Intr-o epoca a prieteniilor si mai ales a relatiilor tot mai efemere, partajul prietenilor comuni dupa o despartire pare o discutie de sezon.
Cine cu cine ramane prieten, cine pe cine saluta pe strada si pe cine poti sa mai bazai din cand in cand pe Whatsapp daca “el” si “ea” s-au certat rau de tot?
[Sursa] foto.
Si mai ales care-i criteriul dupa care se face impartirea prietenilor?
Pentru ca ”in final poate sa ramana numai unul”, vorba lui Adrian Paul, zis si “Nemuritorul”.
Adica nu poti sa bei o bere cu ”el” si sa faci shopping cu ”ea” in acelasi timp, ca-i de belea…
Si atunci cum alegem? Pe criteriul vechimii sau conteaza mai mult empatia cu “cel vatamat” in raport cu ruptura fara de margini?
Sau poate primeaza interesele comune, fie sexul “amaratului”? Pe principiul baietii cu baietii, fetele cu fetele.
Pritocesc de multa vreme articolul asta in minte, dar m-am hotarat sa-l scriu abia dupa ce am trecut recent printr-o experienta similara.
Si iti spun sincer ca m-am simtit pusa la colt…
Fireste ca atunci cand calitatea dominanta a unei persoane e insusi calitatea de iubit/ iubita a cuiva drag, relatia cu gasca celuilalt se rupe o data cu despartirea.
Dar ce se intampla atunci cand pe inculpatul cunoscut la pachet il recomanda si altceva in afara de proaspata separare cu cantec?
Pana la urma faptul ca l-ai cunoscut mai tarziu nu-i vreun defect.
Asa e, n-ai fi ajuns nicicand sa remarci toate cele bune daca fosta lui jumatate – persoana in care stii ca pui oricand baza – nu ti l-ar fi prezentat.
Dar o relatie de prietenie nu se tine de obrazul si nici in ciuda fostului/ fostei. Daca al mai nou in gasca n-ar face impresie, la ”furtuna” ar disparea mai repede decat a venit…
Si atunci… de ce cautam instinctiv motive sa ne simtim tradati chiar si atunci cand nu e cazul?
Ce are a face prietenia individuala cu doi oameni cu faptul ca ei si-au separat ambasadele?
Desigur, propun sa convenim de la bun inceput ca faza cu plimbatul vorbei pica. Discutia asta n-are a face cu vreun complot in defavoarea uneia din parti.
Si eu am avut u caz asemanator, partea proasta ca mai aveau si un copil impreuna. insa eu am ramas prietana cu amandoi. De ce m-as certa eu cu unul sau celalalt? Cine sunt eu sa judec care din ei au gresit in relatia lor (cu toate ca eu tin cu femeia, ca doar trebuie sa ne aparam intre noi). Greseala o vad atunci cand prietena sau prietenul in cauza sa iti ceare sa nu ami vorbesti cu cellalalt.
Nu este dificil doar sa fii tu pus in pozitia asta ca amic/amica a celor ce ‘si-au separat ambasadele’. Este dificil cand esti chiar tu una dintre ambasade. Si daca prietenii nu sunt prieteni mai vechi ai unuia sau altuia, ce-ti ramane de facut?. Am trecut printr-o separare de ambasade dupa 6 ani de relatie, 6 ani in care am fost colegi de facultate, master si loc de munca. Astfel ca majoritatea prietenilor cu care ieseam in mod frecvent erau (si sunt) prieteni cunoscuti in acelas timp si cu care am petrecut aceasi cantitate de timp impreuna. Crede-ma ca este dureros sa-ti vezi prietenii cum nu stiu in care parte sa o apuce, cu cine sa vorbeasca si ce sa zica…si nu le poti cere in nici un caz sa aleaga una dintre ambasade…