BFF

Prieteniile adevarate se leaga greu. Si se sedimenteaza in timp. 
De cele mai multe ori trec ani pana ne apropiem cu adevarat de cineva… Si niciodata nu putem fi siguri ca intelegem si cunoastem cu adevarat o persoana 🙁
Nici pe noi insine nu ne cunoastem poate complet. O viata intreaga ne autodescoperim prin mii si mii de situatii si de reactii.

Se spune ca amicitiile din copilarie si cele din adolescenta sunt mai sincere si mai trainice. E firesc pe de o parte ca apropierea sa se produca usor la varste fragede. Macar atunci programul ne permite sa socializam mai des in scop recreativ… Dar anii trec… 

Majoritatea am trait si ne-am maturizat in compania unor persoane care au facut mai mereu parte din vietile noastre. Pana la un punct macar. 

Si orice prietenie de durata implica multe amintiri de tot felul. Unele poate par banale. Dar si acestea au contat.

Eu imi amintesc si acum cum faceam impreuna desenele la bio pe care ni le cerea diriga. Sau cum le aruncam cu apa in cap celor de la C care fumau in spatele blocului nostru in generala. Sau tezele la mate cu Ciolo’. Sau cum m-am suparat eu ca mi-a desfacut Babu bagajul si a trebuit sa-l fac din nou. Sau campionatul de badminton dintr-a 5-a, sau duminicile cu meditatii la romana, sau cartofii prajiti cu cas pane, sau supa ta enervanta cu muulte crutoane… sau… nu se mai termina!  

Dar toti copiii zglobii cresc. Si isi croiesc un drum in viata. Si se zbat, se agita. Dar unii uita. Uita vremurile acelea. Uufff, din pacate viata ne arata uneori ca apropierea fata de unii oameni s-a datorat conjuncturii. Chiar daca n-am fi crezut. Chiar daca… am fost acolo unii pentru altii cand ne-a fost mai bine si cand ne-a fost mai rau. Sunt atatia ani. Aah, e pacat!

Mereu apar si oameni noi. Si se leaga noi si noi prietenii. Mai puternice sau mai superficiale. Dar… 🙁 

Asa mult ne schimbam?
Asa importante sunt treburile cotidiene incat prieteniile de o viata nu mai sunt o prioritate? 

  • Share pe Facebook
  • Google+
  • Twitter
10 comentarii despre "BFF"
  1. inteleg perfect ce spui…eu am 23 de ani si intotdeauna am tinut eneorm la prietenii adevarati de ani de zile, pe care i-am cunoscut si ma cunosc in toate ipostazele posibile..si teama mea desigur este ca viata te desparte..sper totusi sa fiu una din exceptii..si sa pot spune si peste 30 de ani ca am aceeasi prieteni din tineretea timpurie/adolescenta/copilarie.

    pe unii i-am cam pierdut, dar pe cei inca langa mine vreau sa ii tin mereu aproape. iti doresc si tie acelasi lucru.
    crede-ma, prieteniile care se nasc ulterior adolecentei sunt pur si simplu conjuncturale..chiar daca pe moment simti ca ai multe in comun, este vorba doar de parte superficiala a lucrurilor. increderea se construieste in ani de zile si mii de incercari.
    te pup 😉

  2. Intr-adevar timpul nu ne mai permite sa petrecem asa mult timp cu prietenii,prietenii adevarati,aceia sinceri care iti sunt alaturi cand iti e mai greu.Nu am foarte multi prieteni,sau mai bine zis nu am ramas cu foarte multi prieteni…colegi din liceu ii vad de maxim 2-3 ori pe an,dar de Craciun ne intalnim sigur,vin toti si de prin alte tari…dar cand ne intalnim e minunat,radem la fel de mult ca in liceu si ne dam seama ce mult ne lipsesc acei ani,4 au fost prea putini!Prietena mea cea mai buna din liceu am regasit-o dupa ceva ani in care vorbeam si ne vedeam foarte rar,dar am constatat ca aveam aceleasi sentimente,iar atunci cand ne intalnim parca timpul trece foarte repede si nu e suficient pentru cat ne-am dori sa stam.Anul asta a fost foarte greu pentru ea pentru ca anul asta si-a pierdut mama,iar la cateva luni dupa a a vut programata nunta.A fost cea mai frumoasa nunta si a fost fericita pentru ca si-a simtit mama acolo,a simtit ca e cu ea.De ziua mea mi-a spus cele mai emotionante cuvinte,a fost cea mai frumoasa urare pentru ca am simtit ca veneau din suflet cuvintele-alea.Din pacate am mai pierdut prieteni si pentru ca au plecat din tara,nu si-au gasit locul aici si nici nu au mai putut lupta,dar mai am cativa care au ramas aici si incerc sa-i vad cand am putin timp liber,adica in week-end!Poate acum ni se par banale amintirile pe care le avem din copilarie sau adolescenta,dar isi aveau farmecul lor atunci,iar acum cand ne amintim de ele ne trezesc sentimentele pe care ni le trezeau si atunci si asta e minunat!
    P.S.:scrie mai des aici pentru ca scrii frumos si mie una imi face placere sa te citesc!

  3. am o prietena ff buna..caruia ii spun ff multe lucruri..nu mi.e frica k m.ar barfi..asta ar o nesimtire din partea ei
    in scoala generala am avut prieteni dar nu din clasa..nu ma puteam intelege aproape deloc cu fosti colegi
    cre’ca pt un adplescent si periaoda adolescentei este una ff frumoasa..dar trb sa stim sa o facem frumoasa si sa nu ne para rau de ea
    atunci cand avem o problema sa nu ezitam sa o spunem..dar nu oricui..cuiva care ne poate ajuta
    pt mn cea mai buna prietena e mama..chiar dk nu.i spun tot stiu k ea nu ma barfeste, nu ma ignora si dk am nevoie imi da un sfat
    intr-adevar..timpu trece si ne trezim k suntem prieteni cu toti dar defapt suntem singuri..ptk fiecare are prob lui, n.are timp liber de un suc si tot asa!!

  4. Se pare ca pe zi ce trece, cu cat ne afundam si mai tare in probleme de tot soiul, pe tot mai multi dintre noi ne preocupa faptul ca, din cauza ca nu avem timp, nu avem prieteni care sa ne fie alaturi si sa ne sprijine. Lucrurile nu mai sunt la fel de simple ca atunci cand eram copii…..

  5. Din pacate nu avem timp pentru prieteni..
    Am 15 ani si ma contrazic mereu!De multe ori spun ca prietenia nu exista,ca tot ce ne inconjoara este un fals si ca prietenii vin si pleaca,dar..atunci cand te atasezi de cineva este foarte greu sa il dai deoparte’.
    Poate am o gandire ciudata dar ma gandesc la fosta mea prietena(amica)..faceam totul impreuna..dar a incetat sa mai vorbeasca cu minte dintr-un motiv pe care tot ea il cunoaste.Ieri a venit la mine si mi-a spus ca ” Iti multumesc ca nu mai sunt in topul prietenilor tai “…ma simt oribil dar tot mie imi dau dreptate..nu e corect!
    Stiu ca noi..pe parcursul vietii dam de 1000 de oameni..dar cati or sa ramana ai nostrii prieteni de suflet?

    1. Esti atat de tanara! Te invidiez, jur.
      Bucura-te, acum ai timp. Nu ai voie sa irosesti niciun minut.
      Falsii prieteni se autoexclud de multe ori.
      In momentul in care o prietenie conteaza cu adevarat nu exista scuza pentru a nu incerca macar sa-l faci pe cel de langa tine sa inteleaga ce face bine si cu ce a gresit. Indiferenta e semnul prieteniei de convenienta, de conjunctura. Vei intalni curand prieteni adevarati. Adolescenta e o perioada propice.

  6. …sau suvita taiata din clasa a 9-a :)) Amintirile raman pentru toti, le apreciaza, insa se desprind de ele. Asta e diferenta, se ataseaza de amintiri, nu de persoane, si sunt preocupati de lucrurile de moment (in general bani sau serviciu) lasand in plan secund prietenia sau persoanele apropiate. Asta pana la un moment dificil…

    1. Ce m-am mai enervat atunci. Uuff… si cum ramane cu la bine si la greu?
      Asta e, lume pleaca, lume vine…
      Bine spus, gustere! 🙂

  7. Prietenia este un lucru foarte ciudat !
    Sunt anumite persone pe care le cunosti si iti dau impresia ca o sa fiti foarte buni prieteni cand deodata a doua zi nici nu mai iti vorbesc :*
    Eu am 13 ani si o buna prietena care de la o vreme mi se pare foarte distanta…Eu nu am foarte multi prieteni si nu sunt deloc populara , dar chiar nu inteleg de ce anumiti oameni se joaca cu prietenia, stiind ca anumite persoane sufera daca pierd un prieten drag :*

Trimite comentariul tău

Your email address will not be published.