Violenta domestica

In Romania tot mai multe femei “cad pe gheata” sau “se lovesc singure de usa de la sifonier” si apoi se fardeaza strident. Totul pentru a acoperi urmele violentei domestice. 

Abuzurile fizice familiale au ajuns pentru unele femei o obisnuinta. O normalitate trista, acceptata si incurajata pana la urma in mod tacit. 

Poate ca o palma nu ne omoara. Poate ca ea nici macar nu ne raneste, cel putin din punct de vedere fizic. Insa daca ea a existat, ar fi trebui sa ne marcheze. Ar fi trebui sa ne faca sa constientizam pericolul si sa reevaluam raporturile abuzat – abuzator.

Oricat ne-am chinui sa demonstram, sa militam, sa schimbam lucrurile… femeile si barbatii nu sunt egali. Si nici nu vor fi vreodata. Iar lucrul acesta e perfect explicabil prin simpla natura care ne-a lasat diferiti pe Pamant. Insa nimic nu explica de ce isi demonstreaza unii barbati forta fizica antrenandu-si muschii pe amaratele fara aparare care ii insotesc in viata.

Menirea femeii nu este sa taie ceapa cat mai marunt, sa invete sa adauge in mancare cantitatea perfecta de sare si piper, sa calce camasile si asternuturile la dunga si sa taca mereu.
Daca friptura nu e perfect in sange cum si-ar fi dorit el, daca apa de baie nu are exact 45,7 grade cum a cerut el sau daca ai ars o camasa de-a lui nu inseamna ca meriti sa fi batuta. De fapt bataia nu e o varianta in nicio ipoteza posibila.   

Ceva sau cineva ii instiga pe unii barbati sa recurga la forta fizica pentru a-si demonstra, cred ei, superioritatea. Poate e vorba de religie, de un obicei din familie, poate se datoreaza consumului excesiv de alcool sau droguri. Si primei palme ii pot urma batai cumplite, soldate cu rani deschise, oase fisurate, zile de spitalizare, nervi tocati si chiar decese.

Gorilele cu pretentii de barbati care considera ca se impun in fata femeilor prin corectii fizice nu pot fi oprite decat prin sanctiuni civile sau penale la care pot fi supusi in cazul in care sunt reclamati politiei.

Pe 25 noiembrie a fost Ziua Internationala Impotriva Violentei Domestice si ziua in care a fost lansata versiunea 2010 a nuepoveste.ro. De data aceasta tema perceptiei copiilor asupra violentei din cadrul familiei (ilustrata in 2009 prin povestea Cenusaresei – cenusareasa.nuepoveste.ro) a lasat locul celei a realitatii deformate a femeilor abuzate. 

Anul acesta au fost ucise mai mult de 100 de femei (in primele 10 luni ale anului) de catre un membru al familiei (sot, fiu, tata, frate…). Acestea sunt cazurile foarte grave. Pumnii in burta, trasul de par si scuipatul, alaturi de diferite injuraturi apar rar in rapoartele Politiei. Pentru ca traim intr-o tara unde fetitele isi vad mamele lovite si cresc gandindu-se ca asa e normal, Politia afla destul de rar de astfel de cazuri.

“Nu e poveste” 2010 este despre violenta domestica, sub una dintre cele mai denigrante forme ale sale: deformarea realitatii si rapirea identitatii. Nu stiu daca experienta oferita userilor de catre nuepoveste.ro/film e destul de “reala” cat sa transmita din emotie, insa stiu ca avem nevoie de ajutor sa facem mesajul sa ajung acolo unde trebuie, la femeile ce se intreaba, cum facea o fata pe forumul de pe nuepoveste.ro, “si unde sa ma duc?”.

Te recunosti in situatia descrisa? Sau poate cunosti macar o victima a violentei domestice?
 

  • Share pe Facebook
  • Google+
  • Twitter
7 comentarii despre "Violenta domestica"
  1. nu, nu ma recunosc in situatia descrisa dar din pacate cunosc o victima a violentei domestice. intrebarea mea e ca faci atunci cand victima refuza orice fel de ajutor din partea ta, sau nici nu vrea sa auda despre implicarea autoritatilor? ce faci atunci cand realizezi ca victima a trait atata timp in situatia descrisa incat o confunda cu normalul? si mai mult ce as putea face cand vad ca copilul crescut incepe sa deprinda actiunile tatalui? cum sa fac sa constientizeze? cum sa trag semnalul de alarma?

    1. Mi-ar placea sa-ti pot raspunde. Ajutorul din pacate nu poate venii nesolicitat. Iar normalitatea este data pentru fiecare de experientele personale.
      Si da, violenta domestica se deprinde in familie. Din tata in fiu adesea. 🙁

  2. eu as putea sa zic k ma recunosc …din un anumit punct de vedere… din pacate,asta e viatza , stiu k nu e bn ..dar nu am alta optiune!

  3. sunt una din multele persoane care a suferit agresiuni din partea sotului dar am pus punct si am fugit din viata de calvar dar din pacate am doi copii care a trebuit sa ramana acolo pentruca nu am stabilitate si potenta financiara ma darama faptul acesta si ma face sa ma gandesc spre negativ
    am a
    indurat 15 ani de supunere si sclavie pt ca am crezut ca se va schimba dand vina pe bautura si gelozie imi stergea autoritatea de persoana
    incerc sa mi limpezesc gandurile

Trimite comentariul tău

Your email address will not be published. Required fields are marked *