Zilele trecute am povestit despre Caramele la gazetă. Mai precis în ”Femeia de azi”.
Te las să descoperi revista la chioșcuri și să lecturezi apoi – de vei avea plăcere – întregul interviu.
Până atunci… this is just a teaser.
- Ce gust aveau caramelele din copilărie?
Am copilărit în anii ’90, așa că-mi amintesc cu nostalgie de alimentarele cu dulciuri la kilogram. Acolo îmi lăsam banii din pușculiță, cumpărând caramele, dropsuri, bomboane fondante sau tablete de ciocolată.
- Ți se pare potrivit rolul? Ai ceva în comun cu o corporatistă care trăiește pe principiul “Carpe diem?”
După mai multe fete bune bifate pe C.V., m-am bucurat să joc un rol negativ. Provocarea este cu atât mai mare cu cât este un contre – emploi. Taman acesta este farmecul meseriei, că te poți juca cu fel de fel de tipologii, că poți experimenta mult.
- Ți-ai păstrat aerul proaspăt, spiritul adolescentin. Cum se poate face asta?
Ca orice femeie trecută de 30 de ani, mă bucur de așa compliment. Le mulțumesc părinților mei pentru moștenirea genetică! Fără să fi descoperit elixiruri minune și praful de zâne, sunt atentă la nevoile corpului meu. Îmi hidratez bine tenul, reeditez leacuri de frumusețe băbești, mănânc sănătos, fac mișcare. Vă invit pe blogul meu (www.andreeapatrascu.ro), recomandările din secțiunea ”Frumusețe” vor răspunde și mai precis întrebării.
Ba chiar plusez din când în când și îmi cumpăr haine cu imprimeuri cu desene animate. O fi și asta vreo criză a vârstei aproape mijlocii! 😛
- Dacă viața ar fi o caramea, crezi că totul ar mai fi roz?
Cu inocența primilor 20 de ani de viață ți-aș fi răspuns afirmativ. Acum mă mulțumesc cu câte un curcubeu apărut după fiecare obstacol.
E cineva interesat să citească o carte fascinantă, cu o poveste nemaiauzită până acum, scrisă de un autor român și care ar putea fi cel mai șocant subiect de film?