Toata ziua alergam de colo-colo. Mereu avem treaba, mereu suntem stresati, obositi si satui. Avem termene, suntem contra cronometru si intotdeauna suntem mai mult sau mai putin nervosi.
Toti vrem liniste si relaxare, desi nu stim unde sa le cautam.
Iesim la mall sa vedem un film alaturi de alte sute de oameni, iesim in club sa ne bubuie creierii si mergem sa mancam in oras acolo unde e mai aglomerat, ca acolo e mancarea buna.
Cum ne gasim pacea intr-un asemenea vacarm?
Simplu! N-o gasim.
Zilele trecute am fost la Manastirea Tiganesti din Ciolpani. Cum am intrat pe poarta am simtit pacea. Cata liniste am gasit in spatele acelor porti! 🙂
Biserica arata superb, casele maicutelor sunt toate ingrijite, vopsite si bine intretinute, gradina e si ea frumos amenajata.
Dar tot oamenii sfintesc locul! Am intalnit acolo cateva maicute incredibil de bune si de saritoare. M-au uimit! Chiar exista oameni minunati gata sa ii ajute pe ceilalti fara niciun interes.
Tot ele mi-au aratat si atelierul lor de croitorie si razboaiele de cusut mari cat o sufragerie de bloc. Din pacate din lipsa de comenzi nu se mai produc multe tesaturi acolo, cu toate ca ceea ce am vazut eu era foarte frumos lucrat.
Sunt atatea povesti de ascultat la biserica, sunt atatea sfaturi bune date de biserica. Pentru cine are urechi sa le auda!
Dar e si atata ajutor de dat bisericii. Si nu ma refer acum la bani. Ma refer la initiative precum cea a prietenei mele Steliana Balacianu, care a vopsit gardul bisericii impreuna cu maicutele de la Manastirea Pasarea. Genul asta de initiative.
Nu e prima data cand merg acolo. De fapt incerc sa merg cat mai des pe la biserici si manastiri, dar de multe ori mi-e greu sa ma rup de cotidian. Cu toate ca orele petrecure astfel sunt cu siguranta ore castigate.
La Tiganesti m-am recules, m-am rugat, m-am linistit. Am uitat de probleme si m-am bucurat iar de lucruri simple. Am iesit de acolo cu un zambet larg. Si pe fata si in suflet. Cu siguranta ma voi intoarce curand.
Multumesc pentru iconita de portofel. O port la mine.
Tu mergi la biserica?
E important lacasul de cult sau Dumnezeu e in fiecare dintre noi?
Cum o fi viata de maicuta?
1.nu merg la biserica decat foarte rar, insa am vizitat in jur de 50 de manastiri-emblema ale noastre.este o mare diferenta intre biserica si manastire; este greu sa gasesti in biserica o slujba facuta de un preot cu har si cu un caracter moral
2.Dzeu este cu noi, printre noi, in toata suflarea noastra
3.viata de maicuta este grea, atata timp cat inca incerci sa iti invingi trairile umane.In tara exista foarte multe maicute tinere, plecate de acasa din cauza problemelor si, care recurg la izolare ca unica rezolvare.Sunt vestite comunitati de maicute muncitoare in diverse manastiri.Pur si simplu ramai mut cum munca lor da roade.In ansamblu e o viata pe care si-o asuma de bunavoie si nesilite de nimeni.
Intr-adevar sunt putine locuri linistitoare si e mare lucru ca ai gasit unul unde poti simti pace si relaxare.Zambetul larg pe care spui ca l-ai avut dupa ce ai iesit de acolo te asigur ca era si inainte,chipul tau exprima bucurie de viata si seninatate:)
Da si eu sunt una din cele care merg atunci cand pot la manastiri.Sufletul meu se umple de pace de liniste si eu ma incarc cu multa bucurie la MANASTIREA RADU VODA din Bucuresti,acolo simt cum Dumnezeu ma tine de mana.
Eu nu cred ca este important sa mergi la biserica pentru a face prezent.Dumnezeu este in fiecare din noi,nu-l descoprim doar in biserica,in picturi.
Cat despre maicute,la fel cum spune si Andreea este calea pe care o urmeaza fara sa fie silite,nici nu cred ca ar putea face fata rigorilor daca ar fii obligate si deci isi asuma tot ceea ce inseamna renuntarea la cotidian
Eu merg de cativa ani in week-enduri la manastirea Valeni din judetul Arges.Este un loc ca in basme si de fiecare data cand ajung acolo uit de toate problemele,am parte de liniste sufleteasca si reculegere.Maicutele sunt deosebite si la fel cum ai spus si tu ca ai vazut la manastire Tiganesti, au si ele atelier de croitorie, razboaie de tesut si se gospodaresc singure,au animale,gradina si nu mai spun de flori si pomi.Apropo de intrebarea ta daca merg la biserica, merg la biserica si cand sunt in Bucuresti nu numai cand merg la manastire.De fiecare data cand intru intr-o biserica ma simt mult mai bine si mai impacata.
La biserica recunosc ca merg foarte rar,din cauza lipsei de timp liber.De obicei ma duc de Craciun si Paste pentru a ma spovedi si impartasi.Stiu ca este pacat ca nu merg mai des insa asta nu inseamna ca nu sunt credincioasa.In plus este foarte important atunci cand mergi la o biserica sa dai peste un preot care isi iubeste vocatia si se dedica intru totul acesteia.Viata de maicuta din perspectiva mea cred ca nu este tocmai usoara fiindca trebuie sa rezisti tentatiilor umane si sa fii foarte curata pe dinauntru.Trebuie intradevar sa fii virtuoasa si sa iti placa ceea ce faci si drumul pe care l-ai ales in viata.Sunt foarte rare persoanele care aleg aceasta cale fiindca sunt persoane unice,din punctul meu de vedere.Nu oricine ar fii dispus sa faca asta si cel mai important nu oricine este capabil.Parerea mea este ca maicutele sunt venite pe lume special pentru asta si au har.
Eu merg la biserica de cate ori simt nevoia. Aveam o bisericuta mica unde imi placea ff mult sa merg, nu prea venea lumea puteam sa stau in liniste,sa ma rog , sa ma gandesc..parca ma regaseam intr-un astfel de moment. Si acum din pacate s-a inchis 🙁 Dar mie imi place sa cred ca am o relatie speciala cu Dumnezeu si sunt convinsa ca el ma asculta si ma ajuta de fiecare data, asta am vazut prin aproape tot ce am avut si ce s-a intamplat pana acum. Asa cum mai zicea cineva Dumnezeu este in sufletul nostru si ne asculta mereu, pentru asta nu trebuie sa mergem neaparat la biserica, putem vorbi cu el oriunde, oricand. Si m-am mai convins de un lucru, mai devreme sau mai tarziu tot primim ce ne dorim, daca avem rabdare si incredere, dar nu intotdeauna atunci cand vrem noi, ci atunci cand trebuie 😉
Ce frumos !!! Vreau si eu !… Cu adevarat la manastire e cu totul alta viata …
Eu cred ca D-zeu e in fiecare dintre noi atat cat noi ii permitem adica pt a ne ajuta D-zeu trebuie sa facem si noi un efort de a merge macar duminica la biserica. Parerea mea 🙂
Maicutele au o viata foarte linistita . Cunosc cateva maicute de la manastirea de la mine din oras si pot sa spun ca de fiecare data cand vorbesc cu ele ma linistesc total.
Da merg pentru ca stiu ca acolo e cel mai bun loc unde pot merge e un loc unde poti sa-ti plangi toate durerile,problemele si acestea sa se rezolve cat ai bate din palme.Eu cred ca biserica este printre cele mai bune locuri unde putem merge.Daca nu mergem la biserica degeaba ne rugam sunt si gura de ce spun pentru ca tatal meu este preot si miam dat singura seama deasta fara sami spuna el.Ms:*
da,am fost si eu la multe manastiri unde am cunoscut oameni minunati.oameni care poate prin simplul fapt ca vb cu tine iti transmit din pacea lor interioara.la biserica in schimb nu obisnuiesc sa merg prea des.cea mai mare parte din preoti mi se par putin superficiali….tind sa cred ca fiecare om are o legatura cu dumnezeu,de rugat te poti ruga oriunde ,totusi ce e trist:faptul ca de multe ori atunci cand ne este bine uitam sa ii multumim.