Norocul meu.

In incheierea unei zile pline, dupa multe drumuri si dupa multe secvente filmate pentru “Iubire si onoare”, am poposit pret de o limonada intr-un local dragut. 

Am cautat intai un loc de parcare timp de 10 minute (evident). Si cand l-am zarit intr-un final, nu a mai contat ca locul de parcare era departe de intrare si pe deasupra era si in noroi. Am parcat masina, am verificat repejor ambalajul (veneam de la filmare, deci “machiajul si coafura rezista”, hainele erau bune) si am coborat grabita.

Si ce sa simta sandaua mea varatica (pentru ca eu inca sfidez toamna) si degetelele mele??? … Un cacut maaare de catelus… Ptiiiu… Dar asta e, am deschis repede masina si am gasit niste servetele. Aveam chiar si gel dezinfectant, deci am reusit sa refac aparentele.

Apoi, la intoarcerea la masina (parcata evident langa acelasi cacut pe jumatate molestat deja de piciorul meu) mi-am amintit de locul cu pricina si mi-am propus sa fiu prudenta. Asa ca am facut repejor lumina cu ecranul telefonului mobil, am pasit ca o gazela doar in varful picioarelor si am baletat cu gratie si talent pe o distanta de 3 metri pana sus in masina. Dar pe drum, ce sa vezi?… Bineinteles ca am agatat cu acelasi picior norocos gramajoara cu dorinte. 🙂

Concluzie: o sa am noroc cu carul… Deja mi-e frica!

  • Share pe Facebook
  • Google+
  • Twitter
18 comentarii despre "Norocul meu."
  1. =))=))…
    si mie la fel mi s.a intamplat…in ziua aia trebuia sa merg sa iau rezultatele de la examen.si ghici ce? am lua o nota la care nu ma asteptam..deci in cazu meu chiar am avut noroc:)):))
    asa k nu se stie ce noroc o sa ai tu…:))

  2. fel de fel de peripetii..asta e.Sa speram doar ca nu a fost in zadar:))..si ca vei avea noroc..si mie mi s-a mai intamplat:D

  3. Daca ar fi dupa asta norocul , eu ar trebui sa dau pe afara!La noi in curte(eu si cumnata!) sant doi caini si o pisica (toti ai cumnatei!), iar ea NICIODATA nu a adunat macar un rahatel.Deci va inchipuiti cam cum sta treaba . Cred ca in curand fac hepatita.Referitor la cei care plimba cainii si nu le aduna si excrementele de pe strada cred ca trebuie amendati-poate asa se mai civilizeaza.In sfarsit , poate la tine functioneaza chestia cu norocul!Bafta.

  4. chiar asa ma Andreea?..ne povestesti cum ai calcat in caca?…un topic mai interesant nu ai gasit….si asa scrii cam rar…

  5. TU ESTI MARE,STI SA TE FERESTI.SA VEZI LA NOI IN PARC UNDE AR TREBIU SA SE JOACE COPIII CATE NOROACE DASTEA SUNT…

  6. mda..cred ca i s-a intamplat fiecaruia dintre noi..:))) oricum..felicitari pentru sinceritate:)):P

  7. hei!! ia uite ce noroc ti.a purtat acel…
    sa fie intr.un ceas bun si sa fiti fericit!!!!

  8. nimic nu e intamplator pe lumea asta! :-))Fara acel cacatel cine mai aducea verighel?
    Nah, sa fiti fericiti dragilor, frumosilor si minunatilor ca tare mult va iubesc si seara fara nenea Cabral nu pun geana pe geana si multi pupici balosi de la un junior ce va citeste pe amandoi!

  9. Cat de tare! Ce post inspirat :))) Acu am intrat pe blogul tau pentru ca tocmai am aflat stirea cu nunta si eram curioasa dak ai pus si tu un “am zis da!” la fel ca iubitu(ca sa nu zic la fel CA CABRAL, ca atunci kiar e maro treaba…da la tine maro e cu noroc bv tie!:P). Observ cala tine e mai cu premeditare, poate ai avut vre-o banuiala ceva. Oricum misto, felicitari casa de piatra si copii de caramida!:))) Vezi sa nu calci intr-un noroc si inainte sa apara dunga albastra …. sau cine stie poate sa calci mai repede! Te pup felicitari!
    BTW am intrat pe blogul tau mai demult si ti-am citit cateva posturi dar nu am continuat pentru ca nu m-ai convins, acum imi place mai mult cum scri, ai evoluat sau cel putin esti mai pe gustul meu! Te felicit sincer imi place mult de voi!

  10. inteleg ca ai patit asta dar totusi nu e ceva despre care sa scrii pe blog:)alt subiect chiar nu ai gasit??

  11. Andreea are dreptul sa scrie ce vrea pe blogul ei…nu iti place subiectul atunci nu citi.

  12. E bine totusi ca a fost de caine si nu de om cum am patit eu 🙂 fiind intuneric cand am coborat din masina, masina fiind parcata langa un gard am calcat fara sa vreau in ceva moale…bineinteles la ce griji aveam atunci nu mi-am dat seama…doar cand am intrat in casa si am pasit pe covor =)) …am avut noroc ca covorul era unul mic si nu tineam mult la el asa ca nu m-am chinuit sa-l spal, l-am dus jos la tomberon.

Trimite comentariul tău

Your email address will not be published.