Amintiri din copilarie.

Ca n-om fi toti Nica din Humulesti mi-e clar. Dar nu-mi spuneti voi mie ca perioada copilariei nu este una cu totul si cu totul speciala pentru fiecare dintre noi. O perioada cu grija pastrata in sufletele noastre pana la adanci batraneti.

Cu siguranta fiecare dintre noi ne intrebam, macar din cand in cand, de ce ramanem atat de puternic agatati emotional de acea etapa. Si raspunsurile nu mai contenesc.

Fie ne amintim cu placere de jocurile si de nazbatiile copilariei… Si ce ne mai rupeam hainele la frunza, ce ne mai ascundeam prin toate scarile de bloc din Dristor, ce ne mai dadeam cu saniuta si ce mai mergeam de sarbatori cu copiii la colindat… uuuuff, vremurile alea au apus.

Dar mai stiti cand mergeam la scara vecina cu sifoanele la umplut? Sau cand gaseam o rochita roz deosebita in vitrina consignatiei de la parter? Sau cand eram elevi de serviciu si sunam la fiecare pauza cu 5 minute mai devreme si apoi cu 5 minute mai tarziu la fiecare noua ora de curs?

Heeei… dar de adevaratul Mos Craciun va mai amintiti? Sau de prajiturile delicioase de acasa? Stiu, stiu… superbe vremuri!

De prietenii cei mai buni din copilarie ce mai stiti? Cati dintre ei au ramas si astazi alaturi de voi?

Eu am crezut mereu ca prieteniile cele mai trainice si cele mai importante vor ramane mereu cele din copilarie si din adolescenta. Asa ar fi si firesc. In anii timpurii ai existentei noastre aliantele se fac pe considerente mai sincere decat la maturitate, interesul personal si avantajele obtinute de pe urma unei amicitii favorabile cazand in plan secundar.

Si dupa ce treci prin atatea momente bune si rele alaturi de o persoana, dupa ce cresti impreuna cu prietena ta cea mai buna/ prietenul tau cel mai bun, orice furtuna in acea prietenie ar trebui sa para prea mica in comparatie cu insiruirea de momente importante petrecute alaturi de acea persoana.

Cu siguranta toti avem la un moment dat un cel mai bun prieten/ cea mai buna prietena… o persoana cu care poate dormim, mancam, ne jucam, radem, plangem, povestim, ne sfatuim, calatorim etc. Si chiar daca anii au trecut si problemele sau responsabilitatile au aparut, iar timpul liber este tot mai scurt… e esential sa ne amintim cine suntem, de unde am plecat, cine ne-a stat alaturi atatia ani, cum ne-a castigat respectul si increderea prietenul cel mai bun/ prietena cea mai buna.

In ultima vreme intalnesc in jurul meu multi oameni care au rupt recent legatura cu cel mai bun prieten/ cea mai buna prietena. Si asta ma pune pe ganduri si ma ingrijoreaza in acelasi timp. O prietenie de 10-20 de ani chiar e mare lucru. Si e pacat. Dar orgoliile sunt mari. Si nefondate intr-o asemenea situatie. Si iar… e mare pacat!

  • Share pe Facebook
  • Google+
  • Twitter
15 comentarii despre "Amintiri din copilarie."
    1. E firesc sa ne schimbam intr-o oarecare masura. Nu vom ramane o viata copiii de ieri. Dar nici sa suferim o spalare pe creier…

  1. Intradevar asa este…din pacate in ziua de astazi de cele mai multe ori prieteniile din copilarie nu continua si in stadiul de adult si este mare pacat.Eu stiu cat de dureros este fiindca am trait-o deja pe propria piele aveam o prietena f. buna inca de mica iar de un an nu mai tinem absolut deloc legatura din motive personale…desi am copilarit impreuna,mancam inpreuna,faceam prostii si fugeam impreuna de acasa desi am crescut la Bucuresti am avut o copilarie frumoasa si de fiecare data cand ma gandesc la aceasta fosta prietena ma cuprinde o oarecare nostalgie fata de momentele frumoase ce mi s-au tiparit in minte..e foarte pacat dar asta este viata si am ajuns la concluzia ca nu poti avea un prieten toata viata e aproape imposibil…doar cativa ani ce se transforma intr-o etapa frumoasa a vietii noastre apoi trecem mai departe la alte etape si alte etape cu alti protagonisti..
    P.S:Stiu asta din proprie experienta si din observarea indeaproape a unor cazuri asemanatoare.

  2. din fericire, eu am reusit sa patrez relatia de prietenie cu prietena mea din copilarie. desi vorbim mai rar, din motive de job, o facem cu aceeasi placere. si cand reusim sa ne si vedem nu ne ajunge o zi sa ne povestim tot.

    1. Ma bucur sa aud de o situatie inversa. Partea cu job-ul si cu timpul liber limitat e de inteles, nimeni nu mai dispune de programul relaxant din copilarie. Stiu si cum e ziua aceea lunga de povesti 🙂

  3. Intradevar e placut sa auzi de existenta unor cazuri contrare.Ma bucur ca ati pastrat intr-o oarecare masura legatura..dar e trist ca nu se intampla asta in toate cazurile.

  4. eu inca sunt copil si profit de asta mereu!
    in legatura cu prieteni din copilarie: am ff multi prieteni da’ la greu se intampla sa fi singur si de aceia mereu am preferat sa o consider p mama prietena mea cea mai buna si chiar dk nu mereu ii spun tot stiu k dk am nevoie d ajutor..ma ajuta si nu ma lasa;))
    amintirile din copilarie nu se uita asta e clar!
    nazbatile le tinem minte toata viata si ne vom amuza mereu d ele:))
    partea cea mai buna cand esti copil este k nu ai probeleme, grija zilei de maine, etc..
    iar atunci cand suntem mari si dam cu capu d greu preferam sa fim iar copii dar nu se mai poate!

  5. pretena mea cea mai buna e prietena mea cea mai buna de la 3 ani. Si am trecut prin multe impreuna, rasete nesfarsite si idioate, plansete, suparari, fericiri ametitoare. Am 24 de ani si e si astazi langa mine, stam impreuna in chirie, dormim impreuna, eu urmeaza sa ma casatoresc in curand dar ea o sa ramana pt mine la fel de importanta ca mama si tata deoarece de cand am constiinta o am si pe ea. Prietenii sunt cea mai mare avere, sunt ceea ce ne identifica, ceea ce ne face sa mergem de multe ori mai departe. Si stii ce e ciudat? Suntem extrem de diferite, poluri opuse cu siguranta dar asta nu a facut decat sa ne ajute sa descoperim in noi ce e mai bun. Prietena mea, e familia mea, e sora pe care eu mi-am ales-o dintr-o multime.:)

    1. Eeeh, asa da! Chiar mi-a facut placere sa citesc asa un comentariu. Felicitari! Sper sa imbatraniti frumos impreuna. Si casa de piatra! 🙂

  6. Desi relatia de prietenie dintre mine si ea nu a mai continuat din pacate….pot sa ma bucur macar pentru mama mea care a copilarit impreuna cu o fata cu care si in ziua de astazi sunt prietene..suntem vecine si a devenit si prietena familiei cu ea mergem in vacante si e super sa stii ca doua persoane sunt prietene de mai bine de 20 de ani…si se inteleg la fel de bine nu s-au certat decat odata au stat suparate un an de zile dar apoi s-au impacat si totul este ca inainte.

  7. Prietenii adevarati sunt familia…eu nu mai cred in prietenii falsi pentru ca nu exsita (ptr mine).

  8. Eu inca pastrez legatura cu prietenele mele din copilarie 🙂 ….2 dintre ele sunt plecate in tari straine dar vorbim pe internet tot timpul; 1 dintre ele, e si acum alaturi de mine, ne vedem aproape zilnic …e langa mine de 17 ani (intr-adevar 😀 )
    Amintirile din copilarie sunt cele mai frumoase, mi le amintesc cu drag pe toate de parca le-as fi trait ieri…as vrea ca si copii din ziua de azi sa aiba copilarii frumoase, din pacate cei mai multi se rezuma la calculator si statul in casa..

Trimite comentariul tău

Your email address will not be published. Required fields are marked *