Adesea intampinam dificultati. Ne confruntam cu probleme mai mici sau mai mari si ne varsam amarul pentru greul pe care il traim. La un moment dat, parca chiar ne place sa ne lamentam!
Viata nu e perfecta. Dar mereu gasim si exemple de oameni mai fericiti decat noi. Si devenim invidiosi.
Ne rugam sa depasim problemele prezente pentru ca mai apoi sa ne vedem fara griji de viata pana la adanci batraneti. Asa gandim toti.
Dar stiti ce mi-a spus o maicuta acum ceva vreme, atunci cand i-am povestit probleme mele?
“Fiecare hop in viata e o ispita. Ispita trebuie ocolita/ depasita pentru a atinge fericirea absoluta. Nu am putea simti perfectiunea daca am trai linistiti, fara probleme.”
Cu alte cuvinte, ar trebui sa ne bucuram ca suntem pusi la incercare. In momentul in care rezolvam problemele, vom fi cu mult mai fericiti decat daca am fi trait fara griji. Cel putin pana intampinam noi dificultati. Ocolind sau depasind ispitele ii aratam lui Dumnezeu ca meritam sa fim fericiti.
Cuvintele ei mi-au dat putere atunci si mi-au ramas in cap.
La bine si la greu, asa am promis!
asi vrea sa precizez ca ispitele nu vin de la Dumnezeu chiar biblia ne spune : si Nimeni, cînd este ispitit, să nu zică: “Sunt ispitit de Dumnezeu.” Căci Dumnezeu nu poate fi ispitit ca să facă rău, şi El însuşi nu ispiteşte pe nimeni. Ci fiecare este ispitit, cînd este atras de pofta lui însuşi şi momit.(Iacov 1:13-14:)Dumnezeu nu va îngădui niciodată să fii ispitit mai mult decât poţi răbda cu ajutorul Său:
1 Corinteni 10:13(biblia cornelescu): ” Nu v-a ajuns nici o ispită, care să nu fi fost potrivită cu puterea omenească. Şi Dumnezeu, care este credincios, nu va îngădui să fiţi ispitiţi peste puterile voastre; ci, împreună cu ispita a pregătit şi mijlocul să ieşiţi din ea, ca s-o puteţi răbda.” cand ne gasim in dificultate unicu lucrul de facut este sa ne rugam si Dumnezeu ne va asculta rugaciunile asa cum si blibia ne spune in Filipeni 4:6-7 : “Nu vă îngrijoraţi de nimic; ci, în orice lucru, aduceţi cererile voastre la cunoştinţa lui Dumnezeu, prin rugăciuni şi cereri, cu mulţumiri. ….sper ca nu v-am plictisit cu ce-am zis..God bless you Andreea
FIecare cuplu, familie trece la un moment dat prin dificultati, mai mici sau mai mari. Trebuie sa avem taria sa mergem mai departe, asa cum am promis la bine si la greu. Important este sa fim sanatosi, ca asa putem trece peste incercarile vietii. Cheia fericirii in cuplu, cred ca este sa nu ne ranim reciproc, stiu ca este foarte greu, la nervi se spun multe, dar trebuie sa facem un efort si sa ne gandim, oare chiar merita sa ne certam din nimicuri…Stiu traim vremuri foarte grele, dar daca Dumnezeu ne-a ajutat sa ne gasim jumatatea, trebuie sa mergem impreuna mai departe.
Va doresc numai bine si va imbratisez cu mare drag.
Problemele fie ca iti doresti sau nu vor exista mereu oricat de bine te-ai intelege cu cineva. Nu exista numai lapte si miere si mereu se va ivi ceva. Sunt incercari pentru tine si cei din jur de unde vei putea chiar sa tragi unele concluzii placute sau nu. Cu totii ne-am obisnuit sa ne bucuram de clipele frumoase fara a lua in calcul si partile negative. Cea mai importanta este comunicarea chiar si unele compromisuri. Depinde doar de noi sa depasim aceasta etapa iar la sfarsit cand se va sfarsi vom avea o mare implinire si ne va apropia si mai mult. Numai bine va doresc, Doamne ajuta!
Draga mea, te admir foarte mult si indiferent de ceea ce s-a petrecut de ai scris aici asa frumos, pot doar sa-ti spun ca oamenii buni mereu sunt ajutati de “doamne doamne” si cu siguranta daca e vorba de vreun hop ce-l ai/aveti de trecut, va trece repede…
Numai bine va doresc.
Pupicei din Galati :*
acum o sa pastrez si eu in minte si suflet aceste cuvinte. multumesc. te pup
frumoasa esti te admir
se spune ca fiecare suferinta are rostul ei…dar daca ar trece la fel de repede precum vin ar fii minunat….la mine nu e zi sa nu fie suferinta,tristete,lacrimi…chiar daca il am pe prietenul meu care ma iubeste cu adevarat,ma respecta si ma intelege asta tot nu imi da o putere deplina sa depasesc suferintele mele…imi doresc ca alti oameni mai ales fetele sau femeile sa nu treaca niciodata prin ceea ce trec eu….va doresc numai bine!
Doar sti vorba : “Dumnezeu iti da cate poti duce”
buna andreea:)locuiesc in strainatate de 4 ani de zile. imi este dor de tara, de felul cum se exprima romanii, de cultura etc:) totus, am un mic remediu: de fiecare data cand ma apuca vreo melancolie am o dieta miraculoasa. deschid pe rand blogul tau, apoi iau din blogroll blogul lui cabral, dana rogoz si apoi ioana ghinghina. Dap, citind combinatia aceasta diversa de bloguri,un buchet de voci individuale, dar totusi plecand de pe acelasi taram;)-bucuresti- parca parca nitel simt romania in suflet. keep on posting and keep on inspiring cabral;) we love you,
adnana
Wow, fotografia folosita in postul asta e superba! Sunteti minunati.. <3
Foarte frumoase cuvintele, intr-adevar, asa este. 🙂
seara buna,,minunata postare,exact prin acelasi impas trec si eu,.ne-am certat din fleacuri,am spus vorbe grele,dar dupa ce am luat o pauza am realizat ca pierd un om minunat,un om care in zbuciumul de zi cu zi am uitat sa-l ascult,.imi enorm de greu,si postul asta mi-a dat un pic de curaj,am sa o invit si pe ea sa citeasca.,si sper sa avem curajul sa evitam ispita