Despre telefoane mobile ascunse langa roata de rezerva de la masina… am mai auzit.
La fel si de cartele sim folosite ”sub acoperire”, sortite sa-si manance malaiul fie dosite prin te miri ce buzunare, fie incotopenite in telefoane vesnic amutite pe modul silent.
Acele numere de telefon harazite depravarii, de a caror existenta adulternii n-ar pomeni nici in ruptul capului.
Nu de alta, dar am ajuns deja la venerabilii 30 si-mi place sa cred ca n-am trait degeaba.
Unde mai pui ca noi, femeile, obisnuim sa ne barfim una alteia barbatii de-a fir a par?
Si atunci, largind usor spectrul personal, m-as arunca sa afirm ca pana acum am ”trait” indeaproape experienta catorva zeci de relatii.
Ideale ori esuate inca din fasa, serioase ori mai putin serioase, incepute de ieri – de azi ori din frageda pruncie…
Asa se face ca atunci cand vine vorba despre tehnici de infidelitate… am auzit minciuni, am ascultat explicatii plauzibile ori cusute cu ata alba, am analizat strategii si – atunci cand am dat peste un specimen mai versat decat media – chiar am facut studiu de caz.
Grabindu-ma apoi ca fata mare la maritat sa socot ca le-am aflat deja pe toate cate exista…
Chiar si asa, daca vine vorba de jumatatea din dotare, toata luciditatea, documentarea si autosugestia facute vreodata se duc pe apa sambetei, repede cat ai pocni din degete.
Desigur, atunci cand esti un fin observator, sa dai sfaturi pertinente de pe margine… e floare la ureche.
La fel si suportul tehnic acordat de pe tusa unei prietene indurerate ori aruncatul cu parerea din ipostaza de membru de comitet… al plangerii.
Si, totusi, batalia adevarata se duce de fiecare data in ring.
Iar in practica n-am cunoscut inca femei care sa filtreze intr-atat de bine experientele altor femei incat sa reuseasca sa-si programeze cu precizie cum sa reactioneze in caz ca s-ar simti – la randul lor – inselate.
De fapt, programatul in sine n-ar fi o problema. In vreme ce mentinerea planului initial… da.
Practica nu seamana neam cu teoria de acasa… nici macar in iubire.
Cat despre al meu caz aplicat… iti marturisesc ca zilele trecute am trait ceva similar.
Cabral plecase la o filmare in Polonia atunci cand am descoperit toata ”minunea”.
Iar gandurile care au urmat imi par acum vecine cu sminteala.
Ai ghicit, n-as fi batut toba degeaba… de curand, si in casa mea a rasarit din neant un astfel de telefon.
Unul secret, a carui sonerie cristalina mi-a rasunat pentru intaia oara in urechi precis cand eram singura acasa… dispusa, deci, sa scotocesc pana in panzele albe.
Ce-a urmat dupa acea sonerie?
Minute de agonie, carne in frigider si zeci de ganduri… suficiente cat sa resimt cu precizie cum imi apar fire albe si riduri de expresie din cauza ”nenorocitului”.
Asta in timp ce pernele canapelei zburau rand pe rand pana in tavan si inapoi, convinsa fiind ca ascunzatoarea ”pofticiosului” era situata taman dedesubtul lor.
Pofticios care – pe langa fatarnicia de a-si fi procurat un numar de telefon ”la secret” – fusese suficient de prost cat sa mai si plece de acasa uitandu-si telefonul de combinatii cu soneria pornita si pitit intr-o vizuina intr-atat de accesibila.
Ce-a fost la gura mea cu fiecare tril care rasuna… sunt convinsa ca n-ai vrea sa stii.
Atat iti spun: daca n-ar fi fost plecat in Polonia, securea i-ar fi trecut cu siguranta prin dreptul capului.
Si, totusi, mare mi-a fost mirarea sa aflu ca intr-un final… aveam sa-l gasesc nevinovat.
Paradoxal, telefonul care suna era precis telefonul meu.
Insa soneria in prima auditie se datora apelarii – si ea in premiera – via Whatsapp, diferita de apelarea clasica inclusiv din punct de vedere fonic.
Acum, paradoxul si mai mare sta in faptul ca n-am reusit sa scap de toata furia nici chiar dupa ce am elucidat misterul.
Cumva: intr-o interpretare bolnavicioasa data de adrenalina nefericita, aproape ca ma dezumflasem la gandul ca nu l-am prins in fapt.
Sa vezi dementa!
In speta ce pot face cu mintea unei femei doua minute petrecute in pielea unui detectiv particular!
Aviz amatorilor de senzatii tari!
P.S.: Nu ca m-as scuza, dar faptul ca apelurile ratata via Whatsapp nu sunt listate pe ecranul principal al telefonului s-ar putea dovedi un argument viabil pentru ratacirea mea temporara.
Hi hi!Amuzanta intamplare.Si eu cand am dat actualizare la whatsapp am patit la fel,nu stiam ce se intampla,doar ca era telefonul langa mine.
🙂 🙂 🙂 🙂 🙂 🙂 Doamne am ras cu lacrimi 🙂 🙂 🙂 🙂 🙂 se pare ca te-ai molipsit de la al tau sot la capitolul povestit .
PS. Si eu reactionez la fel cand ” cred ca miros ceva ” 🙂
cine caută, adesea (se) găsește :))
Haha, ma amuz pentru ca ma regasesc atat de bine. Chiar am gasit cartele in portofelul unui ex. Sfinte Sisoe ce mesaje i-am descoperit, m-am crucit. Era in vreo 3 relatii nenorocitul dar cea mai veche o avea cu mine :)), 5 ani.
Nu ca suntem nebune dar uneori e buna si o cotrobaiala.
Am avut noroc intr-un final, al meu sot e sfant, de fapt amandoi suntem ;)).
Btw, foarte faine fotografiile.
Micile noastre gelozii sunt in limite normale 🙂 cunosc insa oameni la care merge spre patologic, care instaleaza microfoane in televizorul prietenei, care o urmareste deghizat, fete care sfasie in crize de isterie postere cu shakira primite de prieten…
SIMONA
23.06.2015 at 16:05
Buna,
Spune-mi te rog mult ce model de placa pentru indreptat parul folosesti.Multumesc
Mda,am trecut prin asta de curand,senzatia e groaznica,doar ca…s-a lecuit…pt ca ceea ce nu stia dansul este ca ,,jumatatea lui”avea cunostintele necesare sa vada,preia,controleze orice dar orice sursa de comunicare are…si mai stie ca in momentul in care mai face ceva cat de mic intra in vigoare prenuptialul!Si ca sa se epureze definitiv face sedinte de psihoterapie…si da ne iubim si da suntem impreuna,insa cat ofer atat oferi,si pe cat sunt de buna in tot ce tine de el si iubesc pe atat sunt de diabolica cand ma supara cei la care tin(nu,nu ma razbun dar le demonstrez ca pe mine nu ma duce nimeni de nas)!Ofer si astept respect si pretuiesc ideea de a fi om!