Ieri dupa-amiaza am trecut pe la frizerie.
Mi-am retezat regulamentar varfurile… inainte sa ma paraseasca ele – despicatele – pe mine.
Fireste, cat am stat pe ”jilt” am mai aflat una – alta de la specialisti.
Nu m-am putut abtine si l-am descusut pe stilist de secrete, cu toate ca el – precaut din fire – ma avertizase sa nu-mi clintesc deloc capul cat brazdeaza printre suvite.
Asa am constientizat beneficiile unei practici pe cat de banale pe atat de eficiente pentru sanatatea parului.
Nu-i mare filozofie,
e vorba despre schimbatul frecvent al cararii.
Stramutare care nici nu-i musai sa se produca pe timp de zi, atunci ca suntem in vizorul tuturor si – automat – ne dorim sa etalam ce avem mai bun de la mama natura.
Desigur, ziua vom opta pentru o carare delimitata in asa fel incat sa ne avantajeze fizionomia, in perfecta armonie cu forma fetei ori profilul nostru bun.
Insa schimbarea cararii s-ar putea produce noaptea, dar si atunci cand stam prin casa.
In felul acest – ascunzandu-le temporar de lumina zilei – vom menaja acele suvite de la suprafata, suvite pururea expuse frecarii de haine, soarelui, vantului, prafului ori poluarii din mediul inconjurator (factori degradanti).
Iar conservarea lor s-ar produce fara pic de efort.
Cat despre efectele vizibile asupra podoabei capilare: una peste alta – alternand mereu cararea – parul se va toci mai greu decat o facea inainte.
Suna coerent, nu-i asa?
Postul asta a picat la fix. Am un par rebel si nu vrea sa stea neam in alta directie decat si-a facut el culcus. Multumesc pentru sfat, am eu ac de cojocul lui in fiecare seara de acum.
Multumesc pentru micile secrete pe care le mai impartasesti cu noi.
Te pup. O zi minunata sa ai.
Suna chiar foarte logic si cu toate astea nu ma gandisem niciodata la asta.