Se spune ca femeile sunt cur sucit – daca imi permiti licenta poetica.
Ca sunt mereu nehotarate, ascunse si nebanuite. Neintelese din nascare si pretentioase tare.
Sau cel putin asa se scuza ei, barbatii, invocand sindromul ala cand pre, cand post, cand menstrual de-a dreptul. Pe care ei oricum nu-l inteleg.
[Sursa] foto.
Si atunci, saracutii se vaita ca din gura de sarpe ca ar avea nevoie si de-un explicativ, sa ne inteleaga. De-un dictionar explicativ.
Ca si cum n-ar fi destul de evident ca “nu” tine din cand in cand locul unui “mai roaga-te putin de mine, ca-mi place si poate ma razgandesc”. In mai putine vorbe, ca timpu-i scurt.
Nu, pe ei trebuie sa-i traga cineva de manuta si sa le deseneze ce spunem noi.
Totusi, nu stiu cum se face ca asa cur sucit cum suntem noi, femeile, macar ramanem consecvente. In suceala, vreau sa zic.
In timp ce ei, ametitii nostri de pe inventar, nu stiu de capul lor.
Acum cateva seri, la cina, il intreb pe al meu ce-a facut azi – in speranta unei conversatii multi-silabice. Imi raspunde sec “Bine!” si plescaie multumit mai departe.
Am insistat – fireste – asa ca pana sa aflu cum ii mai merge la serviciu, mi-a spus ca-s posesiva si cicalitoare. Si ca vorbesc prea mult.
A doua zi dimineata l-am intrebat ce vrea sa manance, cu toate ca ma grabeam s-ajung la o filmare. Si l-am intrebat de vreo 7 ori la rand, ca nici nu m-auzea. Normal, mi-a spus ca-s insistenta si “o omleta cu de toate”.
Cand m-am intors acasa m-a intreabat de ce am o fata asa de lunga. I-am povestit de ce – cu lux de amanunte – in speranta ca ne sfatuim. Si el… nimic. S-a aruncat cu capul inainte in ecranul de la laptop si a tacut malc. Asa ca mi-am vazut de treaba, am sunat-o pe mama si-am intrebat-o pe ea ce pot sa fac. De atunci cica-s isterica, ca avea si el un mail urgent de dat.
Oricum o dau, comportamentul meu grijuliu nu-i e nicicand pe plac.
Si-atunci… mai bine sa schimb placa.
Numai ca nici reversul medaliei nu suna a lauda – cum ma asteptam – tot a repros imi pare.
De cateva zile il las sa manance in liniste, il intreb totul o singura data, ii raspund calm si lesinat chiar daca imi zice ca “mai are o cartela de telefon” de care aud prima oara.
Si daca crezi ca mi-a ridicat deja statuie sau ca mi-a comandat vreun bust de bronz pentru sufragerie, te anunt ca acum imi repeta obsesiv ca “nu-l mai iubesc, ca daca l-as iubi as fi si eu cicalitoare si posesiva, ca orice nevasta normala la cap”.
Ce zici, iti suna cunoscut?
Oooo daaa!!! Sunt simpatici ei….nu?
Pai cum ! Se intampla frecvent! Ar trebui sa comunicam mai mult,insa, nu aud decat ce vor, cum vor si, bineinteles, cand vor! Dar si cum pun ei problema…vai! Sunt regizori de-a dreptul!
Ohoho, foarte cunoscut! :)) Asta e sarea si piperul intr-o relatie. Cu toti nervii inclusi 🙂
am citit pe nerasuflate…parca povesteau eu unei prietene. Faza aceasta in care te controlezi sa nu mai fi “cicalitoare” o mai interpreteaza “EI” ca prea te-am “racit” …si te-ai indepartat….si chiar incep sa se intrebe care este motivul??? uitand cu desavarsire ca sunt doar straduintele tale a ceea ce tocmai ti-a reprosat……
E ceva foarte cunoscut :)))
Am gasit pe net un filmulet exact despre asta : http://www.youtube.com/watch?v=1yQ1BcT5flw
Mi-a placut mult, iar de la minutul 19 vorbeste exact despre situatia care ai descris-o in postarea. Oricum filmuletul merita vazut in totalitate, e foarte util.
Depinde de ce miscari este vorba, insa fiecare vede asa cum poate povestea asta,nu?
In general conteza cum vezi toata treaba, daca iti place cineva iti garantez eu ca iti doresti ca persoana respectiva sa fie cicalitoare in caz contrat… e difeirt..
genial articolul.. si foarte adevarat..
nici cum nu e bine cu ei ..
Mi se pare foarte cunoscut ceea ce ai scris :)). Uneori rutina, intervine ca o hoata, sa zic asa, si nu doar ca sa “fure” ceva, ci pentru simplul fapt ca ii place ei sa strice treaba, nu mereu, cateodata, i se pare distractiv sa faca asta. Uneori uitam(si noi, si ei) ca avem langa, pe cineva pe care ni l am dorit enorm si pentru care am facut anumite lucruri, si cel mai important, uneori daca nu in chiar 90 la suta din cazuri, comunicarea e suprimata de rutina, si usor usor incepi sa uiti sa comunici, chiar si cu tine, cateodata. Aici e cheia, comunicarea, nu conteaza de care fel, buna-mai putin buna-rea-a naibii- trebuie sa existe. Cum zicea cineva mai sus, “sarea si piperul” intr-o relatie 🙂
Omu are nevoie sa mai si respire. Voi femeile nu puteti dormi noaptea daca nu stiti totul. Ca gandeste, de ce se gandeste, de ce vrea aia, de ce nu vrea aia…singurul motiv pt care vreti sa stiti totul este ca sa putesti sa manipulati si stiti unde sa loviti. Trebuie sa aveti toate informatiile pt a putea anticipa miscarea lor. Cand insa drumul devine incetosat, intrati in panica. Give it a fucking break and give as a fuking break