigu’. Reactia lui a fost memorabila. Greu de descris in cuvinte. Si asta e doar una din miile de momente de neuitat din liceu.
34.
Cum nu am terminat liceul de mult imi vin foarte usor toat momentele funny in minte desi nu stiu cat de amuzante par atunci cand sunt povestite. Si cum cele mai amuzant sunt cele cu chiulul, imi aduc aminte ca o data prin clasa a10a se facea ca am luat absente pe nedrept intreaga clasa. Era asa in ziua de vineri intre orele 17-18..ultima ora din ultima zi a saptamanii sa fie Desenul. Cui ii trebuie la 16 ani aceasta materi ene gandeam noi :)) ? Cum profa respecta intocmai regulamentul si nu se dadea inapoi nici un pas nici cu 5 minute nu ne dadea drumumai devreme…aveam absente cu carul la dansa cu totii. Ironic nu? nu aveam la romana si matematica cate aveam la desen. Si intr-o zi am zis noi sa fim cuminti si sa stam cu totii la ora sa ii facem pe plac, ne mai imprietenim cu ea chestii de genul asta. Dar ironia sortii afacut in asa fel incat erau alegerile iar in clasa noastra se amenaja spatiu pt vot si ne-a mutat femeia de servici in alta clasa dar pe profa nu au anuntat-o. Am stat noi in clasa 10 15 20 de minute..am zis sa nu plecam sa fim respecutosi, ne bucuram o fi uitat profa, scapam si noi mai devreme :)). Ei dar bineinteles ca nu era deloc cum ne asteptam noi si minunata noastra profesoara era in cancelarie si ne punea absente de la A la Z pe motivul ca ea s-a dus sa tina ora in clasa unde se vota si nevaznd pe nimeni a considerat ca “corect” este sa fie notat fiecare asa cum se cuvine. Asa am primit noi absente pe nedrept, copii cuminti ce eram ! Si nu ni s-au anulat pentru ca daca am aflat ca avem absente am dus chiulul pana la capat si am plecat direeect acasa.
35.
Eu singurul copil în tot neamul ăsta de “oameni mari” eram deja școlit cu multe lucruri…spre exemplu că nimeni nu te va certa dacă nu apari o zi în uniformă și, să fim serioși, nu are sens să cari un ghiozdan plin de cărți și caiete în prima zi de școală când nu faci nimic propriu-zis.
Eu am băgat la cap și în prima zi din clasa întâi am cerut (da, eram copil independent) să fiu îmbrăcată cu rochița cea bună și cu pantofii noi, ghiozdanul lăsându-l acasă pentru zile mai pline de carte.
Zis și făcut, ajung la școală, unde descopăr o mare de uniforme și ghiozdane. Probabil cu mintea de acum m-aș fi simțit exclusă, cumva, dar atunci mă simțeam…eu! Bineînțeles că din toată mulțimea, domnul învățător a ochit-o pe puștoaica îmbrăcată diferit și a venit să mă întrebe:
“Domnișoară, dar dumneavoastră de ce nu aveți ghiozdan? Nu v-au cumpărat părinții încă?!”
Zic “Ba da. Doar că am auzit că îl car degeaba după mine. Așa că l-am lăsat acasă”
Imaginați-vă fața omului auzind așa ceva de la o fetiță de 7 ani și ceva… Dar cred că de atunci a știut că voi fi premianta clasei timp de 4 ani 🙂
36.
Buna! Imi aduc aminte, acum cu drag, de o patanie din clasa a 8-a. Era o ora libera, profesoara lipsea, si bineinteles, ne faceam de cap. Ei bine, acum 6 ani erau in voga fotografiile “speciale”. Mi-a trecut prin cap ca ar fi timpul sa fac o poza pe banca! :)) Am facut poza mult dorita, si cand m-am dat jos… piciorul meu a fost pus gresit si m-am ales cu o entrosa, drept pentru care am stat cateva saptamani in gips! 😀
37.
Buna Andreea,
Legat de scoala am cateva amintiri care imi fura zambetul si astazi.
Prima se intampla in clasa a VII-a, cand faceam parte din consiliul elevilor si eram la o sedinta. Baiatul de care imi placea statea in banca din spatele meu, iar la sfarsitul sedintei m-a rugat sa ii tin pana a doua zi un caiet. Am fost draguta, l-am ajutat, insa seara, cand mi-am facut ghiozdanul curiozitatea m-a impins sa ma uit in caiet. Surpriza ! Era oracolul sau ! Tin minte ca devenisem foarte emotionata si entuzismata, mi-am petrecut jumatate de noapte raspunzand la intrebari si lasandu-i o amintire <3. A doua zi i-am inapoiat caietul fara sa ii dau de inteles ca l-am deschis. Peste cateva zile, ne-am sarutat pe coridorul scolii, o doamne !! A fost bad timing, in acelasi timp trecea pe langa noi profesoara de biologie care ne-a trezit la realitate cu un catalog peste cap..
38.
Curioasa mica ce esti…
În clasa a zecea trebuia sa fiu una din elevele care stătea lângă drapel în timp ce se intona imnul de stat la careul de sfârșit de an. Directoarea ne-a zis sa ne îmbrăcăm decent. Ce-o fi fost în mintea mea ca am decis sa mă îmbrac într-o bluza roza de toată frumusețea după ultimele tendințe ale modei de atunci. Pentru mine ăsta era probabil sinonimul decentei. Rezultatul – am fost înlocuită în următoare 2 minute de o alta eleva, care mi-a luat locul de seama pentru simplul fapt că purta o bluza alba. Nu pot descrie cit am fost de dezamăgită. Intr-atit incit nu port nici azi roz decât sub forma de pijama și am o garderoba plina de cămăși albe. Pupici
Post scriptum:haina il face pe om, uneori:::)))
39.
buna ! stiu ca poate este putin ciudat ca sunt baiat dar vine ziua prietenei mele si cum sunt in lipsa de fonduri am zis sa imi incerc norocul si calitatile de poet . un ghiozdan iar prinde bine ! Deci sa scpun o scurta povestioara pentru a intra in concurs.
Intr-o Luni de dimineata,
Cu un mare chef de viata,
Spre scoala ma indreptam,
Sa qlesc pofta aveam.
Cu un prieten m-am intalnit,
De la scoala am fugit.
Si cum noi am sarit gardul,
Fuga ,Fuga auzi latratul,
Si cu toti caini pe urma
Sa vezi atunci ce o rupi la fuga.
Intr-o curte am intrat,
De caini, gata ! Am scapat.
Si acolo cine era?
Era chiar Diriga mea!
Sper ca am fost original ! povestea e adevarata dar am pus-o in rime sa fie mai interesant.
40.
Original… se iarta si cele cateva greseli. 😛
buna! cand anunti castigatoarele ? sunt nerabdatoare poate ma numar printr-e norocoase ! te pup
Buna!
Incerc diseara… sunt in concediu, de aici delay-ul.
Bafta, pup!
@All: Multumesc frumos pentru povesti. M-am distrat teribil citindu-le.
Promit sa revin a.s.a.p. cu un update cu numele castigatorilor.
Nu e amintirea mea, dar era celebra prin liceul meu. Aveam un prof de logica nebun de legat (imagineaza-ti omu’ la 40 de ani sau p-acolo, imbracat cam asa: ciocate, colanti, camasa, stetson, fulgarin. Si la un extemporal, se opreste langa o eleva cu fusta mini si-i spune ” Domnisoara, desfa picioarele”. Toata clasa socata, domnisoara rosie ca focul, profu: “Domnisoara, desfa picioarele sa bag mana!”. Stimabila don’soara isi ascunsese caietul sub picioare, ca sa poata copia in voie,
Amush, nu stiu daca nu cumva am ajuns prea tarziu cu comentariul, da’ oricum multumesc pentru aduceri aminte!
A ta sau a altuia, memorabila, intr-adevar. Multumesc!
Insa din pacate termenul de inscriere in concurs a expirat.
Te mai astept pe blog.