Probabil ai auzit deja vorbindu-se despre el, despre Maze Runner.
Nu de alta, dar Maze Runner – ori ”Labirintul: Evadarea”, asa cum l-au tradus ai nostri – e pomul laudat al toamnei lui 2014.
‘Al mai asteptat si ‘al mai promovat dintre filme.
Asa se face ca lumea vine in valuri la casele de bilete, dornica sa intre cat mai repede in poveste.
Si tot asa se face ca zilele trecute am ajuns si eu la cinema, tot in speranta de a prinde cateva locuri in ultimul rand pentru productia aceasta.
Zic in ultimul rand, fiindca ori de cate ori stau mai jos in sala ma ia cu ameteala si – asa cum am mai patit-o deja – ma vad nevoita sa abandonez misiunea inainte de jumatatea filmului. Ce sa-i fac, asta imi e defectul de fabrica!
Asadar… Maze Runner: un alt film despre apocalipsa si despre viata post-apocalipsa.
Sau, cu alte cuvinte… ecranizarea scrierilor lui James Dashner.
Un amalgam de intrigi cu parfum de amintire.
Si spun asta taman cu gandul la Jocul lui Ender (prin prisma creditului acordat tinerilor inspre salvarea planetei) ori la Jocurile Foamei.
Cat despre pelicula in sine – intr-o maniera care sa nu-ti strice asteptarea filmului, desigur – el vorbeste despre ”a lose – lose situation” (asa cum ii place americanului sa spuna), transformata peste noapte intr-un ”what if? scenario”, odata cu aparitia eroului absolut.
Nu te pripi: n-am spus ca Bruce Willis ori Chuck Norris au trecut de casting!
Erau procupati cu The Expendables, pare-mi-se, si n-au apucat sa-si falsifice ID-urile si nici CNP-urile lor straineze.
Asa ca din fericire distributia ne aduce in atentie nume noi – Dylan O’Brien, Will Poulter, Ki-Hong Lee, Thomas Brodie – Sangster – actori la inceput de cariera pe care merita sa-i avem in vizor.
Cat despre labirint – pentru ca de el pleaca toata povestea – ne referim mai degraba la un joc de strategie, ale carei secvente si succesiuni trebuie musai urmarite indeaproape.
Un taram periculos, ale carui cotloane adapostesc cativa ”Durerosi” (numele simpatice de botez ale antagonistilor), dar si altfel de pericole, care mai de care mai SF.
Toate demne de un scenariu desprins din viitor.
Primejdii pe care ar fi mai bine sa te las sa le descoperi singur… rezumandu-ma la a-ti mai spune ca – din pacate – sfarsitul filmului a fost sub asteptarile mele.
Pesemne din ratiuni financiare, unele in stransa legatura cu dorinta unei productii viitoare…
Cu atat mai mult cu cat domnul Dashner a publicat o trilogie cu acelasi nume.
Vizionare placuta!
[Sursa] foto.