Stiu, daca esti vegetarian vei spune c-o sa ard in flacari pentru cutenzanta mea.
Iar daca esti gurmand… bag mana in foc ca ma vei cam invidia.
Pentru ca da, asa cum urmeaza sa ti-o spun pe sleau: acum cateva seri am mancat pentru intaia oara cangur.
S-a intamplat la Dresden, in Germania, acolo unde am cinat – paradoxal – la o terasa australiana cocheta.
Sincer, oprisem la Dresden pentru o poza si-o maslina, dar dintr-o curiozitate molipsitoare am ajuns sa bifez premiere absolute. 🙂
Si fiindca asa eveniment notabil merita impartasit asa cum se cuvine, am revenit deja pe blog cu primele impresii.
In primul rand vreau sa-ti fac cunostinta cu preparatul. Vizual vorbind.
Ii zice cangur in crusta de cafea cu garnitura de cartofi wedges si castraveti.
L-am savurat in varianta medium – done, la recomandarea ospatarului.
Te intrebi daca a fost bun?
S-a topit in gura cu fiecare imbucatura… de zici ca-mi comandasem cea mai frageda vita argentiniana din lume.
Una dintr-acelea kobe, care nu atinge pamantul toata viata ei si se trezeste dimineata doar pentru a semna degraba condica la sesiunea personala de masaj.
De fapt, pana si gustul m-ar fi pacalit ca-i vita, in caz ca n-as fi comandat a la carte si n-as fi citit cu ochii mei ca-i friptura de cangur.
Cat despre crusta de cafea in care a venit invelita, foarte ingenioasa si interesanta de altfel… i-a dat preparatului o nota crocanta, dar si intensa, deopotriva.
O aroma echilibrata, totusi, prin combinatie cu garnitura de barabule fripte si castraveti la gratar.
Pretul… 14, 90 euro pentru o portie. In asentimentul preturilor zonei, iti marturisesc.
Acestea fiind spuse, iti recomand cu incredere sa-ti comanzi cu simt al raspunderii si cu pofta un preparat similar, in caz ca pasii te vor purta vreodata inspre vreun restaurant cu specific australian.
Garantez c-o sa-ti innebuneasca papilele gustative.
Aproape 70 de roni o friptura, hm… bine ca a fost gustoasa… :))
Ce sa-i faci… astea erau preturile zonei. Mari pentru Romania.
Totusi, nu mananc in fiecare zi carne de cangur. Si nici la terase amplasate la porti de palat nu ajung prea des… 🙂
Daca tot are gust de vita, prefer sa comand vita 😀 Nu sunt asa curajoasa la capitolul asta…