De prin expoziții canine culese: CAC și CACIB București, Iunie 2017.

2017 nu prea m-a găsit pe acasă.

Weekend-urile le-am trăit mai mult pe drumuri, pe 4 sau mai multe roți. Cu blănoșii în mașină, cu rulota și rucsacul în spate, explorând în lung și-n lat.

Și fiindcă de 1 an avem 12 labuțe prietenoase pe inventar (3 cane corso italiano), ne-am făcut timp și pentru o pasiune mai veche: lumea canină.

Ba chiar am redescoperit o formă de socializare despre care uitasem… expozițiile canine. A.k.a. concursurile de aptitudini canine organizate de Asociațiile Chinologice, pe care le-am luat cu avânt alături de juniorii familiei.

Anul acesta am fost deja la București (de două ori), la Timișoara, la Suceava și la Sibiu.

Ne-am făcut prieteni noi, ne-am revăzut cu prieteni vechi, am educat ”huliganii” (pe cât posibil for the time being), am râs mult… la un mititel cu muștar și o răcoritoare lângă ring, am smotocit cățeluși prietenoși de toate națiile.

Chiar și așa, nici pomeneală să-mi deschid canisă. Răspund și aici, am tot primit întrebarea.

Rasa aceasta a avut noroc în România de crescători dedicați, cu ștate vechi.

Și nici handler profesionist nu mă visez.

Deși o să mă vezi prezentându-mi în expoziții cățelușa (Mayra, 2 CACJ în 2 luni). Lucrez cu ea și acasă, deci…

Mi-au luat-o alții înainte (cu vreo 20 de ani) și ei reușesc să facă simultan performanță cu zeci de patrupede cu viză de flotant pe care le au în pensiune.

Iar de vei vrea să știi mai multe despre rasa aceasta, în ce constă o expoziție canină, ce reprezintă titlurile câștigate sau abrevierile din pedigree (CAC, CACIB etc.), promit să-ți povestesc pe larg în câteva articole viitoare.

Ilustrație am cât cuprinde. Mulțumesc pentru fotografii, Stoico! Mulțumesc, Cabral!

Încep cu câteva portrete cu bandita mică, Mayra Ibacka.