Mărturisesc, niciodată n-o să mă uit la filme de groază de una singură.
Mă intrigă, dar cea mai bună variantă rămâne să le văd în cinema. În cel mai aglomerat cinema.
Duminică seară am fost la ”Split”, un film pentru care am auzit multă reclamă pe radio.
Un thriller psihologic ce pare să tragă un semnal de alarmă în direcția bolnavilor cu tulburărilor mentale.
O peliculă în care James McAvoy (Kevin) face un protagonist al naibii de bun.
Ar fi impropriu spus că face un rol bun.
Pe parcursul celor 2 ore, apucăm să cunoaștem vreo 8 dintre cele 24 de personalități ale lui Kevin.
De altfel, trecerile de la o personalitate la alta sunt uneori atât de bruște, încât este o chestiune de secunde până când altă personalitate dominantă iese la lumină.
Mi-a plăcut faptul că transformările nu se bazează pe schimbarea de costum, ci mai ales pe gesturi sau particularități în vorbire.
Decorul este sinistru, cum altfel… și reușește să întrețină suspansul. Un element firesc al genului.
Și, totuși, filmul nu conține multe secvențe violente.
Dacă ar fi să ținem socoteala, mai multe sunt secvențele de tip flashback.
Chiar și așa, mi-e greu să nu remarc câteva scăpări ce ar fi făcut din ”Split” un film mai antrenant.
Firul poveștii nu este aproape deloc urmărit la exteriorul decorului, din perspectiva familiilor celor 3 adolescente răpite.
Nici măcar momentul în care protagonista reușește să ia contact cu exteriorul nu este speculat.
Colac peste pupăză, cele 3 presupuse prietene nu încearcă să facă front comun.
Finalul este unul neașteptat, promite o continuare și un alt personaj greu de ucis.
Vizionare plăcută!
Un film foarte bine regizat.
L-am vazut si eu saptamana trecuta si am ramas dezamagita. Vazusem trailer-ul inca din decembrie si de atunci tot am asteptat cu sufletul la gura sa apara si filmul. Cele mai misto faze au fost vizionate din trailer, n-au venit cu nimic nou pe parcurs. Ma asteptat la mai mult…plus ca finalul a ramas in pom, probabil cu gandul de-a continua cu o alta parte.