Cum sa vizitezi turnul din Pisa

Turnul din Pisa e un exemplu viu palpabil ca o greseala asumata este pe jumatate iertata.

Mai mult decat atat, paradoxul face ca o eroare de proiectare sa ii aduca turnului mai multa faima si turisti decat ar fi visat vreodata arhitectul Bonanno Pisano.

Cheia succesului: o inclinatie de 5 grade, neprevazuta in schite ori planuri, datorata solului argilos de proasta calitate.

Constructia?

O frumusete realizata din marmura alba, care sa serveasca drept turn clopotnita pentru Catedrala din Pisa.

Un turn cu o inaltime de 56 metri si alti 50 metri fundatie, 7 clopote ce bat cu moderatie (din cauza pericolului de prabusire) si un culoare de trepte ingust (vreo 300 de trepte) ce poarta curiosii inspre balconul descoperit ce ofera o superba panorama 360 grade asupra orasului.

Apropo, stiai ca turnul a fost redeschis publicului larg inspre vizitare abia in anul 2001?

Asta in conditiile in care el a fost finalizat inca din 1372.

Acum, daca esti interesat sa stii cum sa vizitezi turnul din Pisa, ar fi bine sa citesti urmatoarele.

*Nu de alta, dar sunt sanse mari ca Turnul din Pisa sa fie bifat si pe al tau Bucket List.

Bilet de intrare:
– 18 euro/ persoana (fara audioghid, din pacate).

Orar:
– GMT + 1;
– Urcarile sunt programate din 15 in 15 minute (cel putin asa a fost pe timp de august);
– Ultima urcare este programata pe timp de vara pentru ora 21:30 (se intra pe serii, deci nu e risc de imbulzeala pe scari, dar ar trebui sa-ti iei ceva marja de timp pentru a-ti procura biletele… minim 30 minute inainte).

Durata:
– Distractia la interior nu dureaza mai mult de 30 – 40 minute, socotind urcarea propriu-zisa plus pozele implicite din toate unghiurile bune sau mai putin bune.

Info:
– Din pacate la interior vei regasi legende foarte scurte ale Turnului. Dezamagitor in raport cu cei 18 euro platiti.

Senzatie la interior:
– Cele 5 grade inclinatie se simt a fi mai multe la locul faptei.
– De fapt, senzatia la coborare mi s-a parut cu atat mai ciudata. Practic, sunt momente in care podeaua pare ca-ti fuge de sub picioare, ceea ce e confuzionant.
– Cat despre balconul descoperit… privelistea este intr-adevar foarte frumoasa. Dar eu am apreciat-o mai ales stand jos. Sincer, m-am simtit mai in siguranta la ceva distanta de gardul de fier, cu toate ca nu obisnuiesc sa ametesc cu una cu doua.

Foto: Cabral.

Edit foto: Alex Chelba.

• Share pe Facebook
• Google+
• Twitter