Primul lucru care v-a venit în minte cand ați aflat că veți deveni părinți?
Andreea: Câteva simptome timpurii îmi dăduseră de înțeles încă dinainte de cele două liniuțe. Însă bucuria a venit valuri – valuri în momentul confirmării. Și m-a lovit amestecată cu nerăbdarea de a da vestea și familiei. Următorul gând era cum să-i anunț cât mai frumos. Și cât mai repede. A urmat inclusiv un strop de panică. Cu toate că spuneam despre mine că sunt pregătită să devin mamă, dintr-o dată am simțit că îmi lipsesc o grămadă de piese din puzzle. Că am atâtea lucruri de aflat, de citit, de pregătit într-un timp relativ scurt. M-am îmbărbătat cu gândul că trebuie să pot, iar universul va complota și el în favoarea mea. Un lucru e cert, gravidele sunt bipolare. Știi bancul acela: ”I hate being bipolar, it’s awesome!”
Cabral: Ce să-mi vină în cap… țipete, scutece și biberoane, nopți nedormite, frământări și cearcăne. Și-apoi gângureli, râsete, tandrețuri și veselie. Apoi ieșiri la discotecă, griji, păr smuls din cap… mda, m-am dus cam departe.
A fost ceva planificat sau mai degrabă neașteptat?
A: Este un copil dorit, care ne-a ales în momentul potrivit. Chiar dacă asta înseamnă că ne-a prins în curs de renovare, cu casa întoarsă cu susu’n jos.
C: A zis Andreea mai bine decât mine. Cu toate că n-am înțeles clar ce-a vrut să zică…
Ați făcut un anunț foarte simpatic, sub forma unei fotografii cu căței. A cui a fost ideea?
A: Cățeii sunt foarte prezenți în viețile noastre, indiferent de activitățile zilnice. Nu de puține ori filmăm cu ei, pozăm cu ei, călătorim cu ei la mii de kilometri distanță de casă. Așa că ideea să-i integrăm în anunț a venit absolut firesc. Nici nu se putea altfel. Cred că amândoi am fost gând la gând în privința aceasta.
C: Discuția e mai lungă, începută de când am ales cane-corso. Ideea este că e una dintre cele mai bune rase atunci când vin în familie copii mici. Pentru că-i adoptă și se poziționează față de copii ca și cum ar fi frați mai mari, sunt incredibil de înțelegători și protectivi cu copiii. Așa că atunci când a venit vorba de copil… cei trei dragoni erau deja detașați pe câte o funcție.
Foto: Oltin Dogaru.
Cum arată viața voastră acum, în așteptarea noului membru al familiei? Cum vă pregătiți?
A: Încă ne batem cu gletul de pereți și ne certăm cu șapa, să se așeze toate mai repede și să ne mutăm înapoi acasă până se naște bebe. Și, totuși, printre picături am reușit să mergem amândoi la ecografii, să citesc câteva cărți, să împrumut din experiența prietenelor mele cu copii, să-mi fac o listă cu necesarul pentru primele luni de viață. Suntem foarte zen și, în inconștiența noastră, ne simțim în grafic. Cu tot cu moloz. ☺
C: Te răsfeți… așteptarea e foarte mișto. Învățăm lucruri noi, ne luăm timp să vedem fiecare schimbare, să râdem la fiecare mișcare a piticei și să asimilăm informațiile care – sperăm noi! – ne vor ajuta în lunile ce vor să vie.
Ați aflat că va fi fetiță! Felicitări! Cum ați primit vestea? Aveți deja un nume?
A: Eram la fel de fericită indiferent că urma să fiu mamă de fetiță sau băiețel. Și, oricum, de data aceasta nu am avut nicio premoniție. Superstițiile și legendele urbane îmi indicaseră, pe rând, ambele variante. Iar flerul personal a lipsit cu desăvârșire.
C: Acum… na belea pe capul nostru, prenumele! Știm că vrem unul singur. Dar am trecut prin zeci de liste deja, fără prea mult spor. Tot așteptăm să întâlnim numele acela care să ne facă să spunem: Asta e!
A: Dar încă n-avem nimic, nici măcar o listă scurtă. De fapt, și dacă ar fi să zicem că am găsit, se pare că n-o facem amândoi în același timp. Ba chiar mărturisesc că stau puțin cu frica în sân. Să nu se ducă amețitul să declare copila fără voia mea, încă din maternitate, și să-mi facă vreo surpriză…
C: Da, cum ar fi să-i spunem… Bercenia?
A: Avem în schimb o poreclă tare simpatică, pe care toți prietenii noștri o folosesc deja. Probabil va dăinui în timp… Petunia.
Interviul integral în numărul de octombrie al revistei UNICA!
Suuuperr
Sarcina si nastere usoara !