Tatici si pitici

nou nascutVenirea pe lume a unui copil e un motiv de bucurie fara seaman. Pentru mamici, tatici, bunici si alte rude sau prieteni.

Insa bucuria se exprima si ea in fel de fel de chipuri. De la lacrimi de fericire, la emotie, urlete de bucurie sau chiar… la betie.

Spun asta pentru ca tatici de toate varstele au planul bine facut atunci cand vine vorba de nasterea propriilor copii. Iar gandurile majoritatii converg inspre alcool.

[Sursa] foto.

Si fiindca unde-i lege, nu-i tocmeala, nici n-au ramas bine sotiile insarcinate ca taticii deja au o rezervare la carciuma facuta pentru ziua cezarienei. Si daca nasterea e una naturala, atunci rezerva preventiv o masa in oras vreme de 2-3 saptamani.

Nu se stie niciodata cand o vrea ala micu’ o gura proaspata de oxigen. Nu care cumva sa-i prinda copilul nepregatiti, pentru ca – nu-i asa – prima obligatie in calitate de tata e aceea de a-ti bea mintile de fericire la doar cateva ore de la primul scancet de bebelus.

Obligatoriu. Indubitabil. Fara discutie! Ar fi o blasfemie sa fie altfel.

Asta in timp ce viitoare mamici, sau majoritatea lor, pe parcursul celor 9 luni citesc toate informatiile de profil, fac cursuri de respiratie si exerseaza tinutul in brate sau schimbatul scutecelor pe papusi.

Si cum prietenii la nevoie se cunosc, amicii taticului – indiferent de cate luni sau ani nu i-au mai dat niciun semn de viata lui “tati” – sunt si ei obligati sa celebreze prin alcool bucuria preafericitului proaspat parinte.

Situatie similara petrecerii burlacilor, pretextul ideal pentru prietenii mirelui de a merge la striptease “cu derogare”.

Deci, cum e cu betiile de nastere?

 

  • Share pe Facebook
  • Google+
  • Twitter
7 comentarii despre "Tatici si pitici"
  1. De data asta tin sa te contrazic, dar nu toti taticii se bucura de venirea pe lume a unui copil, in fata unui pahar cu alcool.
    La noi lucrurile au stat cu totul altfel, fata de majoritate.
    Am hotarat din start ca ne vom ocupa doar noi de copil, fara ajutorul mamei sau soacrei, nici macar o clipa. Suntem foarte mandri de noi ca tot ce am facut pentru copil a fost doar din paretea noastra si te rog sa ma crezi ca este minunat asa, chiar daaca nu ne-a fost intotdeauna usor.
    Deci mai exista si exceptii!
    Mi-a dat bunul Dumnezeu un sot minunat care ma ajuta foarte mult cu copilul. A fost la curs de puericultura, cand s-a nascut copilul, el a fost cel care m-a invatat foarte multe, pentru ca din pacate asistentele din spitalul unde am nascut nu m-au invatat nimic, desi am dat foarte multi bani, am facut si “furia laptelui”. Nimeni nu-ti povesteste lucruri elementare sau la ce sa te astepti. Sunt foarte multe de spus pe acesta tema.
    Fetelor, viitoare mamici, intrebati in stanga si in dreapta documentativa cat mai mult cu putinta, ca nu va va strica!
    Numai bine oameni buni!

  2. Nu toti fac asa…Sotul meu a asteptat sa venim acasa si sa bem impreuna un pahar de sampanie (eu doar o gurita mica pt ca alaptam) sa celebram venirea pe lume a fetitei noastre Olivia. Cat despre ajutor…am parte de un sot care ma ajuta in TOATE-dar nu despre asta este postul tau deci…revenind, betia taticilor, nu e un lucru rau, daca vine dupa ce ”taticul” chiar a invatat sa fie tatic pe parcursul celor 9 luni si dupa ce a ajutat mamica cu tot ce trebuia.

  3. Imi amintesc cu drag cum imi povestea bunica ziua in care eu m-am nascut! Era cald bine, atat de bine incat mama abia respira, tata de negasit la spital, la lucru, acasa nicaieri! A 2 zi dimineata l-au gasit in fata casei pe o banca dormind lovit si murdar ca dupa o bataie in namol!

  4. Buna fetelor!
    Eu am trecut prin 2 faze(una povestita-dar traita, una traita de mine) si anume:
    1)cand m-am nascut, desi aveam inca 3 frati mai mari(toti baieti), la tara inca era problema ca barbatul nu e barbat daca nu-i toarna femeii numai baieti, sa-i duca numele mai departe si normal ca saraca femeia era de vina ca ii aducea acasa o fata! Asadar pentru ca mama nu s-a conformat si i-a turnat o fata, s-a razbunat si nu a vrut sa me vada 3 luni, nu a participat la botezul meu, pe scut nu m-a vazut pana la 3 luni!!! Ca apoi la 4 ani sa ma dea spre adoptie unei matusi si mai tarziu(destul de tarziu cateodata!!!), innainte de a muri sa-si dea seama ca ma iubea si a inecercat sa imi arate asta…dar a fost tarziu..mult prea tarziu sa mai aiba timp.
    2) am o fetita la randul meu, cu un om extraordinar-sotul meu(despre el e vorba), care si-a dorit la disperare o fetita!!! Care a mers cu mine la toate ecografiile, care s-a interesat alaturi de mine de toate! Care cand am pierdut prima sarcina a dormit in masina in fata spitalului, ca asa a considerat el ca poate fi mai aproape de mine in cazul in care aveam nevoie de ceva! Care cand aveam probleme in primele nopti acasa, statea si cauta pe net cum si cu ce ma poate ajuta, care se trezea/trezeste noaptea daca plange copilul si fuge in camera ei sa vada ce are, in conditiile in care se trezeste in timpul saptamanii la 5.30 si se mai culca la 23.00 seara. Este omul care nu e doar cu numele tata si care sa se mandreasca la prieteni ca ce fata are tata, dar sa nu stie mai mult decat atat! Nu pot spune ca nu are defecte, ca nu am momente in care i-as spune sa incuie usa casei pe afara si sa plece si sa se mai intoarca doar cand l-oi mai chema eu 🙂 sau ca nu mai sunt si certuri, dar asta face parte din viata noastra cu bune si rele!
    Va pup!

Trimite comentariul tău

Your email address will not be published. Required fields are marked *