The Purge: Anarchy

De cand sunt plecata in concediu la Constanta, am batut poteca inspre cinema.

Bine, inspre cinema si Spitalul Militar, ca sa fiu debordant de sincera.

Dar asta e alta discutie… si prefer s-o depasim ca si cum toata distractia cu toxiinfectia alimentara nici n-ar fi avut loc.

Si fiindca am vazut aproape toate filmele care ruleaza saptamanile astea la mall, am revenit aici pe blog cu un nou review de film 2014.

De data asta pentru un horror.

De fapt, trebuie sa-ti spun ca de cand ma stiu am o predilectie inspre filme horror. Poate candva sa bifez vreunul si la C.V. si palmares, e deja pe lista lui Mos Craciun.

Paradoxal, invariabil le privesc cu teama si de fiecare data printre degete, inghesuita ba in scaunul din dreapta mea, ba in cel din stanga, dupa caz.

Si ca sa fie treaba treaba… intr-un final visez urat, ca doar nu ma incurc cu jumatati de masura.

Revenind, totusi, la ”The Purge: Anarchy” ori ”Noaptea Judecatii: Anarhia” – pe romaneste – reeditarea, de data aceasta la exteriorul orasului a lui ”The Purge” 2013, cel cu Ethan Hawke, trebuie sa-ti semnalez din start ca filmul e O.K., fara sa straluceasca in vreun fel.

Si spun asta taman prin prisma filmelor din care pare inspirat, respectiv seria ”Hunger Games” – ”Jocurile Foamei”, si alte cateva filme ale caror nume ti le-as spune daca mi le-as aminti, filme care dezbat si ele vanatoarea umana, in orice caz.

Stereotipuri: desigur!

Implicarea activa a Guvernului American in toata sarbatoarea vanatorii – in scopul reducerii populatiei – eroul protector die-hard pe care sa-l iubeasca toata sala de cinema, apetitul celor bogati pentru varsarea de sange si ridicarea fenomenului la nivel de show de divertisment, rasismul si discriminarea pe baza de clasa sociala.

Iti recomand sa-l vezi, totusi, te tine in priza.

E ideal daca cauti un pretext nevinovat sa-ti impaci iubitul si sa-i sari in brate.

• Share pe Facebook
• Google+
• Twitter