Fara roz si floricele, ca-i apar bube pe piele…

Acum ceva vreme povesteam despre cum sa nu ajungi pe tabelul lui de intretinere si cum sa te convingi ca nu-ti doresti sa te muti pe capul omului.

Deschideam un subiect delicat vis-a-vis de situatia locativa a cuplului modern.

Subiect pe care il redeschid de atunci frecvent cu prietenele mele si caruia i-am dat in permanenta noi si noi valente.

Normal, din vorba in vorba am nimerit – pe nebanuite, as spune – in zona decoratiunilor interioare si disputelor create cu prilejul asta.

Sa renovezi o casa nu-i treaba usoara, nici macar atunci cand esti celibatar. Daramite cand esti in a relashionship sau in a relationship and it’s complicated, pe deasupra.

Orice santier – chiar si ala de la garsoniera – implica nervi, dureaza mult, nu iese cum iti planifici si costa cat nu face.

E regula, asta ca sa fim intelesi.

Mai mult decat atat, atunci cand locuiesti cu jumatatea – de preferat cu aia mai buna – trebuie musai sa tii cont si de preferintele ei, ale jumatatii. Preferinte care se intampla frecvent sa nu fie comune, raspunzand unor nevoi strict personale.

Si-atunci sa vezi constrangeri, bete in roate si mofturi adiacente.

Asa se face ca pachetul de compromisuri face casa buna cu relatia de durata.

Te intrebi ce mi-a venit asa dintr-o data?

Ei bine… se pare ca am identificat o nevoie stringenta pe care noi, femeile, o abandonam inca din fasa de dragul si amorul lor… al masculilor feroce din vietile noastre.

Si ma refer aici la crearea unui mediu ambiental desprins din carti cu zane si printese, decor care se pare ca ne e refuzat fara drept de apel.

Ne-a fost refuzat atunci – in copilaria noastra simplista si comunista – si ne este refuzat acum, cel putin cand genul programului e romance.

Pentru ca – nu-i asa? – macho men-ii de Dambovita nu si-ar putea odihni trupurile lor sculptate de vreun artist naiv intr-un dormitor varuit in roz. Le-ar face rau la ten si libidou, deopotriva.

Sau cel putin asa sustin ei, craii de la rasarit, oripilati de fenomenul Barbie pana cand dau nas in nas cu una in carne si oase, la iesirea din vreun solar. Doar atunci sa-si dea busola peste cap si sa reconsidere – poate – situatia, ca altfel nu-i indupleci nici cu Militia.

Verdictul: Cand vine vorba de decorat locuinta in care coabitam cu jumatatea suntem condamnate sa renuntam la floricele, la tot ce-i roz, la familia de culori a lui roz, la mobila provence si la toate detaliile astea girlish care ne-ar bucura ochiul si ne-ar face zilele mai frumoase.

Pai e corect asa, mai domnilor?

Desigur, ar mai fi vreo cateva nazuri neintelese pe care ti le-as putea enumera, dar trebuie sa fug.

Sta Cerberul cu ochii pe mine ca pe butelie.

Da din picior ca cica trebuie sa plecam la un eveniment.

I-am spun ca din cauza lui sunt in intarziere si i-am sugerat sa incalece pe mop si sa mi-o ia inainte. N-a vrut.

Cat despre mop… o sa-ti spun maine o poveste pe tema asta, sa vad atunci ce mai gaseste sotul de spus in apararea lui.

[Sursa] foto.

• Share pe Facebook
• Google+
• Twitter