Se spune ca o femeie nu poate tine secreta decat varsta ei.
Oare e adevarat, femeile sunt programate genetic sa-si impartaseasca – in general una alteia – fiecare eveniment notabil, fiecare gand important?
Sunt femeile si barbatii diferiti din acest punct de vedere?
Putem ajunge la o concluzie foarte simplu. Urmarind comportamentul celor mai apropiate femei din vietile noastre.
Fetele inca de la gradi’ merg impreuna la toaleta, Doamne fereste sa le scape vreo poveste impartasita de vreuna dintre prietenele lor fix in acele cateva momente.
Apoi merg ca fetele la shopping, la cafea, la film, la plimbare cu cainele, la manichura, la cosmetica, la piscina sau la sala… in grup bine organizat, tot cu scopul precis de a “discuta ca fetele”.
Si timpul trece… Si ce le mai place sa se vaicareasca, sa se sfatuiasca, sa se amuze sau pur si simplu sa barfeasca sau sa-si aminteasca.
Si atunci cand cineva le mai si spune ca una dintre povesti este strict confidentiala, parca aceasta devine si mai interesanta si mai asteptata.
Iar daca li se va pune vreodata conditia de a nu mai povesti nimanui, intotdeauna vor accepta fara urma de dubiu, fiind in permanenta cu constinta impacata cu faptul ca impartasirea secretului unei singure persoane – care la randul sau a jurat pe rosu ca nu va mai povesti nimanui – nu se pune.
Si cu toate ca undeva launtric sunt convinse ca fiecare persoana din acest lant al slabiciunilor va proceda la fel, ele spera mereu cu inocenta unor copii ca lantul nu se va inchide niciodata si astfel nu se va afla sursa.
Dar cat de benefice sunt oare aceste spovedanii?
E esential in primul rand sa alegem acei interlocutori potriviti, apoi, care sunt oare acele ganduri atat de intime incat nu se impart cu nimeni?
era o vorba: “Daca taceai, filozof ramaneai!“…cred ca de obicei, noi femeile, inca de cand eram mici, ne doream sa fim ca mama, respectiv sora mai mare. Le vedeam mereu cu o colega la cafea, in bucatarie, si ma fugareau ca vezi Doamne is prea mica. Si uite asa, fara sa ne dam seama am ajuns la o varsta care ne face sa realizam ca suntem la fel, nu stiu dar cred ca e ereditar, daca se poate spune asa. Acum fiecare femeie le are pe ale ei, sa nu uitam ca barbatii ar plati sume importante de bani, numai sa afle ce vor femeile:)
Si daca ne aud gandurile, sa nu pateasca ca Richard Gere in filmul acela 🙂
Eu sunt o persoana extrovertita.
Datorita faptului ca am nevoie sa manifest ceea ce simt, sa exteriorizez, uneori ma trezesc judecand (in gand… sau in gura mare, de ramane omu’ perplex), secretul care tocmai mi-a fost impartasit (ma refer strict la momentul incredintarii secretului). Nu deconspir secrete insa, nici nu-mi prea plac (la acelea grave/serioase, ma refer). Am senzatia unei poveri, care nu-mi apartine.
In schimb, imi plac acelea prin intremediul carora se pun la cale surprize placute (ahhh, ce-mi place sa vad surpiza amestecandu-se cu bucuria, pe chipul oamenilor!!). 🙂
Cu siguranta Fiecare dintre noi trebuie sa pastram cate ceva doar pentru sufletul nostru,ceva al nostru si doar al nostru…Apropo Andreea felicitari pentru blog…si bafta in continuare:*:*
Multumesc frumos, Doamne ajuta!
Eu cred ca si femeile si barbatii barfesc in egala masura. Ca noi, sexul frumos am inventat barfa, asta e altceva dar si ei barfesc de mult ori poate mai mult ca noi la “bere si mici”.
Barbatii cred ca au curaj la “bere si mici” sa foloseasca un limbaj mai colorat in conturarea detaliilor intime ale povestilor, dar per ansamblu nu stiu daca depasesc femeile la “spovedanii”.
Tu decizi ce secrete vrei sa imparti cu ceilalti. Pana la varsta asta nu am avut nici un secret fiindca mereu simteam nevoia sa imi impart realitatea cotidiana cu cei apropiati, dar am suferit o mare deceptie cand am vazut ca ei nu percepeau lucrurile la fel ca si mine, desi credeam ca da… Asa ca am decis sa fiu propria-mi confidenta, lasand loc pentru ceilalti sa-si dezvaluie sufletele, fara ca eu sa le judec in vreun fel.
Eu sunt varza la secrete 🙂 nu stiu sa pastrez niciunul…chiar si atunci cand vreau sa pregatesc o surpriza, o petrecere surpriza sau cumpar un cadou…tot timpul ma dau de gol, sau spun persoanei inainte ce i-am cumparat.
Barfa..e ceva normal 🙂 cu totii o stim si cu totii o practicam…ar fi prea banala viata asta daca nu ar exista ea. 😀