Acum fix 6 ani, intr-o zi de vineri 13, mai precis pe 13 aprilie 2007, am trecut pentru prima oara portile studiourilor de filmare din Buftea.
Si asta cu ocazia castingului pentru “Inima de tigan“.
Cat despre povestea acelei zile care mi-a schimbat viata, ea e chiar simpatica, asa cum mi-o amintesc eu.
Dar sa incepem cu inceputul.
Vazusem reclama la televizor doar o singura data. Si nu intelesesem clar despre ce era vorba. Cert era ca-i casting la Buftea.
Dar pentru ca aveam in calculator un fisier cu portrete chiar dragute, facute in parc de un amic fotograf, am trimis un e-mail la adresa de casting. Mai mult de curiozitate, sa vad daca ma suna cineva.
Si – spre surprinderea mea – m-a sunat. Chiar a doua zi, in timp ce conduceam spre munca. O voce plictisita – de la atata vorbit la telefon, probabil – m-a anuntat sa ma prezint a doua zi dimineata pentru probe. Imbracata office.
Perfect, am gandit eu. In felul asta nu trebuia sa ma mai schimb de haine pentru a ma intoarce dupa pranz la birou.
Pe vremea aia lucram la banca, asa ca m-am invoit o jumatate de zi pentru a merge la casting.
Partea amuzanta e ca initial nici n-am stiut in ce ma bag. Si asta pentru ca in capul meu, preselectia era pentru o aparitie in vreun videoclip sau reclama tv, nicidecum pentru un rol intr-o telenovela romaneasca.
Am plecat, asadar, la drum fara sa banuiesc nimic din ceea ce a urmat. Iar acum pot spune ca a fost – cu siguranta – mana destinului.
Intalnirea cu grupul “de Buftea” s-a facut la ora 8:00 dimineata, la Piata Victoriei. Acolo unde si-au dat intalnire 300 de blonde si vreo cativa soferi de microbuz din Buftea.
Am ajuns si eu la ora stabilita si pana sa ma dumiresc care-i reperul pe care-l primisem la telefon ca punct de intalnire… am vazut ciorchinele. Erau 300 de fete, parca clonate, toate blonde si toate asteptand – ceva – pe acelasi trotuar.
Am pornit instinctiv catre ele si pe masura ce ma indreptam cu pasi grabiti spre acelasi ciorchine, de parca un magnet puternic ne-ar fi adunat pe toate acolo, 100 de ganduri imi treceau prin cap.
Dar cel mai insistent ma gandeam la cum se vede toata treaba asta blonda din exterior. Si radeam de mama focului la gandul asta.
Iar cand spun “radeam”, vreau sa zic ca mergeam si radeam tinandu-ma cu mana de burta si cu lacrimile insirate pe obraji. Radeam de zici ca eram nebuna. Dar nu ma abateam din drum.
Si fiindca stiu ca n-ai toata ziua la dispozitie pentru povestea mea din tinerete, incerc sa trec direct la subiect.
Asadar, cam dupa o ora de mers cu microbuzul, am ajuns in Buftea. Orasul, si apoi Studiourile.
Abia ajunsa acolo, respectiv in decorul numit Casa California – unde s-a tinut castingul – am aflat despre ce era vorba. Era casting pentru rolul principal din urmatoarea telenovela romaneasca in pregatire: Inima de tigan. SOC!
Iar personajul pentru care se dadeau probe urma sa fie rivala Nicoletei Luciu. Adica nu a Nicoletei Luciu in persoana, ci a personajului jucat de ea, Roza. Dar detaliile astea se cam amestecau in capul meu la vremea respectiva.
Cu alte cuvinte, producatorii cautau o fata care sa-i sufle barbatul uneia dintre cele mai frumoase femei din Romania. Ceea ce suna cam greu de imaginat. D-apoi de gasit.
Au mai trecut ceva minute bune de intrebari si raspunsuri, iar pe masura ce ma lamuream si mai tare despre ceea ce se intampla acolo, imi faceam – totodata – calculele privind sansele mele. Procentual, statistic, matematic vorbind, asa cum eram obisnuita sa fac.
Normal, am ajuns rapid la concluzia ca sansele imi sunt infime, asa ca m-am relaxat total. Si de atunci incepand, m-am bucurat din plin de experienta unei zile total “altfel” fata de toate cele de pana atunci.
Si sa fi tot fost vreo 7900 pana atunci. 7900 de zile, adica.
Eram studenta in anul 3 la Ase – la Facultatea de Comert – si de vreo 3 ani eram consilier clientela la o banca comerciala.
Asta in timp ce restul de fete erau fie studente la actorie, fie actrite la inceput de drum, fie fotomodele cu experienta scenica si tv.
Orele au trecut pe nesimtite, iar probele imi pareau din ce in ce mai complexe.
Mi-am dat silinta pentru fiecare proba in parte, ba chiar am si plans la cerere. De fapt, aproape ca am plans, fiindca lacrimile s-au incapatanat sa-mi sticleasca din coltul ochiului si nu sa se prelinga pe obraz.
Dar oricum ar fi fost, eu eram multumita. Nu aveam asteptari prea mari, asa ca n-am avut pic de emotii. In fond, n-aveam nimic de pierdut, asta tot auzeam repetitiv intr-un soi de ureche interioara. Asta a fost atuul meu.
Un atu pe care l-am valorificat in fata multor fete, unele poate mai talentate decat mine, altele poate mai frumoase decat mine.
La ora pranzului m-am vazut nevoita s-o sun pe Catalina, colega mea, si s-o anunt ca nu mai ajung la munca in ziua respectiva.
Ce-a urmat: alte zeci de probe, vreme de 3 luni. Bine, intre timp am plecat acasa. 🙂 Dar m-am intors la Buftea o data la cateva zile.
De atunci viata mea s-a schimbat radical. Si sunt constienta cat sunt de norocoasa.
La fel, sunt constienta cat de multe le datorez celor care au crezut in mine si mi-au oferit aceasta sansa enorma.
Sansa sa fac o meserie incredibila, sansa sa ma descopar pe mine insami, sansa sa invat de la cei mai buni profesionisti si sansa sa-mi gasesc directia in viata.
Acum, de fiecare data cand vine vorba de mentori personali, ma gandesc invariabil la doamna Ruxandra Ion si la Iura Luncasu.
Va multumesc, dragii mei. Va multumesc din suflet si va iubesc pentru ca sunteti niste oameni atat de frumosi.
Iar tu, cel care ai citit toate randurile astea, sper sa ai – la un moment dat in viata asta – norocul meu. Norocul sa cunosti oameni minunati.
P.S.: Poza e chiar una din cele trimise la casting.
Frumos! Un serial chiar diferit de altele ce au fost pana atunci.
Dar…draga Andreea rolul tau din Iubire si onoare a fost preferatul meu…O mai vrem pe acea Coco la micile ecrane :)) Succes!
Frumoasa poveste.Ma bucur ca ai reusit si ptr ca impartasesti cu noi aceste povest.Esti foarte talentata si imi place tot ce faci. Mult succes in continuare 🙂
Frumos ! o intamplare te-a adus aici si uite ca viata ta e acum alta,poate ca una mult mai frumoasa ca ce aveai pana atunci! Totul in viata e dat cu un sens,conteaza mult sa stim sa urmam pasii care ne sunt aratati mai mult sau mai putin vizibili….:) Bafta in continuare….!
Te iubesc, scumpa mea. Abia astept sa inceapa serialul, il urmaresc,il revad cu acelasi drag si emotie ca prima data.Esti o frumusete, esti expresiva, rasata si cred ca esti un om bun. Iar, oamenii buni pt ca daruiesc bunatate, sinceritate, frumusete, lumina, primesc la fel.Iti doresc tot binele din lume, un drum drept si usor in viata, o cariera minunata pe masura talentului tau.
Buna Andreea!Felicitari!Tu chiar esti talentata si frumoasa,deci ai meritat rolul ;).Ei bine,mi-as dori sa particip si eu la casting,dar trebuie sa ai peste 18 ani.Anii trcuti, imi aduc aminte ca nu trebuia sa ai peste 18 ani.Sper sa mai fie castinguri ca acelea,altfel trebuie sa mai astept..Eu iti doresc mult succes in continuare si astept sa te vad itr-n nou serial :*
super tare ori cum esti o scumpete,,,te ador pt sufletul tau cald
Mi-au dat lacrimile citind. Mă bucur că ai avut norocul ăsta! Și mă bucur că am ocazia să îți citesc blogul! Te pup!
draga ANDREEA, ESTI DEOSEBITA. IMI PLACE FILMUL LA NEBUNIE, O REVAD SI ACUM. TE IUBESC CA SI PE COPIII MEI, ITI DORESC O VIATA MINUNATA SI FOARTE MULTA FERICIRE.
Foarte frumos.Acest vis-bănuiesc- ţi s-a indeplinit:x
Mă bucur pt. tine.
Chiar dacă am 12 ani te indrăgesc,chiar şi prima dată la difuzarea serialului erai personajul meu preferat.:xx
Sper să-mi citeşti comentariul :*
Frumos articolul tau,e minunat ca poti si stii multumii celor care ti-au schimbat viata.
Eu sunt norocoasa la fel ca tine,am intalnit si sunt convinsa ca voi mai intalnii oameni minunati,pentru ca nu incetez niciodata sa-i caut 🙂 .
minunata esti frumoasa desteapa mie unu mia placut filmul inima de tigan si regina ai jucat bine ca o adevarata actrita
Asta a fost destinul tau. Cand dintre 300 de fete esti tocmai tu aleasa, fara a avea o experienta in domeniu, e clar destinul.Un drum care ti-a schimbat viata si ma bucur pentru tine. Si pentru Cabral, ca te are 😛
Te admir foarte mult, imi place la nebunie sa te “citesc”, mi-ar placea foarte mult sa apari mai des la televizor, avem nevoie de oameni ca tine, ne-am saturat de pitzi care sunt prezente de dimineata pana seara. xoxo
Am fost foarte norocosi pentru ca tu ai luat acel casting si ca te-am putut urmari pe micul ecran. Chiar ma gandeam atunci cine esti, imi placea cum arata-i, ai un chip angelic, exprimai bunatate! Imi place sa-ti citesc blogul si sa-ti scriu uneori.
Si eu sunt o norocoasa pentru ca am o familie minutanta. Am cel mai scump baietel din lume si un sot minunat. Numai bine!
Minunate randuri impartasite de tine tuturor care au macar dreptul sa viseze la asa ceva.Esti o persoana minunata si chiar daca vad in reluare serialul nu este decit o placere pe care pot sa mi-o satisfac mai ales ca acum urmaresc serialul alaturi de fetita mea care are 5 ani si este fascinata de frumusetea ta,chiar daca serialul nu este potrivit virstei ei tot o las sa te vada printre picaturi,pt ca altfel nu stiu cum sa-i explic anumite secvente. TE PUPAM SI SA AI PARTE IN CONTINUARE DE ASTFEL DE MOMENTE IN VIATA SI ASTEPTAM CIT DE CURIND VESTEA CA VEI UN COPIL.
la cat de frumoasa esti in poza nu aveai cum sa nu fii aleasa, indiferent cate fete ar fi foat la preselectie. Esti o scumpa si o frumoasa. Imi placi tare mult.
foarte frumoasa povestea ta!!! si acum cu ce te mai ocupi? te-ai intors la ceea ce faceai inainte sau continui cu actoria? mi-ar placea sa te vad mai des pe la tv… te pup!
SA sti ca si pe mine m-a emotionat povestea ta si sa sti ca si acum,duoa atatia ani, imi aduc aminte cu drag de momentul acela cand noi, cei de acasa trebuia sa votam intre tine si cealalta fata creata. SI binenteles ca eu pe tine te-am votat. Ai ramas de atunci o persoana pe care o apreciez si o urmaresc cu drag aici si pe facebook. TIne-o tot asa!
Multumesc frumos! Ce vremuri, ce amintiri frumoase…