„Ucenic pentru crima”, zis si „Son of a Gun” – dupa numele original – este inainte de toate un crime thriller, asa cum ii place americanului sa-i spuna.
O ecranizare care personal mi-a placut… cu parfum de „Bonnie and Clyde” mixata cu „Pretty Woman” si „Prison Brake” sezonul 1.
Una care ii gaseste pe Ewan McGregor si al sau mai tanar ucenic in bocancii unor talhari surprisi in fel de fel de situatii limita.
Un film de actiune greu previzibil daca ar fi sa ne luam dupa numeroasele rasturnari de situatie.
Rasturnari care reusesc sa integreze cu succes printre secvente de violenta si impuscaturi, o poveste de dragoste adolescentina, dar si manifestari in stil patern.
Toate impachetate prin prisma paralelismului cimpanzeu – bonobo, explicat de-a lungul scenariului.
Unde mai pui ca-i plin de baieti rai pe care ajungi sa-i simpatizezi pe nesimtite in goana lor dupa lingouri de aur?
Acum – fiindca-mi pare a fi relevant – as adauga ca „Son of a Gun” este un film australian, nicidecum unul american.
Cat despre al sau cusur… nu ma pot abtine sa nu aduc in discutie departamentele de par si machiaj.
Nu de alta dar nu-mi pot explica racordul de machiaj pentru numitul JR.
Respectiv julitura de pe obrazul sau drept care rezista si persista de la inceput si pana la sfarsit, cu toate ca actiunea se petrece pe parcursul unui an intreg.
Mai mult decat atat, daca ar fi sa ma raportez la toate celelalte filme cu detinututi evadati, as spune ca prima grija odata ajunsi in libertate ar fi fost schimbarea de look.
Schimbare care in cazul Ucenicului pentru Crima s-a lasat asteptata pana aproape de finalul peliculei.
Atunci cand fugarul Brendan si-a pseudo-vopsit sovitele balaie cu o vopsea de proasta calitate care pesemne nu acopera nici macar blondul, intr-o secventa ce ne este prezentata absolut fugitiv.
In rest… as mai mentiona stereotipul „mafiotii sunt prin definitie de origine rusa”, cateva mutari de sah, dar si secventele de inec care ne fac sa apreciem mai mult lectiile de inot din copilarie.
Vizionare placuta!
am vazut filmul si nu prea mi-a placut 🙁
Desigur, e o chestiune de preferinte.