Un compliment… altfel

Intr-o societate tot mai interesata de aspectul fizic, forme pline dar si kilograme putine, culoarea parului si bineinteles haine in tendinte, multe dintre observatiile la adresa cuiva se refera la infatisare.

Iar cand descriem o persoana, daca nu vorbim de ce-a lasat natura la exterior, ne referim in general la abilitati profesionale, defecte sau calitati “altfel”.

A face un compliment e de multe ori la fel de dificil ca a aduce cuiva un repros. Si asta pentru ca mesajul poate ajunge distorsionat la receptorul lui, iar sensul poate sa difere mult fata de cel dorit. Mai ales in comunicarea scrisa.

Acum cateva zile am primit un compliment. Sau cel putin asa am interpretat eu lucrurile. Un compliment mai altfel…

“Sa nu-ti pierzi inocenta asta niciodata!” – mi-a spus cineva.

Mi-a placut. Cu toate ca societatea in care traim ne impinge la o maturizare brusca, iar romantismul, naivitatea sau visarea nu-si gasesc locul intre goana dupa bani si pozitie si problemele cotidiene.

Nu stiu in ce proportie ne pastram fiecare inocenta “din fabrica” si nici cat de mult ne ajuta in viata, insa eu am zambit si am multumit sincer pentru compliment. Am simtit ca a venit din suflet, a fost altfel…

  • Share pe Facebook
  • Google+
  • Twitter
11 comentarii despre "Un compliment… altfel"
  1. Persoana ce ti-a facut complimentul are dreptate, sunt 100% de acord cu ea. Sa nu uiti niciodata ce ti-a zis 😉

  2. Este o calitate pe care nu multi dintre noi o poseda. Iar tu, pentru ca ai aceasta calitate, esti una dintre fericite.

  3. Frumos compliment si sunt sigura ca ca este adevarat.Si eu sunt intr-o oarecare masura inocenta mai ales cand vad atatea persoane in jurul meu care si-au pierdut acest farmec stiu ca trebuie sa mai existe si oameni inocenti.

  4. Inocentă,delicată,frumoasă,farmec aparte,ar fi multe complimente!
    Dar tu chiar ai reușit să îți păstrezi inocența cu toate că trăim într-o lume rea și chiar e greu să rămâi neschimbat ,bravo!

  5. Valoarea unui om nu poate fi masurata in cuvinte dar se poate desavarsi prin fapte. Sunt oameni care te fac sa zambesti si oameni care zambesc datorita tie, oameni ce stiu sa aprecieze si oameni ce te invata sa apreciezi. Atunci cand te ranesc 10, unul sterge cu buretele dezamagirea doar pentru a te pregati pentru ceilalti 10 care vor face la fel. Astazi “a-ti pasa” a devenit un risc al dezamagirii si a “nu-ti pasa” un binevenit succes.

    Oamenii nu mai sunt sinceri pentru ca e normal si frumos ci pentru ca urmaresc un scop, nu mai sunt buni pentru ca asa vrea Dumnezeu ci pentru ca si bunatatea are acum un pret. Crezi ca ai gasit omul exceptie si timpul iti dovedeste ca exceptia tocmai a intarit regula. Oamenii au devenit adeptii scuzelor pentru ca justificarea nu e decat o pierdere de timp. Si de ce sa iti pierzi timpul cu explicatii cand alti nu si l-au pierdut cu tine. Plangem ca moare unu si radem cand se naste altul. Credem cand suntem mintiti si mintim pentru ca suntem crezuti. Am ajuns sa luam minciuna pe ca un adevar si adevarul ca pe cea mai mare minciuna si astfel a te schimba in rau e de defapt a te schimba in bine. Ma gandeam la raul ce mi-l poate face un om…nu mi-am putut raspunde, in fond oamenii nu prea stiu sa faca altceva si de la un timp nu mai simti si nu mai poti sa compari.

    E atat de simplu sa spui ca te-ai saturat, sa intorci spatele si sa inchizi ochii, e atat de usor sa spui “nu” cand nu iti convine ceva, sa te revolti si sa iti construiesti viata pe interese propri. Nu exista om care sa nu stie sa le faca pentru ca de fapt e atat de simplu sa nu iti pese de ceilalti si sa faci numai ce e bine pentru tine. Toti te condamna desi toti fac acelasi lucru. E dificil cand vine vorba de oameni, nu sti niciodata cum sa ii abordezi, nu e ca un model de rochie pe care il scoti in sute de exemplare, un om nu are alt exemplar decat pe sine insusi. Cel mai greu e sa vorbesti cu un om si sa ii explici ca in sufletul lui (pe care nu-l vede si nu e sigur ca exista) se ascunde ceva mai mult decat o existenta pe care nu o poate defini si un viitor de care nu se poate agata. E greu in primul rand sa ii scoti sufletul si sa-l pui pe masa spunand:
    – Iata la asta ma refeream cand vorbeam de tine!!
    O sambata frumoasa Andreea, sa ramai asa cum ai fost sfatuita!

Leave a Reply to Veronica

Your email address will not be published.