Obișnuiam să-i spunem Petunia.
Asta înainte de botez, atunci când nu ne hotărâserăm încă asupra celor 11 nume oficiale (toate cu M), dar fiecare dintre fantastici avea deja câte o poreclă.
Astăzi, ea este Mayra. Mayra zilelor noastre, fiica Tiarei Ibacka.
Cea mai vocală dintre cei 11, o geloasă și jumătate.
Prima care a învățat rețeta plimbării prin casă în brațele umanului.
Te urci în două picioare pe gard și latri cât te țin plămânii.
Pentru că – nu-i așa – sunt șanse mari ca plămânii tăi să țină mai mult decât nervii umanului.
Și, așa ne-am lipit. 🙂
MING.
Deci nu se poate, e prea dulce, prea dragalasa!
http://www.descude.com
asa ceva?!…. n-ai cum sa nu te indragostesti…n-ai cum!
Mie imi spui? N-am avut nici o sansa…
So so cuteeeeeee! Cum suna Petunia precum nume =)))
Imi imaginez cum sunt in realitate daca mie imi vine sa pup monitorul. Sa va aduca numai bucurii!!!
CE FRUMOASA ȘI DELIKATA ESTE…ARE AERE DE PRINȚESA…!!!!
Noi am patit asa cu puiutul de boston terrier care a folosit aceeasi reteta pentru a dormi cu noi in pat si dupa un an si jumatate tot intre noi doarme.