Nu stiu altii cum sunt, dar eu cand ma gandesc la scara mea de bloc, asa ma napadesc niste amintiri… care mai de care mai savuroase, musai cu parfum de nostalgie.
Si asta fiindca de la parter si pana la etajul 10, cuibusorul de nebunii din Dristor Town parea sa n-aiba nicio taina pentru gasca vesela de princhindei de prin vecini.
Cat era ziulica de lunga… bateam palierele in lung si-n lat, asa ca – vorba cantautorului – „era o vreme” in care cele mai intense bucurii, dar si cele mai de pomina ispravi aveau fara doar si poate de-a face cu spatiul locativ.
In speta scara blocului sau kilometrul zero, asa cum il vedeam noi in copilarie.
Iar multe dintre aventuri se petreceau chiar in holul de la intrare.
Cu atat mai mult cu cat acesta a adapostit pe rand:
– o consignatie minuscula in care mi-am vandut deja celebrele pe scara mea de bloc pulovere de mohair cu paiete tricotate de mama;
– un centru de inchiriat casete VHS de unde imi amintesc ca luam cu ziua cele mai tari desene animate din toate timpurile;
– si apoi o fascinanta sifonarie de buzunar, unde am fi carat toate sticlele goale de prin casa, doar doar sa gasim pretext sa iesim si sa socializam.
Cat despre etajul trei, etajul nostru… pariu ca neam de neamul palierelor n-a vazut atatea antrenamente de role cate s-au intamplat in vreme ce asteptam cu inima stransa si usa de la apartament deschisa – sa auzim, nu de alta – sa ne sune mama pe fix, sa verifice ca suntem la teme si nu batem mingea pe maidan.
Colinde?
An de an rasunau din usa in usa cu asa energie cum poate doar la „V-ati ascunselea?”, tot in scara blocului, mai vedeai.
Ba chiar mai rasunau si in extra sezon. Asa… de antrenament si voie buna.
Puiuti maidanezi?
Cine le mai tine socoteala cati au crescut pe furis la subsol, in boxe… pe motiv ca n-aveam voie sa-i aciuam in casa.
Barem pana ne prindea dom’ Administrator si se ducea cu para la usa fiecaruia sa duca si catelusii aceia pupaciosi o viata buna.
„El + Ea = LOVE”…
Pesemne multe certuri conjugale s-ar putea trage de la o tencuiala odinioara scrijelita cu talent pueril.
Si pentru ca sunt convinsa ca si tu ai fel de fel de astfel de amintiri (cu atat mai mult cu cat scara blocului a fost cel mai puternic „hastag” al generatiei noastre, daca imi permiti sa-i spun astfel)… te anunt ca a venit vremea sa iei atitudine de dragul scarii tale de bloc.
Acum e atat de simplu sa dai o mana de ajutor si s-o faci sa arate luna, asa cum tu o stiai candva.
Cu atat mai mult cu cat dupa ce anul trecut Cif a curatat Romania, cea mai recent lansata campanie Cif isi propune anul acesta sa curete scarile de bloc.
Cum ai putea sa te implici concret?
Sa intri pe site-ul campaniei, sa inscrii acolo scara ta de bloc si sa povestesti in cateva randuri ce amintiri te leaga de dansa.
In urma unei jurizari, Cif va alege o serie de scari de bloc pe care le va curata de-a fir a par gratie campaniei #amintiridinscarablocului.
Nu mai sta pe ganduri… urmatoarea scara curatata ar putea fi chiar a ta.
In scara blocului, pe langa ce-ai mentionat tu mai sus, noi ne jucam si cu papusile – intindeam un pres lung cat tot palierul etajului, ne jucam “scoala” – panourile de electricitate cu usa metalica reprezentau la vremea aceea tabla pe care elevii scriau atunci cand doamna pofesoara ii asculta si destul de des in curtea din spatele blocului ne jucam “bucataria” – cineva aducea din casa o sticla de apa, adunam nispip, pamant, faceam chiar si cantar dintr-un bolovan si cu scandura, adunam frunze… amintiri! Aa…si sa nu uitam de paparuda, ziua in care toata scara era uda! 😀
In scara blocului,era ceva de nedescris vocinii se saturasera de noi.
Vara obisnuiam sai udam cu apa.
Iarna ii bateam cu bulgari de zapada.
Era foarte frumos si cand nu faceam cele mai spuse sus ne jucam de-a v-ati ascunselea ratele si vanatorii <3