M-am trezit. Am avut o noapte groznica. Am visat ca mi-a iesit un cos.
Am fugit repede sa verific oglinda.
Era in regula, nu aparuse. Aveam lipit in frunte un muc gasit pe undeva prin pat.
Mi-am turnat repede o sampanie – sa ma hidratez dupa noaptea de cosmar – si am iesit pe balcon sa-mi incarc porii cu briza de penthouse.
Vecinii mei – norocosi ca suntem contemporani – m-au aplaudat. Ba parca chiar mi-au scandat numele minute in sir. Dar nu-i frumos sa ma laud singura, asa ca hai sa nu vorbim despre treaba asta.
Oricum, poate mi-au scandat numele fiindca am uitat sa-mi pun hainele pe mine. Ma simt atat de bine in pielea mea – asa cum mi-a recomandat si psihologul – incat uneori scap din vedere partea asta cu imbracatul.
Mai ales ca – cu haine sau fara ele – simt ca sunt nascuta sa fiu muza. Si cred ca asta a fost planul alor mei pentru mine.
Acum fara falsa modestie, chiar sunt un etalon. Ce mama naibii!
De aia sunt toti barbatii morti dupa mine.
Si destule femei, pe deasupra. Fiindca ma iau drept model.
Meritul meu?
Ma incarc cu o vibratie buna si le transmit celor din jur din karma mea pozitiva.
Si cred ca intr-o lume rea si meschina, asta inseamna mult.
Zi de zi am revelatii si viziuni, iar majoritatea duc la alcatuirea unor tinute superbe. Tinute vestimentare, zic. Pacat ca nu pot sa ma admir imbracata cu ele pentru prea mult timp.
Cand ma uit in oglinda insistent, ma deochi.
Si oricum, arat atat de bine goala incat eclipsez orice tinuta.
Poate totusi o sa incep sa creez la scara mai mare, sa-i las si pe altii sa se bucure de darul meu si atunci… o sa pot sa ma uit la munca mea 24 din 24.
Sau 14 din 14, ca 10 ore dorm. Intotdeauna imi fac somnul de frumusete.
Unde ma gasesti?
Pe Champs Elysees.
Acolo locuiesc, adica.
Si tot acolo ma astepta zi de zi limuzina mea opulenta. Cu tot cu sofer, desigur.
Invidiosii mai spun ca ma sparg in figuri de Hollywood si ca – vezi Doamne – sunt doar pe Constantin Brancoveanu, bulevardul.
Dar jur ca nu-i inteleg. Eu vad Arcul de Triumf din balcon, deci stau pe Champs Elysees.
Aud si ca umblu cu pasarea vopsita – sa nu fie cioara, c-o dam in rasism – si cu masini de inchiriat. Dar de ce-as mai pune la suflet?
Ma rog, unii nu stiu de capul lor. Sunt manati doar de invidie.
O sa dezvolt pe larg ideea asta intr-un capitol dedicat din cartea mea.
Pentru ca da, scriu o carte.
Ar fi pacat sa nu ramana in urma mea marturiile sincere ale femeii moderne de succes. Mai ales ca sunt o altruista.
Asa cum spuneam, menirea mea e sa educ si sa inspir masele. In principal femeile, care au numai de invatat din atitudinea si din gandirea mea. De asta ma si numesc model.
Sa-ti spun mai multe despre viata mea?
Acest text este un pamflet si trebuie tratat ca atare.
Oricum, s-ar putea sa-ti sune cunoscut…
Tare de tot, Andreea ! :))
Inteleg ca te-ai amuzat putin… 🙂
Esti printre putinii oameni – de fapt sunteti, tu si sotul tau – pe care ii admir si citesc constant. Pentru ca puteti fi un real model pentru multe din generatiile astea zbanghii care ne urmeaza ca varsta. Pe langa ca nu impartiti stereotipiile “vedetelor”, mai aveti si un simt al umorului iesit din tipar si peste toate inca limba romana nu este un mister pentru voi. Meritati amandoi o palarie ridicata, pe care daca as avea-o acum, as pune-o frumos pe birou in cinstea voastra.
Suna foarte flatant tot comentariul meu.
Iti spun, totusi, simplu: multumesc. Mult.
Normal, ma bucur din suflet sa vad legatura frumoasa dintre mine si cei care imi trec pragul blogului.
Iar meritul comunicarii bune se datoreaza in mare parte comunitatii care s-a creat aici. Comunitate pe acelasi fus orar cu mine, ca sa spun asa.
Dar este un comentariu foarte adevarat!
:))))
🙂 Super funny scris! Asteptam povesti noi si la fel de incantatoare!
F tare! Nu suna deloc cunoscut :-” :)) Zi frumoasa!
Pastreaza anturajul, atunci. E bun.
M-a amuzat teribil! 🙂
🙂
cata dreptate ai…noi o vedem zilnic la tv…si personal ma intreb de unde atata lipsa de…multe…la unele persoane
Retorica intrebarea, din pacate…
esti incredibila pe cuvant de onoare..:)))) nu am mai ras asa mult de nici nu mai tin minte…:)))) :*
Atunci ma declar multumita 🙂