Vine o vreme in viata unora – de regula casatoriti – in care intalnirile intre consorti se produc exclusiv la cinema.
Nu de alta, dar nu-s multe de povestit intre doi oameni aflati de ani buni in concubinaj…
Asa se face ca cele mai aprige scuze de rendez-vous ajung sa aiba intotdeauna legatura cu avanpremierele de film.
Iar acestea fiind spuse, declar saptamana in curs (una in care am ajuns de trei ori la cinema)… saptamana filmelor pentru Casa Ibacka.
Motiv pentru care revin inspre tine cu un nou review de lung metraj.
In speta: un review pentru pelicula ”Umbland printre morminte” (sau ”A walk among the tombstones”, asa cum ii zice pe limba lui).
Un Liam Neeson classical – daca imi permiteti – cu ceva mai multe scene de tortura decat de obicei.
Croit dupa chipul si asemanarea seriei ”Taken” si urmarind protagonistul – musai cu veleitati de detectiv si musai fost politist – in incercarea de a salva o fata rapita.
De fapt… pe considerentul acesta m-as si hazarda sa pun pariu ca Neeson a fost distribuit direct pe rol, spulberand orice sansa concurentei.
Paradoxal – in schimb – identitatea partilor e una surprinzatoare.
Si spun asta pe motiv ca filmul ne prezinta tot soiul de bad guys turned into victims, dar si criminali justitiari, avizi dupa bani dar hotarati sa pedepseasca traficantii de droguri, deopotriva.
Cu alte cuvinte, ”Umbland printre morminte” e un thriller cu accente vagi de comedie – ecranizarea romanului politist al lui Lawrence Block – pe care ti-l recomand doar daca esti un iubitor al genului.
Nu ma intelege gresit: nu-i un film rau… dar e un film asa cum eu am mai tot vazut.